Modificari dento-gingivale si tratamente stomatologice in sarcina

Generalitati

Sarcina produce multe modificari la nivel fiziologic al corpului feminin, printre care si unele modificari in zona buco-maxilo-faciala.

De altfel, medicii stomatologi trebuie sa cunoasca aceste schimbari la femeile gravide pentru a preveni o interpretare gresita a modificarilor aparute si a nu le considera patologice. Unele dintre modificarile ce pot aparea in timpul unei sarcini sunt asemanatoare simptomelor unor boli reale dentare, gingivale sau parodontale.

De aceea, cel mai important in consultarea unei paciente gravide este diagnosticarea corecta a afectiunilor pe care le prezinta. Prin stabilirea diagnosticului se elimina riscul de administrarea a unui tratament inutil.

Modificari ale aparatului dento-parodontal

Astfel, principalele modificari de la nivelul cavitatii orale sunt:

Gingivita - o problema comuna, intalnita in randul gravidelor. Este cauzata de raspunsul imun scazut al organismului si de cantitatile de hormoni de la nivelul florei orale.

Recomandarile pentru diminuarea simtomelor sunt: igiena riguroasa, in asociere cu o profilaxie profesionala efectuata la 4-6 luni.

Probleme parodontale - 30% dintre femeile insarcinate prezinta probleme parodontale. Sarcina nu cauzeaza problemele parodontale, dar le agraveaza pe cele deja existente.

Recomandari privind tinerea sub control si evitarea agravarii problemelor prarodontale, in cazul in care acestea exista, sunt: detartrajele supra si subgingival sunt sigure de efectuat in sarcina, iar asocierea lor cu apa de gura cu clorhexidina limiteaza progresul afectiunii.

Mobilitatea dentara - din cauza cantitatii mari de hormoni, modificarile aparute la nivelul osului si ligamentelor ce sustin dintele afecteaza mobilitatea dintelui.

Indicatiile pentru evitarea aparitiei mobilitatii dentare sau pentru diminuarea acesteia: administrarea de vitamina C si indepartarea factorilor iritatori gingivali. Igiena joaca, de asemenea, un rol important pentru pastrarea sanatatii gingivale in cazul aparitiei mobilitatii dintilor.

Eroziunile dentare - pot fi cauzate de refluxul gastro-esofagian prezent, in special in primul trimestru de sarcina. Recomandari: clatiri riguroase cu solutii ce contin bicarbonat de sodiu, pentru a neutraliza actiunea acida.

Vizita regulata la medical stomatolog este necesara pentru intervenirea si tratarea leziunilor de eroziune in cazuri incipiente.

Cariile dentare - gravidele au o predispozitie crescuta la aparitia cariilor din cauza cresterii aciditatii cavitatii orale, cresterea zaharului din dieta si uneori din cauza dezinteresului fata de igiena orala.

Recomandari: limitarea consumului de zahar, periajul regulat cu paste de dinti fluorurate si folosirea apelor de gura cu fluor.

Tratamente stomatologice efectuate in sarcina

In primul trimestru de sarcina, pacienta ar trebui informata asupra modificarilor ce apar in timpul sarcinii la nivelul cavitatii orale si sa cunoasca recomandari de baza precum: aplicarea unor reguli stricte de igiena orala, controland astfel prezenta placii bacteriene si a tartrului.

Tratamentele dentare trebuie limitate la profilaxie si tratamente de urgenta, iar efectuarea radiografiilor ar trebui evitata.

In al doilea trimestru se ofera instructiuni asupra igienei orale si controlului placii bacteriene: detartraj, periaj si chiuretaj (daca este nevoie), controlul afectiunilor orale deja existente, tratamente dentare (obturatii, tratamente endodontice, paradontale etc.), evitarea radiografiilor.

Acesta este trimestrul in care este permisa, in cazuri strict necesare, efectuarea anesteziilor dentare locale. Anestezicul trebuie sa fie bine ales de catre medic, iar doza trebuie sa fie optima.

Tratamentele efectuate in prima parte a trimestrului III ar trebui sa fie limitate si privite cu precautie. In acest punct se ofera pacientei gravide instructiuni cu privire la igiena orala si controlul placii bacteriene, se poate face detartraj, periaj si chiuretaj, dar se evita tratamentele dentare, in special in a doua parte a trimestrului, precum si radiografiile.

Tratamentele chirurgicale si alte interventii dentare complicate (efectuarea de coroane sau punti dentare) ar trebui amanate pana dupa nastere. De asemenea, este bine sa se evite pe cat posibil prescrierea tratamentelor medicamentoase care ar putea prezenta un risc pentru sarcina.

In cazul tratamentelor dentare care necesita anestezie locala, aceasta poate fi folosita in siguranta, in conditiile unei administrari corecte si in doze precise.

Pozitia femeii gravide pe scaunul stomatologic este la fel de importanta precum alegerea tratamentului corect. Pozitia culcat trebuie evitata, cea ideala fiind culcat pe partea stanga, cu soldul drept ridicat.

Astfel se evita compresia vaselor de sange ce ar putea diminua sau intrerupe aportul catre fat. Pozitia culcat pe spate este, de asemenea, contraindicata deoarece poate conduce la aparitia contractiilor, mai ales dupa jumatatea trimestrului al III-lea.

Concluzii

In orice caz, toate femeile insarcinate ar trebui puternic incurajate sa caute si sa primeasca tratament stomatologic in timpul sarcinii deoarece netratarea problemelor aparute pot afecta atat mama, cat si copilul.

Totusi, inaintea oricarui tratament, medicul stomatolog trebuie sa cunoasca intregul istoric al femeii gravide si chiar sa se consulte cu medicul curant, pentru a avea acceptul acestuia ca toate tratamentele de care are nevoie pacienta gravida sunt compatibile cu starea ei.

Ideal ar fi ca inainte de sarcina sa fie efectuate toate tratamentele stomatologice necesare, astfel in timpul sarcinii, singurele vizite la cabinetul stomatologic sa fie pentru controale periodice si preventie.

Tratamentele complexe sau de lunga durata trebuie evitate la femeile gravide sau trebuie facute doar in cazuri de urgenta, cum ar fi aparitia durerii ce nu cedeaza la antiinflamatoare si antialgice uzuale sau aparitia abcesului dentar.

Nu sunt de neglijat nici celei mai mici simtome ce apar. Pentru orice problema este recomandata prezentarea intr-un cabinet de specialitate si consultarea unui medic. Se evita astfel aparitia complicatiilor si se simplifica si schema de tratament.