Aparatul digestiv este format din tractul digestiv (cavitate bucala, esofag, stomac, intestin subtire, intestin gros, rect si anus) si organele anexe (glande salivare ,ficat, vezica biliara si pancreas). Acestea au rolul in transportul, procesarea mecanica si chimica a alimentelor in vederea asigurarii necesarului de elemente nutritive ale organismului.
In momentul in care fiziologia normala a aparatului digestiv este afectata apar tulburari de motilitate (miscarea alimentelor de-a lungul tubului digestiv), tulburari de procesare, absorbitie si eliminare a alimentelor.
Toate aceste modificari se pot asocia sub denumirea de tulburari gastrice sau tulburari gastro-intestinale care prezinta o serie de semne si simptome specifice (ex. tulburari ale poftei de mancare, varsaturi, dureri abdominale); mai multe semne si simptome alcatuind sindroamele de tulburare gastrica (ex. ulcer, diaree, constipatie, etc.)
O serie de boli inflamatorii, genetice, neoplazice, traumatice, etc. pot afecta tubul digestiv la orice nivel; de aceea este nevoie de o serie de investigatii (analize de sange, analize biochimice, explorari imagistice) pentru a putea diagnostica o patologie digestiva.
Este foarte important ca explorarile de laborator sa fie ghidate in prealabil de efectuarea unei anamneze corecte. Din acest motiv discutia dintre medic si pacient este foarte importanta in stabilirea conduitei terapeutice, dar inainte de toate ajuta la stabilirea demersului explorator in vederea stabilirii patologiei existente.
Orice pacient fie ca se interneaza in spital fie ca este investigat in ambulator, trebuie sa beneficieze de un set de analize care sa aduca minimul de informatii necesar stabilirii unui status initial al pacientului. In setul de analize standard sunt incluse:
Hemoleucograma – reprezinta analiza sangelui care aduce informatii cu privire la numarul de elemente sangvine (eritrocite, leucocite, trombocite), dimensiunea lor, cantitatea de hemoglobina (proteina care are rol in transportul oxigenului la tesuturi), etc. In patologia digestiva aceasta analiza poate aduce informatii cu privire la existenta unei boli inflamatorii (existenta unei inflamatii se traduce prin cresterea globulelor albe – leucocitelor), a unei hemoragii (scad globulele rosii – eritrocitele, scade hemoglobina, etc.) precum si a unor deficite de absorbtie care se traduc prin afectarea componentelor sangvine (de ex. anemia megaloblastica prin deficit de vitamina B12).
Profilul lipidic – este o analiza care aduce informatii cu privire la cantitatea de colesterol si trigliceride din organismul uman. Aceasta analiza poate fi folosita pentru stratificarea riscului in bolile cardio-vasculare precum si pentru urmarirea raspunsului la tratament. Totodata ajuta si la stabilirea unor criterii in cadrul sindromului metabolic. In functie de anumite afectiuni digestive aceste analize pot fi modificate.
Enzimele hepatice – Alanin-aminotransferaza (ALT) sau transaminazaglutamicpiruvica (GPT) si aspartat-aminotransferaza (AST) sau transaminazaglutamicaoxalacetica GOT sunt doua enzime celulare ce se gasesc in celulele ficatului, dar si in alte tesuturi ale organismului; spre exemplu AST se gaseste si in muschiul cardiac, scheletic, pancreas, celule sanguine si creier. Valorile normale ale enzimelor hepatice sunt: AST 5-38 U.I. si ALT 7-56 U.I. (unitati internationale). Valorile crescute nu traduc automat o afectiune hepatica. Interpretarea lor trebuie facuta de un doctor in contextul tuturor manifestrilor bolii. Atunci cand celulele hepatice sunt afectate, are loc cresterea nivelului seric al acestor enzime.
Testele de colestaza – bilirubina, gama-GT, fosfataza alcalina reprezinta determinari care ajuta la interpretarea unor afectiuni ale cailor biliare. Bilirubina la randul ei se imparte in cele doua fractii ale sale (bilirubina directa, care atunci cand este crescuta denota o afectiune post-hepatica, mai exact la nivelul arborelui biliar si bilirubina indirecta, care atunci cand este crescuta sugereaza o afectiune prehepatica – anemie, deficit de enzime de conjugare a bilirubinei, etc.)
Pe langa setul de analize standard, in cadrul tulburarilor digestive se pot efectua si o serie de analize mai tintite. Acestea se efectueaza in cazul in care examenul clinic atrage atentia cu privire la o serie de patologii mai rar intalnite. Astfel ca se pot efectua teste pentru determinarea amilazei si lipazei pancreatice, teste de sangerare oculta, enzime digestive (gastrina, pepsina, HCl, etc.), markeri tumorali, etc.
A. Endoscopia – aceasta explorare se realizeaza cu ajutorul unui aparat ce poarta denumirea de endoscop. Aparatul este format din mai multe componente dintre care cele mai importante sunt reprezentate de tubul flexibil de explorare care are in componenta lui o camera video cu care se preiau imagini de la nivelul tubului digestiv, monitorul pe care se afiseaza imaginile captate de tubul explorator si instrumentele utilizate in scop de tratament (ansa de polipectomie, dispozitiveze de cauterizare si hemostaza, etc.). Sub anestezie, medicul ghideaza tubul explorator de la nivelul cavitatii bucale, prin esofag catre stomac si prima portiune a duodenului examinand fiecare portiune enumerata.
