EKG sau electrocardiograma este o analiza uzuala, iar majoritatea dintre noi cand auzim de o astfel de analiza, usor de efectuat, avem tendinta sa credem ca nu este atat de precisa si astfel ca nu ar furniza informatiile de finete despre starea noastra de sanatate.
Totusi, electrocardiograma este o analiza esentiala care ar trebui efectuata o data pe an, nu este invaziva, dureroasa si nu necesita o pregatire in prealabil.
Este accesibila aproape in orice clinica, spital si in multe dintre cabinetele medicale individuale. Insa electrocardiograma poate conferi mai multe informatii decat ne-am astepta.
Analiza de EKG este atat de facila si de accesibila incat toate persoanele ce au trecut de viata adulta este bine sa le efectueze, chiar daca nu exista nici un simptom, sau nu sunt cunoscuti cu boli cardiace ori nu au persoane in familie (antecedente heredo-colaterale) afectate de oricare din patologiile generale cardiace.
Electrocardiograma este o metoda de captare, inregistrare si reprezentare grafica a undelor electrice ce strabat inima. Aceste unde electrice sunt generate si totodata si percepute de catre cord pentru a transforma o unda electrica intr-o activitate mecanica de contractie.
In inima exista un parcurs normal al undelor electrice care pornesc dinspre portiunea sa superioara cu denumirea de Nod sino-atrial (NSA) care mai apoi ajunge la cel de-al doilea punct denumit Nod atrio-Ventricular (NAV), de aici pornesc doua fascicule denumite ramurile fascicului His, dreapta si stanga.
Fiecare punct de generare si de modificare a undei electrice va genera o anumita frecventa cardiaca. Frecventa, adica viteza cu care inima se va contracta si va impinge prin sistola (contractie) sangele catre plamani (Ventricul drept) sau catre intregul organism (Ventricul stang).
Aceasta frecventa cardiaca mai este denumita si puls in termeni generici. Frecventa cardiaca fiziologica este de 60-90 batai / minut si este unul din primii parametri pe care ii poate inregistra EKG-ul.
Cand vorbim despre orice curent electric, trebuie mentionat doi pasi sau doua etape esentiale: incarcare (incarcarea curentului electric, generare sau captare de electroni) si descarcarea curentului electric (eliberarea acelor electroni), electricitatea fiind data de electroni. In termeni medicali acesti doi pasi poarta denumirea de polarizare si depolarizare.
Astfel ca pasul urmator de reprezentare grafica este foarte facil de dedus. Fiecare inflexiune de polarizare sau de depolarizare, va fi inregistrata pe ECG ca o unda pozitiva (cu varful in sus) sau negativa (cu varful in jos).
Aparatele de electrocardiograma folosesc un sistem de electrozi situati in anumite puncte importante in raport cu cordul in functie de imaginea pe care doresc sa o redea despre activitatea cordului.
Exista un numar de 4 electrozi majori situati pe incheieturile (articulatiile) membrelor. 2 pe cele superioare si 2 pe cele inferioare. 3 dintre acesti electrozi vor fi functionali iar al 4-lea (cel negru) va inchide circuitul ca intr-un fel de impamantare.
Acest set de electrozi poate arata 6 unde, sau mai precis 3 (deoarece si are 3 electrozi functionali) si un al doilea sub-set de 3 unde amplificarea celor anterioare: DI, DII, DIII, aVR, aVL, aVF (a-ul vine tocmai de la amplified, v-ul de la V – voltage, asadar unda amplificata).
Urmatorul set de electrozi, sau electrozii precordiali sunt situati pe suprafata toracelui si sunt in numar de 6. Pozitionarea se realizeaza in functie de repere anatomice, precum linia medio-claviculara, axilara si spatii intercostale.
Aceste repere asigura ca un fel de coordonate de pozitionare a acestor electrozi pentru a putea reda cu acuratete imagistic si grafic activitatea inimii. Acesti 6 electrozi vor genera 6 unde pe electrocardiografie (undele V1-V6).
