Halucinatiile sunt definite ca perceptii manifestate in starea de constienta, in absenta unor stimuli externi, care pot fi considerate reale, vii, substantiale si situate in spatiul obiectiv extern.
Halucinatiile sunt diferite de fenomenele legate de visare. Acestea sunt diferite de iluzii (care presupun distorsionarea sau interpretarea gresita a perceptiei), de reprezentarile (care nu imita perceptia reala si care pot fi controlate voluntar) si de pseudohalucinatii (care nu imita perceptia reala, care pot fi controlate voluntar). Halucinatiile difera si de perceptiile delirante, in cadrul carora unei perceptii reale i se ofera semnificatii suplimentare.
Halucinatiile ar putea sa apara in orice modalitate: senzorial-vizuala, auditiva, olfactiva, gustativa, tactila, proprioceptiva, kinestezica, nociceptiva, termoceptiva si cronoceptiva.
Cel mai frecvent sunt intalnite halucinatiile vizuale. Subiectul care are halucinatii vizuale vede lucruri care nu sunt prezente sau perceptia sa vizuala nu este conforma cu realitatea.
Exista mai multe cauze diferite ale halucinatiilor, care au fost clasificate ca psihofiziologice (o perturbare a structurii creierului), psihobiochimice (o tulburare a neurotransmitatorilor) si psihologice (experiente semnificative manifestate la nivelul constiintei).
Halucinatiile vizuale sunt adesea asociate cu diverse tulburari organice ale creierului si sunt experimentate indeosebi de persoanele care sufera de schizofrenie.
Pentru cei diagnosticati cu schizofrenie paranoida, halucinatiile auditive sunt destul de frecvente si sunt folosite ca un criteriu principal de diagnostic. Cuvintele rostite in timpul halucinatiilor pot avea conotatii pozitive (bolnavii aud lucruri bune despre ei insisi) sau negative (bolnavii aud cuvinte urate, sfaturi gresite sau indemnuri de a face actiuni ilegale).
Halucinatiile auditive negative sunt mai frecvent auzite, iar persoanele afectate considera ca se vorbesc fel si fel de lucruri negative despre ei, pe la spatele lor.
Cele mai periculoase sunt insa cele imperative, unde halucinatiile poruncesc bolnavului sa comita anumite fapte agresive, fie asupra lui insusi, fie asupra altor persoane.
Diverse forme de halucinatii pot afecta oamenii in diferite sensuri. Uneori halucinatiile vizuale si cele auditive apar simultan, rezultand o halucinatie senzoriala vizuala si auditiva multipla.
Halucinatiile senzoriale se refera la a vedea lucruri care nu exista si care nu sunt reale sau de a auzi sunete distorsionate. Intr-un fel, halucinatiile senzoriale sunt minciuni credibile ale creierului pentru ochi sau urechi.
Halucinatiile senzoriale pot afecta senzatiile tactile si pot include diferite trairi, cum ar fi senzatia ca pe corpul unei persoane merg gandaci. Halucinatiile sunt credibile si pot fi destul de infricosatoare pentru cei care le experimenteaza.
Cauzele cele mai des intalnite ale halucinatiilor senzoriale sunt schizofrenia, stresul post-traumatic, etapa maniacala a tulburarii bipolare si utilizarea de medicamente cu proprietati halucinogene, cum ar fi LSD.
Alte medicamente care pot fi prescrise, cum ar fi morfina, pot provoca halucinatii senzoriale temporare. Halucinatiile senzoriale ar putea sa apara si cand o persoana se afla in stare de ebrietate sau atunci cand se renunta la alcoolism.
Febra ridicata, dementa sau traumatismele craniane severe, dar si alte boli grave, cum ar fi insuficienta renala in stadiul final pot provoca, de asemenea halucinatii senzoriale. O alta cauza a aparitiei halucinatiilor senzoriale ar putea fi utilizarea pe termen lung a unor stimulente cum ar fi cocaina.
Cel mai adesea, halucinatiile senzoriale sunt tranzitorii. Cei care le experimenteaza isi dau seama dupa un timp, ca ceea ce au trait sau au auzit nu a fost real. In multe dintre cazuri, in situatia persoanelor care sufera de dementa sau schizofrenie, bolnavii au dificultati in a distinge ceea ce e real de ireal, intrucat halucinatiile senzoriale se manifesta destul de frecvent.
Unele halucinatii senzoriale implica auzirea unor voci sau vederea unor persoane. Acest lucru este caracteristic mai ales in cazul celor diagnosticati cu schizofrenie si dementa. Cele mai multe halucinatii prespun denaturarea a ceea ce exista de fapt.
In cazul unei halucinatii distorsionate, o persoana s-ar putea uita la un bec si in jurul lui ar putea vedea fluturi sau ar putea auzi o melodie, dar mult mai lent sau mai rapid decat se intampla in realitate.
De multe ori, halucinatiile senzoriale pot reduce capacitatea unei persoane de a functiona normal si de a face fata sarcinilor zilnice. Acest lucru are loc mai ales atunci cand perceptiile fictive sunt dificil de distins de cele reale. Persoanele cu boli psihice au sanse mari de recuperare in urma tratamentului medicamentos si al terapiei.
Din pacate, cei care sufera de dementa nu au un prognostic optimist. Cand persoanele care au consumat droguri renunta la acestea, dupa ce perioada de sevraj a trecut si halucinatiile senzoriale se opresc, desi acestea se agraveaza in prima faza.
Medicii pot diagnostica halucinatiile senzoriale prin intrebari specifice pe care le adreseaza celor care se confrunta cu astfel de halucinatii. Nu toti oamenii vor raspunde sincer, mai ales ca unora halucinatiile le ofera o alta perspectiva asupra lumii.
Acest lucru este valabil, de exemplu, atunci cand persoana care sufera de halucinatii considera ca are o misiune sacra in lume, dar si in cazul celor care sufera de schizofrenie paranoida si au halucinatii auditive, in urma carora trag concluzia ca medicul ar putea sa ii raneasca.
Specialistul intreaba bolnavul daca aude voci, simte ca este atins sau vede persoane pe care altii nu le-ar putea vedea.
Atunci cand medicul primeste raspunsuri afirmative, acesta va incerca sa afle daca persoana in cauza a experimentat un eveniment traumatizant recent, un traumatism cranian, daca a utilizat droguri recreationale sau daca a renuntat recent la alcool sau droguri.
Apoi medicul va incerca sa descopere si alte cauze medicale in afara bolilor psihice, pentru a exclude problemele grave de sanatate. In cazul acestui demers se vor face investigatii care vor include analize de sange, examen fizic si examinare specifica a tuturor zonelor care ar putea fi afectate.
Tratamentul variaza in mod semnificativ si depinde de cauza. In anumite situatii poate fi necesara administrarea de medicamente, iar in alte situatii este suficienta doar psihoterapia, iar in alte cazuri combinatia dintre cele doua poate fi solutia ideala.