Sindromul Bloom, denumit si sindromul Bloom-Torre-Machacek, este o boala genetica rara, caracterizata prin: statura mica, sensibilitate crescuta a pielii la razele ultraviolete (fotosensibilitate), multiple vase mici de sange dilatate (telangiectazie) deasupra nasului si pe obraji (ce seamana cu forma unui fluture), o usoara imunodeficienta cu sensibilitate crescuta la infectii si, cel mai important, de o susceptibilitate semnificativ crescuta la multe tipuri de cancer, mai ales leucemie, limfom si tumori ale tractului gastrointestinal.
Sindromul Bloom este un prototip al unui grup de afectiuni genetice cunoscute ca sindroame de rupere a cromozomilor. Anomaliile genetice in sindromul Bloom cauzeaza probleme cu repararea ADN-ului, rezultand intr-un numar mare de rupturi si rearanjamente cromozomiale. Repararea anormala a ADN-ului este responsabila pentru cresterea riscului de cancer. Acest sindrom este mostenit ca o trasatura genetica autozomal recesiva si este adesea inclus printre bolile genetice evreiesti.
-Sindromul Bloom este mostenit ca o trasatura genetica autozomal recesiva. Gena cauzala a fost mapata la locusul cromozomial 15q26.1 si este responsabila pentru codificarea unei proteine cunoscute sub numele de BLM. O singura mutatie, care poarta numele de BLMAsh, este responsabila pentru aproape toate cazurile de sindrom Bloom in randul evreilor Ashkenazi. Bolile genetice sunt cauzate de combinatia de gene pentru o anumita trasatura care se afla pe cromozomii primiti de la tata si de la mama.
-Bolile genetice recesive apar atunci cand o persoana mosteneste aceeasi gena anormala pentru aceeasi trasatura de la fiecare parinte. Daca un individ primeste o gena normala si una pentru boala, atunci persoana respectiva va fi purtatoare a bolii, insa de obicei nu va manifesta simptome.
-Riscul ambilor parinti purtatori de a transmite gena care cauzeaza boala si, prin urmare, de a avea un copil afectat, este de 25% cu fiecare sarcina. Riscul de a avea un copil care sa fie purtator ca si parintii este de 50% cu fiecare sarcina.
-Sansa unui copil de a mosteni gene normale de la ambii parinti si de a fi normal din punct de vedere genetic pentru acea trasatura specifica este de 25%. Sansa este aceeasi pentru persoanele de sex masculin si feminin.
-Toate persoanele poarta cateva gene anormale. Parintii care sunt rude apropiate (persoane consangvine) au un risc mai mare decat parintii neinruditi de a purta ambii aceeasi gena anormala, ceea ce creste riscul de a avea copii cu o boala genetica recesiva.
-Sindromul Bloom prezinta un interes special pentru geneticieni, intrucat pacientii cu aceasta afectiune poarta cromozomi care sunt extrem de instabili, ceea ce inseamna ca mutatiile sunt intalnite frecvent. In plus, recombinarea de cromozomi ai acestor pacienti are loc cu o frecventa mult mai crescuta si, aparent, cu o usurinta mai mare decat in mod normal.
-Majoritatea clinicienilor implicati in studiile privind sindromul Bloom considera ca volatilitatea cromozomilor este un factor major care contribuie atat la statura mica, cat si la predispozitia pentru cancer.
-Unul dintre tipurile de recombinari cromozomiale care au loc in sindromul Bloom este cunoscut sub numele de schimb intre cromatidele surori (sister-chromatid exchange sau SCE). Asta inseamna ca anumite portiuni din ADN-ul cromozomial sunt schimbate intre cromozomii pereche (cromozomii sora).
-Sindromul Bloom este singura boala genetica umana cunoscuta in care celulele sunt supuse unor niveluri ridicate de SCE. Datorita faptului ca aceste schimburi pot fi observate la microscop, prezenta a numeroase SCE este un indicator al diagnosticului.
Sindromul Bloom este rar intalnit, existand aproximativ 275 de cazuri raportate. Desi se manifesta in randul multor grupuri etnice, este mai raspandit in randul urmasilor evreilor Ashkenazi, ai carori predecesori proveneau din Polonia sau Ucraina. Printre evreii Ashkenazi, frecventa purtatorilor de sindromul Bloom este de 1 la 100. Totusi, sindromul acesta este intalnit la multe alte persoane din intreaga lume, iar in aproxmativ 75% dintre cazuri afectiunea se dezvolta la indivizii care nu sunt de origine evreiasca. Bolnavii de sindromul Bloom par sa aiba un risc de 150-300 de ori mai crescut de a manifesta excrescente canceroase decat cei care nu sufera de aceasta boala. Majoritatea celor care au sindromul Bloom sunt susceptibili sa dezvolte cancer in timpul vietii.
Tratamentul sindromului Bloom este simptomatic si suportiv. Cremele cu protectie solara pot fi folosite pentru a reduce expunerea la radiatiile UV, iar persoanele cu acest sindrom ar trebui sa limiteze contactul cu lumina directa a soarelui. O evaluare periodica de catre un dermatolog este de asemenea recomandata. Infectiile pot fi tratate si cu medicamente antibiotice. Medicii trebuie sa urmareasca semnele de cancer, mai ales la pacientii care ajung la varsta adulta. Consilierea genetica poate fi benefica pentru persoanele care sufera de sindromul Bloom si pentru familiile acestora.