Exista unele cazuri clinice in care, prin tratamentul endodontic (de canal) nu se poate obtine o vindecare completa sau o ameliorare a patologiei anterioare si atunci suntem nevoiti sa intervenim prin metode chirugicale.
Chirurgia endodontica sau rezectia apicala este o procedura ce consta in indepartarea leziunii patologice prezente in interiorul osului, localizata la varful unei radacini dentare concomitent cu rezecarea (sectionarea) unei portiuni din varful radacinii, urmata de inchiderea ermetica a canalului dentar cu ajutorul unor materiale speciale de obturatie.
Aceasta ultima etapa are rolul de a sigila definitiv canalul dentar si se numeste obturatie retrograda.
Pentru ca rezectia apicala sa fie un real succes si sa dea rezultate pe termen lung este absolut necesar ca obturatia de canal sa fie facuta cat mai precis iar continutul canalului sa fie curatat cat mai bine.
Obturatia de canal poate fi realizata in acelasi timp cu rezectia sau anterior interventiei de rezectie. Numai dupa ce obtinem o sigilare si o decontaminare perfecta a canalului dentar putem aplica ultima parte a materialului de aditie.
Studiile clinice mai recente au demonstrat ca rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand obturatia de canal este facuta sub microscop, inaintea interventiei chirurgicale. In timpul operatiei ramanand numai sa se indeparteze leziunea din interiorul osului si o portiune din radacina, urmand ca apoi sa se aplice materialul sigilant.
Obturatia de canal este realizata de catre medicul specialist endodont, in timp ce rezectia apicala va fi realizata de catre medicul chirurg; din acest motiv pentru rezectia apicala avem nevoie de o echipa mixta care sa lucreze in stransa colaborare si sa planifice cazul de o maniera cat mai adecvata.
Printre indicatiile rezectiei apicale am putea enumera:
- Anatomie nefavorabila si foarte complicata a canalului dentar ce impiedica tratamentul clasic de canal
- Instrumente fracturate in canal imposibil de indepartat
- Prezenta materialelor de obturatie dincolo de varful radacinii, la nivel intraosos
- Traumatisme ale varfului radacinii
Ca si contraindicatii ale interventiei apicale putem vorbi despre:
- Cauze locale: parodontale, leziuni invecinate, suport osos limitat, fracturi longitudinale, inflamatii etc
- Cauze generale: probleme de sanatate generala precum patologii cardiovasculare decompensate, diabet decompensat si toate celelalte care limiteaza interventiile chirurgicale de orice tip
Ca si procedura chirurgicala, rezectia apicala se face sub anestezie locala si consta in crearea unui acces prin gingie, urmand ca, prin intermediul unor freze special sa se curate leziunea prezenta in os si sa se aplice materialul artificial ce va sigila definitive portiunea din radacina ramasa libera.
Trebuie mentionat faptul ca rezultatele cele mai bune se obtin pe dinti cu o singura radacina situati in zona anterioara a maxilarului si mandibulei. La dintii ce prezinta mai multe radacini, situati in zona laterala, rezultatele sunt incerte din cauza accesului aproape imposibil care nu asigura o curatare adecvata a leziunii si limitarilor anatomice.
In ultimii 7-8 ani, tratamentele de canal la microscop au avansat spectaculos si rezectia apicala a inceput sa devina o procedura intalnita din ce in ce mai rar in practica curenta si cu indicatii din ce in ce mai limitate.
De cele mai multe ori, marea majoritate a leziunilor de acest tip de rezolva exclusiv prin tratament de canal facut la microscop de catre medicul specialist endodont fara sa mai fie nevoie de etapa chirurgicala.
Este foarte important de asemenea, sa retinem ca rezectia apicala este o interventie de ultima incercare cu scopul de a incerca sa salvam un dinte dupa ce toate celelalte tratemente au esuat.
Durata de viata a unui dinte dupa o astfel de procedura este incerta si poate varia de la cateva luni pana la cativa ani in cazuri fericite.