Explorarea imagistica a toracelui

Definitie

Explorarea imagistica a toracelui cuprinde tehnici iradiante (utilizarea razelor x) si non-iradiante, invazive (administrarea unor substante de contrast in orgaism prin injectare) si non-invazive efectuate in scop diagnostic si terapeutic pentru anumite afectiuni prezente la acest nivel.

Nu exista contraindicatii absolute pentru efectuarea investigatiilor non-invazive de imagistica a toracelui.

Principalele explorari imagistice

a) Radiografia toracica
b) Tomografia computerizata (CT)
c) Angiografia-CT
d) Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN)
e) Ecografia
f) Scintigrafia ventilatie (V) / perfuzie (Q) – (V/Q)
g) Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT)

Radiografia pulmonara

Prin intermediul radiografiei toracice ( mai poarta denumirea de radiografie toracica simpla sau radiografie toraco-pleuro-mediastino-cardio-pulmonara) se furnizeaza imagini ale structurilor din interiorul si din jurul toracelui.

Este foarte utila in detectarea anomaliilor, neregulilor de la nivelul plamanului, cordului, pleurei (foita care inveleste plamanul), peretelui toracic, diafragmului, mediastinului, hilurilor pulmonare (locul pe unde intra bronhiile si arterele pulmonare in plaman si ies venele pulmonare), etc.

Este in general prima investigatie efectuata pentru evaluarea plamanului. Pentru realizarea unei radiografii se folosesc razele X; astfel ca in functie de directia fasciculului de raze X emis de aparat si pozitia pacientului in raport cu acest fascicul se vorbeste despre incidentele de realizare a unei radiografii.

Incidentele in care se realizeaza o radiografie standard sunt:

-incidentele PA (postero-anterioara – din spate spre fata – astfel se pastreaza dimensiunile normale ale organelor si pe filmul radiologic)
-incidenta de profil – stang sau drept – pacientul sta cu un umar la placa in care se gaseste filmul radiografic iar fasciculul intra prin umarul opus.

Se mai folosesc si alte incidente pentru a evidentia mai bine niste structuri care nu se vad bine pe incidentele clasice (ex. Radiografie in incidente oblice – oblic anterior dreapta, oblic anterior stanga).

Tomografia computerizata a inlocuit astazi in mare masura incidentele speciale (oblice).

Vederea din decubit lateral (culcat pe o parte) poate fi folosita in diferentierea lichidului pleural liber de cel inchistat; explicatie – lichidul liber din cavitatea pleurala nefiind sechestrat isi modifica pozitia pe imaginea de radiografia in functie de pozitia pacientului; cel inchistat este sechestrat si nu se misca liber.

– Tomografia computerizata (CT) ofera mai multe informatii.

Pentru vizualizarea afectarilor diafragmului se foloseste radioscopia – (vizualizarea in timp real a diafragmului utilizand un fascicul continuu de raze X.

In timpul sniff test-ului (inspir pe nas), in care pacientul este pus sa inhaleze cu putere pe nas, diafragmul paralizat se misca in sus (miscare anormala – normal in timpul inspirului diafragmul se deplaseaza in jos).

Tomografia computerizata

Tomografia computerizata (CT) ofera informatii mai bune cu privire la structurile si anomaliile intratoracice in comparatie cu radiografia toracica standard.

Originea cuvantului este din latinescul tomein – taiere si grafie – imagine; practic aparatul realizeaza o sectionare virtuala a organismului afisand aceste imagini de sectiune prin intermediul unui computer.

Descrierea tehnicii – aparatul de tomografie computerizata are trei componente principale:

-Scanner-ul – este componenta care emite raze X cu scopul de a analiza oraganismul pacientului; Este de forma cilindrica iar in mijlocul dispozitivului se gaseste un spatiu gol prin care inainteaza cea de-a doua componenta a aparatului si anume masa aparatului;

-Masa computerului tomograf – pe masa computerului tomograf pacientul este asezat in pozitie - intins pe spate - urmand ca in timpul testului acesta sa treaca prin scanner-ul de forma cilindrica;

-Computerul - este componenta care analizeaza si interpreteaza imaginile obtinute in urma scanarii organismului;

Exista trei tipuri de tomografie computerizata (CT):

-Tomografia computerizata (CT) conventionala – ofera imagini ale toracelui in sectiuni transversale de 10 mm grosime. Avantaje – disponibilitate in multe centre; Dezavantaje – artefacte generate de miscare in timpul explorarii; pierderea anumitor afectiuni datorita sectiunilor de 10 mm

-Tomografie computerizata cu rezolutie inalta (HRCT) – ofera imagini ale toracelui in sectiuni transversale de 1 mm grosime. Aceasta metoda este utila in bolile interstitiale pulmonare (sarcoidoza, fibroza pulmonara idiopatica, alveolita fibrozanta) si a bronsiectaziilor.

-Tomografie computerizata spiralata – CT spiral – ofera imagini ale toracelui in mai multe planuri in timp ce pacientul isi tine respiratia 8-10 secunde. Este considerat echivalentul CT-ului conventional pentru majoritatea afectiunilor. Principalele avantaje: viteza, expunerea mai mica la radiatii si reconstructia tridimensionala a imaginilor.

Angiografia-CT

Este o tehnica prin intermediul careia sunt explorate vasele de sange. Tehnica presupune folosirea substantei de contrast injectata intra venos pentru evidentierea vaselor de sange. In cazul emboliei pulmonare reprezinta standardul de aur in diagnosticarea acestei afectiuni.

