Principalul tratament pentru HIV consta intr-o clasa de medicamente numite antiretrovirale. Aceste medicamente nu vindeca infectia, dar pot reduce cantitatea de virus din corpul unei persoane cu HIV, mentinand sistemul imunitar suficient de puternic pentru a lupta impotriva bolii.
In zilele noastre, peste 40 de medicamente antiretrovirale sunt aprobate pentru tratamentul HIV. Majoritatea persoanelor care se trateaza impotriva HIV vor lua doua sau mai multe dintre aceste medicamente in fiecare zi pentru tot parcursul vietii.
Medicamentele antiretrovirale trebuie luate la momentul potrivit si in modul potrivit pentru a functiona corect. Administrarea acestor medicamente exact asa cum au fost prescrise de medic se numeste aderenta la tratament.
Adaptarea la planul de tratament nu este intotdeauna usoara, iar medicamentele antiretrovirale pot produce reactii adverse care pot fi destul de severe incat sa produca oprirea tratamentului.
Totusi, daca o persoana cu HIV opreste sau sare peste tratament, virusul poate incepe sa se inmulteasca din nou si sa devina rezistent la medicamente.
Daca se intampla acest lucru, medicamentele nu vor mai functiona, iar persoana respectiva va fi lasata cu putine optiuni pentru lupta impotriva HIV.
Antiretroviralele s-au imbunatatit de-a lungul anilor, iar efectele secundare devin din ce in ce mai rare si mai usoare decat au fost anterior.
Cu toate acestea, medicamentele impotriva HIV pot provoca in continuare reactii adverse. Unele sunt usoare, in timp ce altele sunt mai grave sau chiar pot pune viata in pericol.
De asemenea, este posibil ca alte medicamentele sa interactioneze cu antiretroviralele, provocand reactii adverse. Chiar si alte afectiuni pot face ca efectele secundare sa devina mai grave.
Din aceste motive, atunci cand se incepe un nou medicament, persoanele care sunt infectate cu HIV trebuie sa anunte medicul sau farmacistul despre orice alte medicamente sau suplimente consumate.
In plus, medicul trebuie anuntat daca apar reactii adverse noi sau neobisnuite. In unele cazuri, poate dura luni sau ani de zile pentru ca organismul sa inceapa sa reactioneze la tratament.
Efectele secundare usoare pot sa dispara odata ce organismul se obisnuieste cu medicamentul. Uneori, medicul poate schimba modul in care este luat medicamentul. In cazurile in care apar efecte secundare grave, medicul poate incerca trecerea la alt tip de antiretrovirale.
Cu toate acestea, comutarea nu este chiar simpla. Medicul trebuie sa fie complet sigur ca tratamentul nou va functiona si ca nu va provoca reactii adverse si mai grave.
In continuare sunt prezentate cateva dintre cele mai frecvente efecte secundare ale antiretroviralelor, dar si sfaturi pentru gestionarea lor.
Pierderea apetitului
Cele mai frecvente medicamente care produc acest efect sunt reprezentate de Abacavir si Zidovudina.
Urmarea unui program alimentar care sa contina mai multe mese mici in loc de trei mese consistente poate fi o solutie.
De asemenea, utilizarea unor suplimente alimentare sau consumul unor smoothie-uri din fructe si legume pot asigura necesarul de vitamine si minerale al organismului. Uneori, medicul poate oferi stimulente pentru pofta de mancare.
Lipodistrofia
Lipodistrofia este o afectiune care determina oamenii sa piarda sau sa acumuleze grasime in anumite zone ale corpului.
Urmatoarele medicamente pot provoca acest efect secundar: inhibitorii nucleozidici de revers transcriptaza (Abacavir, Stavudina, Didanozina, Zidovudina, Emtricitabina, Lamivudina, Tenovofir) si inhibitorii de proteaza (Atazanavir, Darunavir, Fosamprenavir, Lopinavir, Indinavir, Nelfinavir, Ritonavir, Tipranavir, Saquinavir).
Exercitiile fizice pot ajuta la reducerea grasimii corporale din intregul organism. In unele cazuri, medicul poate recomanda anumite medicamente special concepute pentru reducerea excesului de grasime abdominala.
Cu toate acestea, oprirea acestor medicamente va duce la revenirea tesutului adipos. De asemenea, liposuctia poate fi folosita pentru indepartarea grasimii excesive. Totusi, trebuie stiut ca efectele secundare pot consta si in pierderea excesiva a tesutului adipos.
Exemplele de medicamente care produc diaree includ inhibitorii de proteaza, inhibitorii nucleozidici de revers transcriptaza, antibioticele, Delavirdina, Maraviroc, Cobicistat etc.
