Osteosarcomul este un tip relativ rar de cancer al oaselor. O persoana care sufera de aceasta conditie poate resimti o varietate larga de simptome, inclusiv durere si inflamatii.
Specialistii nu cunosc inca motivele exacte pentru care unii oameni dezvolta osteosarcom, dar afirma ca persoanele cu varste intre 10 si 30 de ani sunt cel mai frecvent afectate.
Oasele cele mai susceptibile de a fi afectate de osteosarcom sunt reprezentate de tibie, femur si humerus. Osteosarcomul este un tip rar de cancer osos la copiii mici, aparand, de obicei, in adolescenta timpurie, in timpul cresterii.
De asemenea, cercetatorii au concluzionat ca osteosarcomul este mai putin frecvent in cazul afro-americanilor decat la alte persoane.
Tabloul clinic al osteosarcomului variaza de la o persoana la alta si poate sa difere in functie de locul in care tumora se dezvolta. Simptomele tipice includ:
- Dureri osoase in timpul miscarilor, dar si in repaus;
- Fracturi osoase;
- Roseata si umflaturi;
- Pierderea mobilitatii articulare.
Durerea asociata cu osteosarcomul poate fi surda si plictisitoare sau foarte intensa, incat sa interfereze cu somnul sau activitatile zilnice. In mod eronat, aceste dureri pot fi confundate cu durerile de crestere la copii.
Medicul trebuie informat despre orice durere la nivelul oaselor, mai ales daca aceasta creste treptat si interfereaza cu viata de zi cu zi. De asemenea, inflamarea unui membru sau disproportiile dintre ele trebuie sa atraga atentia.
Cauzele osteosarcomului nu sunt pe deplin cunoscute. Astfel, preventia acestui tip de cancer nu este posibila, dar exista, totusi, anumiti factori de risc ce pot fi incriminati.
Acestia includ:
- Factorii genetici – specialistii considera ca o mutatie a genei p53 este legata de aparitia osteosarcomului. Gena p53 este corelata cu dezvoltarea tumorilor la tineri. De asemenea, aparitia osteosarcomului ar putea fi corelata cu gena retinoblastomului. Aceasta gena este legata de cancerul ocular la copii.
- Radioterapia anterioara – daca o persoana a fost expusa radioterapiei in trecut, aceasta poate prezenta un risc mai mare de a dezvolta osteosarcom. Cu toate acestea, pot dura chiar si ani de zile pentru ca aceasta patologie sa apara.
- Cresterea osoasa rapida – cand oasele au o viteza mai mare de crestere, pot deveni mai sensibile la aparitia tumorilor.
Exista mai multe moduri prin care un medic poate stabili diagnosticul de osteosarcom. De asemenea, medicul trebuie informat despre istoricul medical personal si familial, evaluand in acest fel factorii de risc.
Acesta va realiza o examinare fizica pentru a observa daca exista semne vizibile, precum umflaturi, roseata sau modificari de forma. In multe cazuri, medicul poate solicita teste de sange pentru a verifica daca exista indicatii despre cresterea tumorilor.
In cazul in care medicul suspicioneaza prezenta osteosarcomului, poate solicita investigatii suplimentare. Acestea includ:
- Radiografiile osoase – permit medicilor sa observe imagini detaliate ale oaselor;
- Scanarea CT (tomografia computerizata) – reprezinta o investigatie care ofera o perspectiva mai precisa asupra oaselor si organelor;
- Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) – investigatia utilizeaza o combinatie de unde sonore si magneti puternici, producand imagini detaliate ale corpului;
- PET-CT (tomografia cu emisie de pozitroni) – acest test de imagistica este extrem de util in diagnosticarea cancerului, relatand extrem de precis functia organelor.
- Scintigrafia osoasa – este folosita pentru a verifica eventuale anomalii osoase.
