Definitia vertijului este iluzia miscarii sau senzatia de rotatie a obiectelor in raport cu persoana sau a persoanei in raport cu obiectele. Dar in limbaj obisnuit, nu se refera doar la iluzia miscarii ci si la senzatia cronica sau intermitenta de pierdere a echilibrului.
Vertijul reprezinta senzatia falsa de deplasare a corpului sau a obiectelor din jur in anumite situatii si in diverse directii.
Cauzele pot fi multiple si difera in functie de tipul de vertij ce poate fi de origine centrala, poate fi paroxistic benign de pozitie sau periferic.
1.Vertijul de origine centrala are ca si cauza o leziune situata la nivelul creierului. De aceea acest tip de vertij se diferetiaza de cel legat de o leziune a urechii interne si se numeste vertij periferic.
Cauzele cele mai frecvente ale acestui tip de vertij sunt de origine neurologica cum ar fi: scleroza multipla, tumorile cerebelului, accidentele cerebrale sau traumatismele craniene.
Semne si simptome:
- senzatia permanenta de ameteala;
- senzatia de “negru in fata ochilor”;
- tulburare persistenta de echilibru;
- tulburari de mers;
- miscari anormale ale globilor oculari ce poarta denumirea de nistagmus (oscilatie ritmica spontana si involuntara a ochilor alcatuita din doua miscari scurte una lenta si una mai rapida de revenire);
- mai putem intalni si tulburari de vorbire;
- lipsa de coordonare a miscarilor;
- lipsa de orientare in spatiu si timp;
- scaderea mobilitatii unui membru.
Investigatiile necesare pentru depistarea afectiunii trebuie sa cuprinda o investigatie imagistica de preferat tomografia computerizata sau RMN-ul, dar si investigatii ce tin de sfera ORL pentru a exclude cauza periferica.
Evolutia si complicatiile vertijului de origine centrala variaza in functie de cauza initiala, uneori vertijul fiind o componenta din afectiunea precedenta.
Daca vorbim de un accident cerebral cu afectare partiala atunci evolutia poate fi una incurajatoare, iar recuperarea prin diverse programe speciale si kinetoterapie reduc senzatia de ameteala, dar de precizat ca aceasta senzatie nu dispare.
Tratamentul este cel al afectiunii principale si cuprinde medicamente din ramura neurologica, tratamentul comorbiditatilor, plus medicamente antivertiginoase care mai reduc vertijul.
2.Vertijul paroxistic benign de pozitie este declansat de rotatia rapida a capului spre partea urechii afectate si are o stransa legatura cu o anomalie prezenta la nivelul urechii interne unde o componenta numita vestibul joaca un rol important in functia de asigurare a echilibrului.
Cauza cea mai frecventa este legata de niste mici concretiuni prezente la acest nivel, numite otoliti care raman blocati in contact cu terminatiile nervoase de la acest nivel.
In jumatate din cazuri nu se identifica nici o cauza, insa in alte cazuri se descopera existenta unui traumatism cranian, sau o infectie virala in antecedente, fie o interventie chirurgicala la nivelul urechii.
Reprezinta cauza cea mai frecventa de vertij, afecteaza de cele mai multe ori persoanele trecute de 50de ani, in special sexul feminin.
Se manifesta prin episoade de ameteli intense, de durata scurta ce tin mai putin de 30 de secunde si ce apar la cateva secunde dupa schimbarea pozitiei capului.
Acestea sunt insotite adesea de greata, varsaturi, paloare, transpiratii si senzatie de lesin.
Diagnosticul este confirmat de medicul ORL-ist dupa efectuarea manevrelor declansatoare si dupa efectuarea testelor vestibulare.
Evolutia este una favorabila pentru pacienti, disparitia tulburarilor poate avea loc in cateva saptamani sau luni in functie de gradul afectiunii, dar recidivele sunt frecvente.
Tratamentul consta in sedinte scurte de recuperare in care invata sa evide pozitiile declansatoare si sa faca anumite manevre de eliberare, iar daca acestea nu functioneaza sau exista forme deosebite de invaliditate poate fi indicata o interventie chirurgicala.
3.Vertijul periferic
Reprezinta senzatia falsa de deplasare a corpului sau a obiectelor din jur, bolnavul avand impresia ca se invarte sau ca obiectele inconjuratoare se invart in jurul lui.
La origine se afla o afectiune a urechii interne ca si in cazul vertijului paroxistic insa cauzele difera putin cum ar fi: sindromul Meniere, toxine, antibiotice ototoxice, fractura de stanca temporala, tumori(neurinom de acustic).
Vertijul evolueaza sub forme de crize, insotite de greata, varsaturi si tulburari ale auzului si uneori aparitia cefaleei persistente.
Bilantul cuprinde investigarea functiei auditive (audiograma, potentiale evocate auditive) si a functiei vestibulare (proba Barany: irigarea conductului auditiv cu apa rece, apoi calda si observarea nistagmusului).
Tomografia computerizata si examenul RMN sunt utile in unele situatii pentru cautarea unei eventuale cauze cum ar fi: otita cronica, fractura de stanca temporala, neurinom acustic.
Evolutia frecventa spre cronicizare poate fi invalidanta si poate avea consecinte asupra vietii socio-profesionale sau asupra starii psihice.Este posibila si agravarea surditatii care poate deveni permanenta.
Tratamentul este in primul rand cel al cauzei, atunci cand acest lucru este posibil. In timpul crizei se utilizeaza medicamente antivertiginoase, dar si medicamentele cu efect anxiolitic au o importanta marcanta si tehnicile de recuperare sunt extrem de utile.
Un echilibru eficient este necesar pentru executarea abilitatilor motorii si pentru siguranta pacientilor, insa la persoanele in varsta aceasta siguranta este fragilizata de pierderea capacitatii de a genera raspunsuri, de a controla miscarile corpului si de a sesiza pericolele.
Mai mult putem spune faptul ca anumite medicamente utilizate in tratarea altor afectiuni ale pacientilor pot genera un dezechilibru legat de instabilitate si activitatile zilnice.
Controlul acestor dezechilibre presupune o abordare interdisciplinara bazata pe munca in colaborare intre mai multe specializari inclusiv reabilitarea vestibulara.