Valoarea ecografica in depistarea precoce a displaziei luxante de sold

Generalitati

Luxatia congenitala de sold, ocupa un loc de prima importanta intre malformatiile membrelor, atat prin frecventa cu care se intalneste, cat si prin infirmitatea grava pe care o poate produce.

Atunci cand nu este depistata si tratata precoce, la varsta adulta rezulta coxartroza.

Definirea displaziei de sold

Luxatia, reprezinta modificarea raporturilor obisnuite dintre elementele osoase ce formeaza articulatia soldului (capul femural paraseste in totalitate sau in parte cavitatea cotiloida).

Afectiune care se evidentiaza la sugar sau la copilul care a inceput sa mearga, iar atunci cand apare din momentul nasterii, este mai degraba vorba de o malformatie congenitala, survenita cel mai probabil in a patra luna de viata intrauterina.

Importanta problemei

Displazia luxanta a fost raportata cu o frecventa de 1 la 1000 de nasteri, fiind afectat in special genul feminin, iar datorita acestei frecvente mari, in alte tari, ecografia este folosita ca metoda de screening tuturor nou-nascutilor, acompaniata de avantajele explorarii ecografice, in comparatie cu alte metode diagnostice; este nedureroasa, neinvaziva, sigura si poate fi repetata ori de cate ori este nevoie fara sa afecteze in vreun fel starea de sanatate a copilului de orice varsta.

Doua treimi din soldurile displazice evolueaza spontan spre vindecare, dar exista si o treime care, in lipsa unui diagnostic si terapii precoce va evolua spre luxatie.

Factori ce predispun spre aceasta afectiune

Printre conditiile favorizante producerii luxatiei, cele mai importante din punct de vedere practic sunt:

- la nou-nascut - trecerea brusca din pozitie de flexie, pe care membrele inferioare o aveau in uter, la pozitia de extensie, accentuate mai ales de clasicul infasat al copilului;

- mai tarziu se adauga pozitia verticala si mersul.

Rolul diagnosticarii precoce

Deci, in cazul displaziei luxante de sold, obiectivul principal il reprezinta diagnosticul cat mai devreme, deoarece este o afectiune invaldianta, netratata avand o evolutie nefasta.

Tratamentul, cu cat este aplicat mai devreme, intr-un stadiu incipient de displazie, cu atat este:

- mai eficient (duce in majoritatea cazurilor la o recuperare totala);

- mai putin traumatizant, mai conservator (in perioada de luxatie constituita, nediagnosticata si netratata precoce, lasa o serie de sechele pentru tot restul vietii).

Toate aceste constatari converg spre o singura idee, si anume necesitatea si importanta unei depistari precoce a acestei afectiuni si instituirea tratamentului cat mai rapid, pentru o recuperare integrala a soldului.