B. Colonoscopia – singura diferenta intre endoscopie si colonoscopie este reprezentata de dimensiunea tubului explorator si calea de abord. Explorarea in cazul colonoscopiei se face retrograd, in amonte – de la nivelul rectului spre cec. In cadrul colonoscopiei se poate vorbi atat de o indicatie in scop diagnostic cat si de tratament al diferitelor afectiuni de la nivelul colonului. Prin colonoscopie si endoscopie se poate recolta tesut de la nivelul tubului digestiv (biopsie) in vederea analizarii anatomopatologice.
C. ERCP-ul – reprezinta o tehnica prin care pot fi abordate la nivelul duodenului caile biliare si cele pancreatice. Diferenta intre tubul de explorare folosit la endoscopie si cel folosit la ERCP este reprezentata de orientarea camerei video si a canalelor pe care este introdus instrumentarul folosit in diagnostic si tratament. Prin aceasta metoda se poate drena lichidul biliar acumulat in caile biliare, se poate vizualiza anatomia cailor biliare prin injectarea substantei de contrast la acest nivel si nu in ultimul rand se pot monta stenturi pentru a mentine permeabile niste cai anterior obstruate sau partial stenozate
Durerile abdominale se insotesc in mod obisnuit si de alte manifestari cum ar fi greata, varsaturile, hematemeza, flatulenta, pirozisul, eructatiile si modificarile apetitului.
Greata – este insotita de obicei de salivatie, transpiratii si senzatie de lesin. Acest lucru se datoreaza unei relaxari a tonusului musculaturii gastro-intestinale si are adesea motive psihice (ex. socuri emotive, mirosuri neplacute, etc.). Prezenta in mod obisnuit in boli gastro-intestinale sau ale altor viscere abdominale, este rebela mai ales in cancerul gastric si in gastritele cronice, boli asociate cu pierderea tonusului musculaturii gastrice. Preceda de obicei varsaturile cand este de origine gastrica.
Varsatura – este un act reflex al carui efect este eliminarea brusca pe gura a continutului stomacal. Nu trebuie confundata cu regurgitatiile (sosirea in faringe si gura a mucusului sau sucului gastric, fara greata sau efort de voma). Fenomen minor, acesta se intalneste in boli ale esofagului si stomacului, dar si in nevroze ale tubului digestiv.
Clasificarea varsaturilor
Varsaturile se pot clasifica in doua mari categorii:
A. Centrale – apar in urma leziunilor cerebrale, boli ale urechii interne, rau de mare, substante toxice (alcool, medicamente, uree, etc.)
B. Periferice – gastrice (gastrite, ulcer, tumori, etc.), afectiuni ale colecistului, ocluzie intestinala, peritonita, colici, afectiuni ginecologice, etc.
Varsatura cu punct de plecare central, prin excitare directa a centrilor nervosi, asa cum se intampla in diverse leziuni sau traumatisme cerebrale, in boli ale urechii interne, in raul de mare sau sub influenta substantelor toxice sunt varsaturi explozive, in jet, neprecedate de senzatia de greata.
Ele pot fi insotite de fenomene vagale cum ar fi – transpiratii profuze, bradicardie (decelerarea ritmului de bataie al inimii), scadere tensionala si chiar tendinte lipotimice. Varsatura de origine periferica este precedata de greturi si adesea si de alte fenomene, ca balonari epigastrice sau salivatie excesiva (sialoree).
Hemoragia gastrica (hematemeza) – este un eveniment important si de multe ori impresionant; sugereaza afectarea de organ. Aceasta necesita o terapie de urgenta. Bolnavul este cuprins brusc de o stare de rau, greata, neliniste, insotite imediat de varsaturi, cu eliminarea pe gura a unei cantitati variabile de sange.
Cand cantitatea de sange este mare, bolnavul devine palid, are vertij, este tahicardic, poate face lipotimii si poate intra in soc. In cazuri exceptionale, hemoragia poate fi mortala. Hematemeza poate fi unica sau se poate repeta la 1-2 sau mai multe zile.
Cele trei simptome majore: durerea, varsatura si hematemeza se gasesc de obicei in bolile organice ale stomacului.
Pirozisul – repezinta senzatia de arsura retrosternala (in spatele sternului) care apare in urma iritarii mucoasei esofagiene de catre acidul refluat din stomac. De cele mai multe ori pirozisul se intalneste in boala de reflux gastro-esofagiana (BRGE) unde, datorita incompetentei sfincterului esofagian inferior, acidul din stomac trece in esofag cauzand astfel aparitia simptomatologiei.
Trebuie retinut faptul ca in anumite situatii intensitatea unor simptome nu se coreleaza cu gravitatea afectiunilor. Din acest motiv de cele mai multe ori este indicat sa se consulte un medic atunci cand anumite simptome nu cedeaza la analgezice simple sau atunci cand gradul de manifestare incepe sa se accentueze de la o zi la alta.
Este foarte important sa se retina faptul ca anumite patologii asociate pot ascunde manifestari ale altor boli. De exemplu, datorita afectarii nervilor la pacientii diabetici, conditie cunoscuta sub numele de neuropatie diabetica, anumite simptome nu mai sunt percepute asa cum trebuie. De notat este faptul ca un diabetic poate suferi un infarc miocardic fara sa prezinte durere – acest lucru poate conduce uneori la urmari mult mai grave deoarece acesta este posibil sa nu se prezinte la medic pentru anumite evaluari.