- Biopsia – presupune prelevarea unei probe de tesut osos. Aceasta proba trebuie trimisa apoi la un laborator pentru testare amanuntita. Biopsia poate fi facuta cu ajutorul unui ac subtire ghidat catre tumora sau prin chirurgie.
Daca medicii confirma prezenta osteosarcomului, acesta va fi clasificat in unul din urmatoarele doua moduri:
- Localizat – in cazul in care tumora se afla doar intr-un singur loc, adica in osul in care s-a dezvoltat pentru prima data;
- Metastatic – in cazul in care cancerul s-a raspandit si in alte zone ale corpului.
Stadializarea cancerului este extrem de importanta si explica modul in care boala este prezenta in organism.
Persoanele diagnosticate cu osteosarcom pot necesita chimioterapie. Chimioterapia reprezinta tratamentul standard al cancerului si implica medicamente care tintesc si distrug celulele canceroase din organism.
Pot fi necesare mai multe secvente de terapie, in functie de progresia bolii. De asemenea, perioada tratamentului este variabila de la pacient la pacient.
Dupa tratamentul cu citostatice, medicul poate indica o interventie chirurgicala pentru a elimina tumora restanta. Interventia chirurgicala poate include si tesutul osos din jurul tumorii, dar osul va fi refacut in mod artificial.
In cele mai multe cazuri, chirurgii pot salva membrele afectate. Exista, totusi, cazuri in care membrul afectat trebuie amputat.
De asemenea, pot fi necesare cure cu citostatice chiar si dupa operatie, pentru a elimina orice celule canceroase reziduale.
Radioterapia poate fi utilizata doar in cazuri selectate. Radioterapia nu este eficace, de obicei, in tratarea osteosarcomului, dar sunt studiate forme noi de terapie.
Cercetarile sunt in plina desfasurare cu privire la noi optiuni de tratament pentru osteosarcom, dar si pentru orice alt tip de cancer.
Exista sanse ca osteosarcomul sa recidiveze dupa tratament. Astfel, sunt necesare scanari suplimentare regulate pentru a verifica daca tumora a disparut complet.
Nu exista garantii cu privire la vindecarea cancerului prin chimioterapie sau chirurgie. Daca aceste tratamente esueaza, amputarea poate fi necesara pentru a impiedica raspandirea celulelor canceroase in alta parte a organismului.
De asemenea, specialistii afirma ca nu exista pacienti vindecati de cancer, ci doar supravietuitori de lunga durata.
Chimioterapia este un tratament puternic ce distruge celulele proliferative. Cu toate acestea, nu doar tumorile au in alcatuire astfel de celule. Astfel, chimioterapia poate provoca diferite reactii adverse neplacute, precum:
- Greata si varsaturi;
- Durere;
- Oboseala si slabiciune;
- Pierderea parului;
- Constipatie sau diaree;
- Infectii recurente;
- Retentie de lichide;
- Anemie;
- Afectare cutanata.
Perspectiva persoanelor diagnosticate cu osteosarcom depinde de mai multi factori, precum:
- Localizarea tumorii;
- Stadiul cancerului;
- Rapiditatea cu care este descoperita tumora;
- Raspandirea cancerului in organism;
- Varsta persoanei diagnosticate.
Totusi, daca osteosarcomul nu metastazeaza, aproximativ 3 din 4 persoane se pot recupera complet. Din pacate, rata de supravietuire pentru persoanele cu metastaze este de doar 30%.
Osteosarcomul, ca orice tip de cancer, reprezinta o conditie de sanatate destul de dura. Tratarea osteosarcomului implica proceduri precum chimioterapia sau chirurgia. Cu toate acestea, chiar si cu tratament adecvat, cancerul poate recidiva.
In cazul in care apar dureri osoase, medicul trebuie anuntat imediat. Prognosticul depinde in mare masura de rapiditatea cu care s-a descoperit boala. In cazul metastazelor, prognosticul este unul destul de sumbru.