Reducerea cantitatilor de alimente grase, picante, prajite si lactate poate ajuta. De asemenea, reducerea consumului de fibre insolubile poate duce la reducerea diareei.
Acest lucru se refera la evitarea cantitatilor crescute de legume crude, cereale integrale si nuci. In unele cazuri, medicul poate recomanda medicamente speciale, de exemplu Loperamida.
Oboseala reprezinta un efect secundar al tratamentului cu antiretrovirale, dar reprezinta, de asemenea, un simptom frecvent indus de infectia HIV. Medicamentele care pot provoca oboseala sunt Zidovudina si Efavirenz.
Consumarea de alimente nutritive pentru a creste energia, practicarea regulata a unor activitati fizice, evitarea fumatului si a alcoolului reprezinta cateva modalitati prin care oboseala poate fi diminuata. De asemenea, trebuie realizat un program optim de somn, care sa includa 8 ore de somn profund.
Cresterea valorilor colesterolului si trigliceridelor
Stavudina, Didanozina, Zidovudina, Efavirenz si Lopinavir sunt doar cateva exemple de medicamente ce pot duce la acest efect secundar.
Evitarea fumatului si cresterea aportului de exercitii fizice pot reprezenta metode foarte bune pentru reglarea valorilor colesterolului si trigliceridelor. De asemenea, cantitatea de grasimi din dieta alimentara trebuie redusa.
Medicul nutritionist poate oferi cele mai bune sfaturi cu privire la acest aspect. In unele cazuri, medicul poate recomanda statine sau alte medicamente care sa scada colesterolul.
Schimbari de dispozitie, depresie si anxietate
Modificarile de dispozitie, inclusiv depresia si anxietatea, pot fi efecte secundare ale tratamentului impotriva HIV. De asemenea, acestea pot reprezenta chiar si simptome ale infectiei.
Evitarea alcoolului si a drogurilor reprezinta o solutie. De asemenea, medicul poate recomanda medicamente antidepresive sau psihoterapie.
Greata si varsaturi
Aproape toate medicamentele impotriva HIV provoaca greturi si varsaturi. Reducerea portiilor de mancare poate ajuta la reducerea simptomelor.
De asemenea, de ajutor poate fi si evitarea mancarurilor grase sau picante. Se recomanda mesele reci in loc de cele calde, iar uneori pot fi necesare chiar si medicamentele antiemetice.
Eruptii cutanate
Eruptiile cutanate pot fi produse de aproape toate medicamentele impotriva HIV. Cu toate acestea, eruptiile cutanate pot fi, de asemenea, semnele unei reactii alergice. Medicul trebuie anuntat de urgenta daca eruptiile sunt insotite de:
• Tulburari de respiratie sau inghitire;
• Febra;
• Raspandirea rapida a eruptiei, mai ales in jurul gurii, nasului sau ochilor.
Daca eruptiile nu sunt severe, pielea poate fi umezita cu lotiuni speciale in fiecare zi. De asemenea, se prefera aplicarea de apa rece sau calduta, mai degraba decat apa calda.
In timpul spalarii se recomanda sapunurile neiritante, iar hainele purtate trebuie sa fie din materiale usoare, respirabile, precum bumbacul.
Tulburari de somn
Urmatoarele medicamente pot produce tulburari de somn: Efavirenz, Emtricitabina, Rilpivirina, Indinavir, Dolutegravir.
Sportul regulat asociat cu un program regulat de odihna pot reprezenta solutii ideale in combaterea tulburarilor de somn. De asemenea, dormitorul trebuie sa fie confortabil si linistit. Inainte de culcare poate fi facuta o baie calda sau orice alta activitate calmanta.
Cofeina si alte stimulente trebuie evitate cu cateva ore inainte de culcare. Daca problema persista, medicul poate recomanda anumite medicamente speciale pentru tulburarile de somn.
Alte efecte secundare
Alte reactii adverse la antiretrovirale pot fi reprezentate de:
• Hipersensibilitate;
• Sangerari;
• Reducerea densitatii osoase;
• Hipertensiune arteriala;
• Diabet zaharat;
• Acidoza lactica;
• Afectiuni ale rinichilor, ficatului, inimii sau pancreasului;
• Amorteala sau durere la nivelul membrelor.
Utilizarea medicamentelor impotriva HIV exact asa cum au fost prescrise este extrem de importanta pentru a functiona.
Daca apar reactii adverse, administrarea nu trebuie oprita, dar medicul trebuie anuntat imediat. Acesta poate sugera modalitati de usurare a efectelor secundare sau poate schimba planul de tratament.