Embolia pulmonara este acea conditie prin care sunt improscati diferiti trombi (cheaguri de sange) sau materiale de mici dimensiuni in circulatia pulmonara – obstruand astfel circulatia in diferite teritorii.

Cantitatea de substanta de contrast folosita este similara cu cea folosita in angiografia conventionala, dar testul este mai rapid si mai putin invaziv. Un grad sporit de atentie trebuie acordat antecedentelor alergice ale pacientului (daca se stie alergic la vreo componenta a substantei de contrast trebuie comunicat acest lucru medicului; ) deoarece la anumiti pacienti substanta de contrast poate cauza reactii alergice care pot merge pana la soc anafilactic.

Rolul substantei de contrast este acela de a opacifia vasele de sange, caile biliare, caile excretorii urinare, articulatiile etc. Cel mai frecvent utilizate substante de contrast sunt cele pe baza de iod.

Imagistica prin rezonanta magnetica

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRMRMN) este o tehnica de explorare neiradianta (nu foloseste raze X ci magneti care genereaza un camp magnetic) care are un rol limitat in imagistica toracica dar este preferata in locul tomografiei computerizate (CT) in anumite circumstate (ex. Pacienti cu embolie pulmonara la care se contraindica administrarea de substanta de contrast).

Avantajele includ lipsa expunerii la radiatii, vizualizarea buna a structurilor vasculare, absenta artefactelor cauzate de structurile osoase si contrastul excelent al structuilor moi.

Dezavantajele sunt reprezentate de timpul lung necesar interventiei, proteze metalice( valve cardiace metalice, proteza de sold, aparat dentar etc.), claustrofobie, miscarile respiratorii si cardiace care pot artefacta imaginile.

Este foarte important de comunicat medicului daca pacientul are vreo proteza metalica deoarece sub actiunea campului magnetic generat de aparat aceste proteze se pot incalzii sau pot produce diverse leziuni prin miscarea in camp magnetic.

Ecografia

Ecografia este o metoda neinvaziva si neiradianta ce foloseste energia ultrasunetelor in diverse explorari toracice precum si in facilitarea anumitor proceduri terapeutice (ex. toracenteza – eliminarea lichidului pleural prin punctie toracica, insertia de cateter venos central, etc.).

Ecografia endobronsica este uneori folosita in asociere cu bronhoscopia.

Tehnica ecografiei endobronsice:

Pacientului i se administreaza anestezie locala pentru prevenirea reflexelor de tuse care pot fi cauzate de aparatul utilizat pentru bronhoscopie;

Aparatul de bronhoscopie (numit bronhoscop) este asemanator unui furtun ce prezinta la unul din capete o camera video si un fascicul de lumina; Acesta este introdus in trahee si ulterior in bronhii in vederea explorarii aparatului respirator;

Pentru efectuarea ecografiei, bronhoscopul prezinta in plus un dispozitiv care emite ultrasunete (sonda) in vederea analizarii structurilor vecine; Acest dispozitiv este conectat la un ecran prin intermediul caruia sunt prezentate imaginile ce provin de la sonda.

Ecocardiografia – este o tehnica prin intermediul careia este explorata structura si functia cordului. Ofera informatii cu privire la cavitatile cordului, valvelor cardiace, presiunea din interiorul vaselor mari (Aorta, Artera pulmonara, etc.).

Scintigrafia ventilatie

Scintigrafia este o explorare medicala bazata pe detectarea radiatiilor emise de o substanta radioactiva (radioizotop) introdusa in organism, prezentand o afinitate deosebita pentru un organ sau un tesut.

Scintigrafia V/Q foloseste substante radioactive pentru evidentierea zonelor de neomogenitate a ventilatiei pulmonare (furnizarea de O2) si perfuziei (aportul sanguin).

Scintigrafia V/Q este folosita aproape exclusiv pentru diagnosticarea trombembolismului pulmonar (TEP). Scintigrafia de ventilatie (V) are indicatie in evaluare post-operatorie a rezectiei unui segment/lob pulmonar.

Tomografia cu emisie de pozitroni

Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT) foloseste glucoza marcata radioactiv (fluorodezoxiglucoza) pentru masurarea activitatii metabolice din tesuturi.

Este cunoscut faptul ca tesuturile metabolizeaza foarte mult glucoza; astfel ca in cazul unui proces neoplazic sau a unei inflamatii consumul de glucoza va fi crescut astfel ca se va observa o acumulare de glucoza in anumite zone afectate.

Aceasta acumulare se poate evidentia prin intermediul PET-CT-ului care ghideaza diagnosticul .

Este folosita in pneumologie pentru evidentierea prezentei tumorale la nivelul nodulilor pulmonari si al ganglionilor limfatici mediastinali (stadializare metabolica) dar si pentru evidentierea recurentelor canceroase in zonele pulmonare cicatrizate sau iradiate anterior.

Concluzie

Explorarea imagistica a toracelui joaca un rol important in diagnosticul si uneori si tratamentul diferitelor afectiuni toracice. Trebuie avut tot timpul in vedere indicatiile si contraindicatiile unei tehnici pentru evitarea altor afectiuni asociate.

O explorare indicata unui pacient poate fi contraindicata altui pacient in functie de comorbiditatile si gradul de afectiune prezent in momentul explorarii.