Parintii copiilor diagnosticati cu ADHD, o tulburare comportamentala manifestata printr-un pronuntat deficit de atentie, sunt deseori coplesiti de provocarile zilnice majore in a-si controla copiii.
Statisticile arata ca aproximativ jumatate dintre parintii cu copii care prezinta tulburari de comportament si rezistenta in fata disciplinei se confrunta zilnic cu impulsivitatea si agresivitatea celor mici.
Studiile de specialitate arata ca aproape 5% din copiii de varsta scolara prezinta o parte din simptomele ADHD-ului, un procent suficient de mare incat sa valideze necesitatea unei informari complete a tuturor parintilor despre conduita pe care ei insisi trebuie sa o adopte in lupta cu deficitul de atentie al minorilor pe care ii au in ingrijire.
Principala caracteristica a ADHD-ului este aceea ca micutii nu sunt au capacitatea de a-si mentine atentia concentrata, fiind usor de distras de stimulii inconjuratori.
Tulburarea afecteaza ariile cerebrale de inhibitie, motiv pentru care apare impulsivitatea si tendinta copilului de a se angrena in activitati extrem de riscante. Hiperactivitatea este un alt simptom al ADHD-ului.
Astfel, copilul:
- nu da atentie detaliilor;
- ignora adresarile directe;
- greseste din neatentie sau din dorinta de a starni furie;
- refuza sa faca ceea ce i se spune;
- nu se poate organiza;
- pierde lucruri personale;
- vorbeste in exces;
- se catara si alearga in contexte nefiresti;
- este lipsit de rabdare;
- vorbeste neintrebat;
- are o agresivitate crescuta in comportament si discurs.
Deficitul de atentie nu permite copilului o dezvoltare normala, de aceea medicatia, terapia comportamentala sau terapia combinata sunt metode de tratament obligatorii in cazul copiilor cu ADHD. In paralel, parintii si membrii familiei au de suferit din pricina comportamentului copilului, problemele ajungand sa se complice la mai multe niveluri.
Copiii cu ADHD se simt cel mai confortabil in mijlocul unui conflict. Imediat ce parintii incep sa fie si ei agresivi in exprimare, micutii obtin ceea ce doresc: haos, cearta si confuzie.
Efectele asupra relatiei maritale dintre parinti pot fi severe, cu atat mai mult cu cat rudele si persoanele din exterior au tendinta sa invinuiasca parintii pentru conduita inacceptabila a copilului.
In realitate, educatia gresita joaca rareori un rol in declansarea ADHD-ului. Prin urmare, nici parintii, nici cei din jur nu ar trebui sa puna vina deficitului de atentie pe umerii adultilor.
In schimb, mama si tatal unui copil cu aceasta tulburare de comportament trebuie sa se gandeasca la o strategie prin care toata lumea sa contribuie la corectarea conduitei nesanatoase, cu ajutorul specialistilor, dar si al propriilor simtiri.
1. Informarea completa si continua
Parintii ai caror copii sufera de deficit de atentie trebuie sa se inarmeze cu un bogat bagaj de cunostinte despre aceasta afectiune, pe care sa il completeze in mod constant, de-a lungul luptei cu aceasta tulburare comportamentala foarte raspandita.
Cu cat adultii cunosc mai multe despre adevaratele motive din spatele conduitei fiului sau fiicei, cu atat mai corect vor actiona in momentele-cheie.
Siguranta oferita de o informare temeinica ajuta si la recapatarea tonusului psihic, gratie confortului de a preintampina situatii-limita. Intocmirea unui carnet de notite cu intrebari despre problema copilului poate fi utila la fiecare vizita la medic, tot in sensul unei informari corecte si complexe.
2. Solicitarea adevarului specializat
Depresia si frustrarea sunt doua stari frecvente ale parintilor cu copii care sufera de ADHD; de aceea, pana si cei mari au nevoie de sprijin psihologic in aceste momente. Psihoterapia sau inscrierea intr-un grup al parintilor cu copii diagnosticati cu deficit de atentie sunt doua alternative sanatoase pentru parinti.
Primirea sfaturilor avizate si posibilitatea de a impartasi experiente personale cu ceilalti aflati in aceeasi situatie sunt doua avantaje enorme in acest caz.
3. Gestionarea starilor de nervozitate
In momentele in care comportamentul copilului devine imposibil de controlat, este crucial autocontrolul. Crizele nervoase si iesirile agresive ale parintilor nu rezolva situatiile problematice, ci le agraveaza.
Cea mai buna strategie este mentinerea calmului si oferirea unui exemplu demn de urmat cand un parinte se comporta corect, deoarece copilul va avea tendinta sa imite conduita si sa o transforme in obisnuinta.
4. Menajarea propriei stari de sanatate
Parintii ai caror copii au ADHD trebuie sa acorde o atentie deosebita propriei lor stari de sanatate fizica si mentala, astfel incat sa fie capabili sa isi ingrijeasca urmasii cu tulburari de comportament.
Rezervarea unui moment zilnic de efectuare a activitatilor preferate, alimentatia echilibrata, miscarea si gestionarea stresului sunt conditii obligatorii pentru stilul de viata al adultilor care au grija de un copil cu deficit de atentie.
5. Concentrarea pe aspectele pozitive
Intocmirea unei liste cu calitati sau trasaturi valoroase si unice ale copilului ajuta parintii care lupta cu deficitul de atentie sa creada cu adevarat in recuperarea micutului. Cu cat un parinte crede mai mult in capacitatea copilului de a reveni pe un fagas normal, cu atat vor creste sansele ca acest lucru sa se intample.
6. Stabilirea de asteptari realiste
Odata ce dau startul luptei cu ADHD-ul, parintii se asteapta ca micutul sa reactioneze imediat medicamentelor, psihoterapiei si strategiilor lor de a-i corecta comportamentul.
Asteptarile nerealiste nu pot starni, din nefericire, decat dezamagire. Increderea in progres este importanta, insa evolutia trebuie sa se desfasoare gradual, deci rabdarea este esentiala.
7. Simplificarea vietii
Un stil de viata simplu, rezumat strict la nevoile copilului si la cele proprii ajuta parintii sa obtina mai rapid rezultatele la care viseaza cu cel mic. Copiii au nevoie de liniste, rutina, atentie de la cei mari, afectiune si intelegere, mai ales daca prezinta simptomele ADHD-ului.