Infiltratiile cu ozon

Generalitati

Infiltratiile cu ozon, numite si ozonoterapie sau terapia cu ozon, sunt o forma de tratament alternativ cu scopul de crestere a cantitatii de oxigen din organism prin introducerea ozonului in interiorul corpului.

Beneficiile acestui tip de terapie includ tratarea mai multor afectiuni, printre care se numara si cancerul, SIDA si scleroza multipla.

Studiile stiintifice au demonstrat ca ozonul, introdus corect in organismul uman in serii repetate, inactiveaza virusurile, bacteriile, fungii, protozoarele si carcinoamele din celulele bolnave.

Cum functioneaza ozonoterapia

Infiltratiile cu ozon sunt folosite de ani buni de mii de medici din Germania care sustin, in sute de studii stiintifice si clinice, ca acestea pot anihila virusul HIV si alte virusuri, inclusiv celulele cancerigene.

Atunci cand o celula bolnava este analizata din punct de vedere electrochimic, primul lucru care o diferentiaza de celulele sanatoase este invelisul de proteine, cu un contur diferit. Acest lucru se intampla atunci cand celula este invadata de un parazit, care ii sustrage electricitatea celulara si o determina sa isi dezvolte anormal peretele protetic. Atunci cand ozonul este introdus in sange in concentratii stabile si corecte, este transformat imediat in hidroperoxizi si alti captatori benefici de radicali liberi (antioxidanti).

Exista mai multe metode de introducere a ozonului in corp, de regula prin utilizarea concomitenta si a altor gaze si lichide, fiind vizate diferite regiuni anatomice (inclusiv vaginul si rectul). Injectarea poate fi intramusculara, subcutanata sau intravenoasa. Ozonul mai poate fi introdus si prin autohemoterapie, prin care sangele este prelevat de la pacient, expus ozonului si reinjectat in corp.

Cele 3 metode principale de administrare a ozonului sunt

- Autohemoterapia majora. Aproximativ 50-150 ml de sange sunt recoltati din vena cubitala, sunt amestecati cu aceeasi cantitate de ozon medicinal si apoi reintrodusi intravenos, prin perfuzie. Terapia nu dureaza mai mult de 60 de minute si se adreseaza in special tratarii afectiunilor cardiovasculare si hepatice.

- Autohemoterapia minora. Circa 10-15 ml de sange sunt prelevati de la pacient, ozonati si apoi injectati intramuscular. Aceasta terapie se recomanda pentru tratarea starilor gripale, infectiilor virale si afectiunilor dermatologice.

- Insuflatiile rectale cu ozon. Presupun introducerea pe cale rectala a unei anumite cantitati de ozon in forma de gaz umidificat, ce patrunde in fluxul sanguin prin peretii intestinali. Se recomanda ca terapie alternativa pentru hepatitele B si C, boala Crohn, ulcere, boli ischemice, fistule, gastrita, colita cronice, ciroza hepatica, detoxifiere si prevenirea a imbatranirii premature.

Ozonoterapia a fost propusa ca tratament complementar pentru o gama intreaga de afectiuni si boli cronice

- cancerul;
- SIDA;
- scleroza multipla;
- artrita;
- dementa;
- boala Alzheimer;
- boala Lyme;
- astmul;
- emfizemul pulmonar;
- sindromul de oboseala cronica;
- fibromialgia;
- herpesul;
- hepatita;
- cistita interstitiala;
- diabetul;
- sensibilitatea chimica;
- degenerescenta maculara;
- bolile intestinale;
- bolile autoimune;
- bolile cardiovasculare.

O alta abordare a acestei terapii alternative este injectarea intravenoasa a peroxidului de hidrogen sau administrarea sa orala. Unii practicieni recomanda administrarea substantei printr-un spray nazal sau picaturi de urechi, pe cand altii promoveaza o serie de pilule oxigenate, mixturi sau lichide, care pot fi ingerate acasa.

Beneficiile ozonoterapiei

Intrucat oxigenarea insuficienta de la nivel celular este cauza principala a imbolnavirilor, dar si a imbatranirii, ozonoterapia porneste de la premiza imbunatatirii oxigenarii tesuturilor, pentru o sanatate de fier si o frumusete fara cusur.

Combinatia de ozon-oxigen este menita sa neutralizeze toxinele din organism, sa regleze pH-ul si sa imbunatateasca circulatia sanguina. Infiltratiile cu ozon pot oferi rezultate bune si in cazul tratarii celulitei, vergeturilor, ridurilor, liniilor fine si cicatricilor.

Terapia cu ozon are efecte benefice si asupra florei intestinale, avand proprietati terapeutice si in mai multe afectiuni reumatologice discopatii, coxartroze, spondiloartroze, hernia de disc, probleme articulare si contracturi musculare.

Ozonoterapia ajuta si la reglarea glicemiei si a colesterolului, prevenirea infectiilor virale sau bacteriene, reglarea greutatii corporale si intarirea sistemului imunitar.

Cat de sigure sunt infiltratiile cu ozon

Ozonul medicinal (termenul de specialitate fiind oxigenul triatomic) este sigur si non-toxic pentru oameni, cata vreme este administrat cu precizie, in conditii corespunzatoare. Cel mai important este sa se utilizeze un generator de ozon adecvat, pentru un produs curat, pur si necontaminat. Acest lucru este posibil doar daca ozonul atinge electrozi din sticla (niciodata metalici sau ceramici) cat inca se afla in generator. In cazul in care oxigenul triamotic intra in contact cu metal, plastic, cauciuc sau alte materiale oxidabile, subprodusii rezultati in urma descompunerii acestor materiale vor contamina ozonul.

Procesul de generare a ozonului medicinal este simplu gazul de oxigen este transportat printr-un tub de oxigen alimentat electric. Energia electrica descompune moleculele de oxigen, iar produsul finit este un amestec de oxigen si ozon.

Infiltratiile cu ozon, introduse in fluxul sanguin prin insuflatie vaginala sau rectala, precum si prin autohemoterapie, s-au dovedit a fi 100% sigure, chiar si atunci cand se depasesc dozele stabilite initial.

Cele mai multe semne de intrebare legate de siguranta ozonoterapiei se refera la ozonarea sangelui. Este un lucru bine stiut ca, atunci cand este inhalat de mamifere, ozonul intra in reactii cu compusii din tesuturile pulmonare si produce o serie de efecte patologice. Din acest motiv, unii specialisti spun ca este posibil si ca ozonul medicinal sa produca specii reactive de oxigen (radicali liberi) odata ce ajunge in organism in cantitati mari. Insa dozele administrate prin infiltratiile cu ozon sunt mai mai mici decat concentratiile care ar putea fi toxice.