In functie de aceasta inregistrare grafica a undelor pe electrocardiograma au fost denumite mai multe unde (P,Q,R,S,T,U) sau intervale (P-R, R-R, S-T) sau complexul QRS, etc. Fiecare din acestea are rolul de a arata cu precizie unde se regaseste patologia si ce fel de boala cardiaca regasim.
- Frecventa cardiaca
In primul rand orice electrocardiograma ne va da informatia despre puls.
Si mai precis, frecventa cu care inima efectueaza o contractie, fara insa a preciza daca este eficienta sau nu, dar acea contractie exista. Frecventa cardiaca este data printr-o metoda de calcul a intervalului regasit in aceste intervale.
Astfel ca deja se poate stabili daca vorbim de o frecventa cardiaca fiziologica, de o tahicardie (un puls prea accelerat) sau de o bradicardie (o frecventa cardiaca prea scazuta).
- Existenta unor patologii de conductibilitate
Acest curent electric generat si captat de cord, trebuie sa aiba un parcurs fiziologic, intocmai ca si un circuit electric.
Insa, daca pe parcursul acestui traseu electric exista un blocaj sau sistarea transmiterii electrice catre urmatorul pas vom vorbi de un blocaj. Acest blocaj electric poarta denumirea de Bloc de ramura (dreapta sau stanga in functie de ram-ul fascicului His afectat);
- Aritmii sau tahiaritmii
Este ideal ca atunci cand este generat si captat un impuls electric, inima sa si aiba o contractie unica (per impuls) si eficienta. Daca intre aceste sistole eficiente exista si o alta (in plus) care de cele mai multe ori nu are eficienta unei sistole fiziologice.
Aceasta se va numi o aritmie (sau tahiaritmie in cazul a unor multiple astfel de batai). Aritmiile mai reprezinta si o aberatie de conductibilitate, adica fata de ritmul normal sinusal al cordului, exista aceste abateri de la ritmul fiziologic (aritmii).
- Fibrilatia si flutter-ul
Tahicardia reprezinta in mod explicit cresterea frecventei cardiace peste 90-100 batai / minut. Insa daca aceasta frecventa va creste si mai mult si atinge valori si de 180, 200 batai/minut deja aceasta tahicardie va purta denumirea de fibrilatie.
Fibrilatia reprezinta practic un ritm atat de accelerat, ca o frunza care se bate in vant. Adica acele contractii se succed cu atata repeziciune practic 2,3 pana la 4 batai pe o singura secunda, incat nici una din acestea nu mai are cum sa fie eficienta.
Flutter-ul este asemanator cu o fibrilatie doar ca desi ritmul este asemanator de accelerat, totusi aici exista o oarecare frecventa (adica o recurenta segmentata a contractiilor doar ca foarte accelerata si este distinsa chiar si pe EKG de aparitia unor unde suplimentare) denumite undele F.
- Infarctul
Infarct-ul sau zona de necroza a cordului este usor depistabila pe EKG deoarece pe acest parcurs de celule moarte nu va mai circula nici sangele (nu vor mai fi trofiate deoarece nu mai este necesar) dar si conductibilitatea electrica prin acest teritoriu este afectata.
Precedent unui infarct vor fi regasite niste zone de ischemie, adica perioada in care incepe sa slabeasca alimentarea sanguina a cordului si in care acest tesut nu mai este bine trofiat.
Insa infarct-ul pe EKG nu poate fi datat cu precizie (ore, zile) ci cu o aproximatie, adica un infarct recent, unul in antecedente mai indepartate.
Pentru o astfel de datare cu precizie se folosesc o serie de substante sanguine, sau de markeri cardiaci care vor estima perioada de 12 ore, 24, 48 sau chiar de 3,5 zile in urma si ulterior o ecografie (ecografie Doppler preferabil sau un cateterism explorator) pentru determinarea cu precizie a teritoriului afectat.
Teritoriul care a fost afectat (necrozat-unde s-a produs infarct-ul) poate fi desfasurat chiar si pe EKG in functie de unde apar modificarile grafice de pe EKG (infarct anterior, posterior, septal, etc.).
