Manualul de Diagnostic si Clasificare a Tulburarilor Mentale nu utilizeaza termenul de sociopatie pentru a descrie o tulburare a starii de sanatate mentala. Astfel, cel mai apropiat diagnostic de sociopatie este tulburarea de personalitate antisociala.
Tulburarile de personalitate reprezinta un grup de tulburari mentale care modifica modul in care o persoana simte si percepe anumite informatii, afectand comportamentul.
Tulburarea de personalitate antisociala este o afectiune care impiedica o persoana sa relationeze in mod optim, neintelegand sentimentele si nevoile altora. In unele cazuri, persoanele cu aceasta afectiune pot deveni agresive, facand rau celorlalti.
De asemenea, se pot angaja in comportamente criminale. Sentimentele celorlalte persoane sunt luate in considerare doar atunci cand exista beneficii ce rezulta din acestea.
Multe carti sau filme au popularizat ideea ca o persoana sociopata nu are constiinta sau empatie si este extrem de periculoasa.
Cu toate acestea, trebuie stiut ca aceste persoane pot avea o viata normala si productiva, dar le este mult mai greu sa aiba relatii, sa inteleaga emotiile si sa ia decizii bune.
Tulburarea de personalitate antisociala face parte dintr-un grup de tulburari de personalitate numit cluster B.
Aceste tulburari se caracterizeaza prin comportamente emotionale neobisnuite, care perturba relatiile si produc modele instabile de relationare cu ceilalti.
Celelalte tulburari de personalitate din clusterul B sunt reprezentate de:
• Tulburarea de personalitate de tip borderline;
• Tulburarea de personalitate histrionica;
• Tulburarea de personalitate narcisica.
In cazul copiilor, trebuie cunoscut faptul ca nu se poate stabili diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala. Copiii care ignora nevoile si sentimentele celorlalte persoane pot fi diagnosticati cu diferite tulburari de comportament.
Nu se poate spune despre o persoana ca sufera de sociopatie sau tulburare de personalitate antisociala doar pe baza unei singure actiuni.
De asemenea, comportamentele care se pot explica prin alte motive, cum ar fi dependenta, trauma sau dizabilitatea intelectuala, nu vor fi diagnosticate ca tulburare de personalitate antisociala.
Indivizii ce sufera de tulburarea de personalitatea antisociala se lupta sa urmeze sau sa inteleaga regulile sociale care ajuta la interactionarea dintre persoane.
Ei nu reusesc sa vada celelalte persoane demne de consideratie, bunatate sau drepturi. In unele cazuri, multi dintre acestia nu cunosc ce inseamna empatia sau vina.
Deseori, o persoana poate fi evaluata pentru aceasta afectiune in urma interactiunii cu politia sau dupa ce a incercat sa caute tratament pentru problemele din relatii.
Totusi, trebuie cunoscut faptul ca nu exista teste clinice special destinate pentru a diagnostica tulburarea de personalitate antisociala.
In schimb, diagnosticul se bazeaza pe simptomatologia persoanei afectate.
Pentru ca diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala sa poata fi pus, pacientul trebuie sa prezinte urmatoarele simptome:
- Luarea deciziilor pe baza propriilor nevoi si dorinte, fara a lua in considerare nevoile celorlalti;
- Lipsa de ingrijorare cu privire la nevoile, sentimentele sau durerea si suferinta altora;
- Lipsa de remuscare dupa ranirea altor persoane;
- Incercarea de exploatare a relatiilor existente;
- Mintirea, dominarea sau intimidarea celorlalti pentru a-i controla;
- Comportament manipulator;
- Comportamente necinstite sau frauduloase;
- Lipsa preocuparii cu privire la modul in care se simt celelalte persoane, in unele cazuri chiar comportament sadic, precum ranirea altora;
- Ostilitate, furie sau agresiune ca raspuns la probleme mici;
- Lipsa de inhibitii, inclusiv nerespectarea regulilor, renuntarea la angajamente sau acceptarea unor riscuri inutile.
Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate antisociala nu sunt cunoscute, dar factorii genetici, de mediu si culturali pot juca roluri foarte importante in dezvoltarea sa.
Persoanele care sunt expuse la anumite traume in copilarie au un risc mult mai mare de a dezvolta aceasta afectiune.
De asemenea, persoanele ale caror parinti au o tulburare de personalitate sau sunt dependenti de alcool par a fi mai vulnerabile la aparitia tulburarii de personalitate antisociala.
Un alt aspect important cu privire la aceasta afectiune consta in faptul ca cercetatorii au descoperit ca barbatii sunt afectati mult mai frecvent decat femeile.
Majoritatea persoanelor cu tulburare de personalitate antisociala nu sunt diagnosticate niciodata si nu cauta tratament. Cel mai frecvent, tratamentul pentru aceasta afectiune este oferit atunci cand o instanta legala solicita acest lucru sau atunci cand apar consecinte grave.
Tratamentul tulburarii de personalitate antisociala se concentreaza pe ajutarea persoanei afectate sa constientizeze si sa modifice modelele de gandire perturbatoare.
De asemenea, se incearca schimbarea comportamentului si a modalitatilor de relationare cu celelalte persoane. Aceste lucruri se realizeaza cel mai frecvent cu ajutorul psihoterapiei.
Un alt aspect important in realizarea terapiei consta in incercarea de a face persoana afectata sa inteleaga emotiile altor persoane.
Un terapeut poate lucra cu persoana cu tulburare de personalitate pentru a gasi cele mai bune modalitati de a face fata agresiunii sau de a intelege cum comportamentul agresiv sau manipulator poate fi daunator.
Trebuie stiut ca nu exista niciun tratament special conceput pentru tulburarea de personalitate antisociala.
Cu toate acestea, simptomele suplimentare, precum depresia, anxietatea sau abuzul de substante, pot fi reduse prin medicamentatie. Adesea, rezultatele cele mai bune sunt obtinute prin asocierea dintre psihoterapie si medicamente.
Chiar daca nu exista un tratament specific pentru tulburarea de personalitate antisociala, pot fi utilizate tratamente care sa ajute la controlul simptomatologiei.
Cu toate acestea, trebuie cunoscut faptul ca eficacitatea tratamentului simptomatic variaza de la persoana la persoana.
Pe toata durata tratamentului, persoana cu tulburare de personalitate antisociala va invata sa isi gestioneze propriile sentimente si impulsuri si sa adopte comportamente adecvate din punct de vedere social si cultural.
Chiar daca pare usor, acest lucru este dificil si poate reprezenta o provocare. Majoritatea comportamentelor care par normale si necesare pentru o persoana fara aceasta afectiune sunt dificil de gestionat pentru cele cu personalitate sociopata.
Pentru ca rata de succes a tratamentului sa creasca in mod semnificativ, terapeutul trebuie sa aiba suficienta rabdare si sa ii creeze o stare de incredere pacientului.
Tulburarea de personalitate antisociala ramane o afectiune neinteleasa pe deplin, persoanele care sufera de aceasta fiind adesea asociate cu ucigasi sau criminali in serie, chiar daca multe dintre acestea nu ranesc pe nimeni.
Cercetatorii efectueaza in prezent numeroase studii pentru a obtine o mai buna intelegere asupra acestei tulburari de sanatate mentala.