Accesele de furie, sau tantrum-urile, reprezinta probleme comportamentale frecvente care apar la copiii cu varsta intre 2-3 ani, 75% dintre acestia avand cel putin o iesire temperamentala in ultimele trei luni.
Tindem sa consideram accesele de furie doar ca un comportament inadecvat, dar trecem cu vederea partea emotionala. Specialistii spun ca aceste manifestari apar deoarece copilul se simte frustrat atunci cand nu-si gaseste cuvintele potrivite pentru a-si exprima nevoile sau dorintele.
Accesele de furie la copii sunt o faza absolut normala si trecatoare din viata lor, dar aceasta etapa se poate prelungi pana in adolescenta sau chiar mai tarziu, in alt mod bineinteles, daca tantrum-urile nu sunt gestionate cum trebuie si la timp.
De exemplu, daca parintele ii satisface nevoile si mofturile copilului de fiecare data cand acesta are un acces de furie, copilul va sti ca atunci cand tipa si plange, acesta obtine ceea ce isi doreste.
Dar daca parintele stie cum sa previna acest comportament si isi linisteste copilul, frecventa tantrum-ului scade pe masura ce acesta creste si limbajul sau se imbunatateste.
Copiii care au accese de furie se pot manifesta in diferite moduri: tipa, lovesc cu pumnii si picioarele, se trantesc la pamant, fug de langa parinti, sparg lucruri sau isi tin respiratia. De cele mai multe ori, acest lucru se intampla in public, atunci cand cel mic nu primeste ceea ce isi doreste.
Acesta, daca este obosit, va dori atentie sau ii va fi foame, va deveni frustrat si va incepe sa faca crize. Daca se intampina si alte probleme precum udarea patului sau lipsa somnului se recomanda consultarea medicului de familie sau a unui psiholog, mai ales daca aceste tantrum-uri sunt intalnite la copii mai mari de 4 ani.
Studiile arata ca accesele de furie au doua mari componente: furia, care predomina in prima parte a crizei, si suferinta sau distresul, care este constanta pe tot parcursul accesului.
Faptul ca un tantrum se termina cu plans si nu cu furie este din cauza ca plansul copiilor provoaca dorinta parintelui de a oferi confort.
Copiii care au crize cu frecventa crescuta sunt cei mai problematici si trebuie cautat ajutor specializat.
Cauze medicale posibile:
• Tulburari anxioase;
• Depresie;
• ADHD;
• Autism sau alte tulburari neurodevelopmentale;
• Reflux gastroesofagian sau alte afectiuni medicale care pot provoca disconfort sau durere.
Primul pas in gestionarea crizelor la copii este identificarea situatiilor care au declansat tantrum-ul. Cel mai adesea, copiii au accese de furie in public, la cumparaturi sau in timpul meselor in familie si in vizite.
O modalitate pentru a gestiona aceste tantrum-uri este ca parintele sa se asigure daca acesta este obosit si daca este bine hranit inainte de a iesi cu el in oras. De asemenea, este important sa existe o rutina in programul copilului.
Acesta ar trebui obisnuit de mic cu aproximativ aceleasi ore de somn si de masa in fiecare zi.
De asemenea, este extrem de important sa tinem cont de securitatea copiilor in timpul unei crize, datorita lipsei de control a impulsurilor.
O criza trebuie privita ca pe o furtuna. Sa cautam adapost si siguranta pana trece furtuna, apoi cautam sa vedem ce a produs-o.
Un parinte trebuie intotdeauna sa fie atent la nevoile si sentimentele copilului sau. Daca acesta este pe cale de a avea o criza, el va trebui sa incerce sa-i atraga atentia cu alta activitate si sa-i ofere alternative. Totodata, trebuie sa isi pastreze calmul si sa incerce sa nu se enerveze, deoarece copilul se va agita mai mult, iar aceasta nu reprezinta o solutie.
In plus, copilul va trebui anuntat cu macar cinci minute inainte cand parintele vrea sa faca ceva sau atunci cand doreste ca el sa se opreasca dintr-o activitate. Mai mult decat atat, copilul are nevoie sa simta ca poate lua decizii de unul singur, chiar daca sunt niste alegeri nesemnificative.
In cazul in care copilul este in mijlocul unei crize, trebuie asteptat pana cand acesta se linisteste singur. In acest moment, discutiile cu micutul si distragerea atentiei nu vor functiona.
Expertii sustin ca, in timpul unei crize, emotiile copilului o iau razna si nu tin cont de zona frontala a creierului, cea care se ocupa de judecata. De aceea, parintele trebuie sa-i ignore comportamentul pana cand copilul se va linisti; altfel, acesta va intelege ca prin plansete si tipete poate atrage atentia asupra lui, obtinand, in final, ceea ce isi doreste.
O alta solutie ar fi izolarea copilului intr-o alta camera timp de cateva minute, pentru a se linisti singur. Parintele nu trebuie sa vorbeasca deloc cu cel mic in acest moment. Peste cateva minute copilul va fi mai calm si poate chiar isi va cere scuze.
Mai mult, nu trebuie rasplatite niciodata accesele de furie si nu trebuie sa i se faca pe plac daca acesta refuza sa faca ceva anume sau daca vrea cu orice pret un anumit obiect, de care se poate lipsi in momentul de fata. Dupa ce copilul se va linisti, atunci trebuie ca cineva sa-i explice cu calm ca ii intelege frustrarile, dar nu trebuie sa se comporte violent.
Un lucru important in gestionarea acceselor de furie ale copilului este comunicarea, si nu pedepsirea fizica. Palmuirea sau lovirea copilului nu este o solutie in a controla crizele acestuia, ci va rezulta in comportamente si mai proaste cu cat copilul inainteaza in varsta.
Acest lucru se intampla deoarece actiunile parintilor reprezinta un exemplu pentru copil, iar el va intelege ca este in regula sa fie violent.
Un ultim pas in gestionarea tantrum-urilor ar fi recompensarea comportamentului adecvat al copilului. Atunci cand acesta reuseste sa treaca cu bine peste frustrari si se linisteste repede sau intelege ca ceea ce face nu este bine, copilul trebuie laudat, iar comportamentul sau trebuie rasplatit.
Copilul ar trebui ajutat sa invete noi aptitudini si sa reuseasca.
Parintele trebuie sa fie mandru de copilasul sau atunci cand reuseste, chiar daca este un simplu lucru, si trebuie sa il invete si pe el sa fie mandru de ceea ce poate sa faca.
In ultimul rand, parintii trebuie sa inteleaga ca totul se poate rezolva prin rabdare si comunicare. Chiar daca plansetele copilului ii induioseaza pe unii parinti, acestia nu trebuie sa cedeze presiunii.
Parintii trebuie sa incerce sa comunice cu el, dupa ce acesta s-a linistit, incercand sa afle motivul crizei si sa-i inteleaga frustrarile si sentimentele. Trebuie vorbit cu el frumos si parintele trebuie sa-i dea voie sa isi exprime frustrarile, dar nu prin metode violente.
Cu toate acestea, daca accesele de furie ale copilului nu se amelioreaza pe parcurs, ci devin mai dese si mai violente, se recomanda vizita la un specialist.