Se poate aproxima tot prin electrocardiograma si suprafata afectata. Din acest motiv a mai aparut un termen, care nu are o foarte mare veridicitate medicala, adica pre-infarct-ul.
EKG-ul nu poate sa prevada sau sa predateze un infarct, deci acest termen este din start eronat, iar cel mai adesea pentru a reduce din spaima pe care o poate provoca un diagnostic de infarct in antecedente se va folosi termenul de pre-infarct.
- Hipertrofia
In cazul unor patologii, organismul are capacitatea de a se adapta prin mecanisme compensatorii. Un astfel de mecanism se poate produce si in cazul cordului. In situatia unor insuficiente de circulatie, a altor organe sau chiar a cordului, acesta va avea tendinta sa suplineasca acestea printr-o marire de volum, denumita hipertrofie.
Aceasta hipertrofie poate sa fie si una congenitala, dobandita din nastere. Aceasta inima marita de volum in ce priveste fibrele musculare (fibrele miocardului) sau marita global de volum (mega-cord) va necesita in speta o necesitate mai mare de sange, care poate sau nu sa fie asigurat.
- Dezechilibrul electrolitic
Electrolitii, sau ionii care se regasesc in sange de tipul: sodiului, potasiului, calciu sau magneziu. Toti acestia sunt foarte importanti in metabolismul intracelular (inclusiv al cordului) si de transportul trans-membranar.
Astfel ca un dezechilibru intre acesti ioni, fie ca vorbim de o carenta de sodiu, sau de un exces de potasiu ori de o serie intreaga de alte modificari al acestui fin balant electrolitic inima va suferi si ea in speta modificari.
Ca si exemplu un exces de potasiu, o valoare foarte crescuta a sa mai ales daca nu este urmata si de o re-echilibrare a sodiului poate produce un stop-cardiac.
- Pericardite
O serie de infectii bacteriene chiar si asupra foitelor de invelis ale inimii vor afecta activitatea sa de contractie dar se va regasi si intr-o modificare a activitatii electrice, fapt care poate fi depistat inca de pe electrocardiograma si tratata din stadiul incipient.
- Buna functionare a unor aparate montate (pace-maker)
Dupa ce se monteaza o serie de instrumente artificiale de corectare tocmai a activitatii electrice a cordului, de a ajuta in generarea, captarea sau reglarea undei electrice cardiace, aparate de tip pace-maker, acestea trebuiesc verificate pentru eficienta.
Adica daca initial au fost depistate niste tulburari de polarizare, depolarizare sau repolarizare si s-a decis montarea unui aparat extern, artificial, pentru a se incerca sistarea unor unde aberante, ulterior prin electrocardiograma se poate analiza eficienta acestor proceduri.
Un procedeu similar se va efectua si in cazul sistarii prin interventii de cardiologie interventionala a unor centri cardiaci aberanti (dupa cum este cazul in sindromul Wolf-Parkinson-White), procedee de stil ablatie.
- Monitorizarea eficientei unui tratament medicamentos
Exista medicamente care au rolul de a regla activitatea electrica sau de contractie a inimii, la care eficienta poate fi depistata tot prin realizarea unei electrocardiograme.
- Protocol pre-si post-operator
Inainte de orice operatie fie ca aceasta implica si o interventie pe cord sau pe sistemul circulator, dar si pe alte sisteme, cat si dupa iesirea din operatie. La acestea se mai adauga si orice consult in sectia de UPU (unitatea primiri urgente) pentru un anumit grad de urgenta.
Pentru acestea se vor practica conform protocolului un EKG pre si post operator pentru a se putea stabili daca exista patologii cardiace ce pot interveni in aceasta operatie chirurgicala.
Starea de sanatate a sistemului cardio-vascular este asadar una esentiala in mentinerea starii de sanatate a intregului organism. ar aceasta stare de sanatate poate fi mentinuta doar daca este diagnosticata timpuriu si eficient.
Diagnosticul cordului intodeauna va incepe cu o electrocardiograma.