Sindromul "burnout", cunoscut si ca sindromul epuizarii, este o consecinta a dezechilibrului dintre cerinte, resurse si gradul de satisfactie profesionala. Stresul constituie a doua cea mai frecvent raportata problema de sanatate la locul de munca din Europa.
Termenul de "burnout" a fost introdus in anul 1970 de Herbert Freudenberger, psiholog american. Acesta il definea ca fiind caracteristic pentru angajatii medici, asistente, profesori si asistenti sociali, profesii in care era prezent sentimentul de sacrificiu fata de cei cu care lucrai.
Astazi, se considera ca sindromul burnout nu se restrange la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice individ expus pentru mult timp stresului.
Acestea tin atat de mediul profesional, de personalitatea individului in cauza, dar si de stilul de viata adoptat de acesta.
• Un mediu de lucru extrem de stresant, cu foarte multe sarcini suprasolicitante.
• Un volum mare de munca si presiunea de a finaliza proiectele la timp.
• Program de lucru prelungit, dar si un nivel scazut de salarizare care naste frustrari.
• Lipsa respectului in cadrul departamentului din care face parte cel in cauza.
• Stabilitate emotionala scazuta.
• Slaba capacitate de adaptare si rezistenta la stres.
• Sentimentul de neincredere in propria persoana.
• Nevoia exagerata de a detine controlul si asteptarea unor recompense rapide la locul de munca.
• Lipsa suportului social si familial.
• Timp liber aproape inexistent.
• Lipsa energiei si constatarea epuizarii la nivel emotional.
• Semnele epuizarii isi fac simtita prezenta de la primele ore ale diminetii, atunci cand ceasul desteptator anunta ora de trezire.
• Inregistrarea unui nivel scazut al realizarilor profesionale care se vor manifesta printr-o productivitate scazuta.
• Uitarea unor lucruri care faceau parte din rutina zilnica. Stresul face dificila capacitatea de invatare, de memorare a unor elemente.
• Pierderea interesului pentru socializare alaturi de ceilalti colegi.
• Sentimente de tristete la terminarea weekendului si bucurie resimtita in serile de vineri.
• Incapacitatea de relaxare.
• Lipsa de detasare de problemele de la birou, manifestarea constanta a nemultumirilor.
• Aparitia indiferentei, a detasarii, a cinismului.
• Izolarea de colegi.
• Frustrare legata de activitatile de la serviciu.
• Aparitia depresiei sau anxietatii.
• Prezenta insomniei.
• Dureri de cap frecvente si de intensitate mica.
• Slabirea sistemului imunitar si frecvente raceli sau gripe.
• Refugierea in obiceiuri nesanatoase: alimentare, alcool, droguri.
• Incapacitatea de a lua decizii, de exemplu de a-si cauta alt serviciu.
Tratamentul sindromului este centrat pe relaxarea sistemului nervos central, detensionarea sistemului osteo-articular si muscular, echilibrarea imunitatii, imbunatatirea capacitatii de concentrare si memorare, restabilirea echilibrului bio-psiho-afectiv.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi una din metodele utile de tratament. Totodata, extrem de important este schimbarea stilului de viata intr-unul sanatos.
Alimentatia sanatoasa, odihna suficienta, efectuarea de activitati fizice in mod regulat sunt factori cu efect demonstrat de crestere a energiei, a rezistentei la stres si a performantelor.