Cum functioneaza apendicele?

Ce este apendicele

Apendicele este localizat in partea initiala a colonului, la jonctiunea dintre intestul subtire si cel gros, fapt ce il predispune la aparitia infectiilor, avand in vedere continutul intestinal ce il traverseaza.

Apendicele este descris ca un tub cu aspect vermiform, cu o lungime medie de aproximativ 9 cm, fiind considerat pentru o buna perioada de timo un organ vestigial. Oamenii de stiinta sustin ca apendicele este o ramasita a unui vechi tract digestiv, care se pare ca ar fi fost folosit de catre om intr-o anumita etapa a dezvoltarii sale, pentru a digera frunze dure si scoarta de copac.
O buna perioada de timp, apendicele parea sa nu aiba nici o functie in corpul uman. In ultimii ani, insa, studiile au aratat ca are un rol atat limfatic, fiind un organ bogat in foliculi limfatici, cu rol in apararea anti-infectioasa si avand abilitatea de a stimula peristaltismul intestinal pentru a fi elimitate deseurile intestinale, precum si rolul sau in rezervor de bacterii intestinale benefice organismului.

In exteriorul apendicelui este prezent tesut muscular care din cauza lipsei de activitate este mult mai slab decat tesutul muscular din componenta altor viscere. S-a identificat faptul ca apendicele ar avea un rol in maturarea limfocitelor de tip B si in producerea imunoglobulinelor de tip A. Din acest motiv unii specialisti considera ca apendicele ar putea fi o componenta a sistemului imunitar.

O alta caracteristica a apendicelui este faptul ca acesta produce si secreta o cantitate mica de mucus. Desigur, organismul uman poate functiona perfect si fara apendice, dar unii oameni de stiinta nu doresc sa declare apendicele complet inutil, mai ales ca studiile recente arata ca pacientii care aveau apendicele scos au fost de 4 ori mai predispusi decat ceilalti in a dezvolta colita cu Clostridium difficile,

Apendicita

Apendicita apare prin inflamatia peretilor organului. Exista multiple teorii care explica aparitia apendicitei, printre care amintim teoria enterogena, teoria vasculara si teoria hematogena. In cazul primei teorii, diversi agenti care blocheaza tranzitul intestina creaza staza in interiorul apendicelui. La randul ei, staza produce modificari la nivelul mucoasei, iar aceste leziuni constituie o poarta de intrare spre foliculii limfatici.

Blocajul poate rezulta ca urmare a impactarii materilor fecale sau a unei boli numita hiperplazie limfoida. Hiperplazia limfoida poate fi consecinta bolii Crohn, sindromului de colon iritabil, mononucleozei, rujeolei sau a unor infectii gastro-intestinale.

Teoria hematogena presupune propagarea unui infectii de la nivelul unui alt focar, prin sange, caz intalnit mai ales la copii in apendicita infectioasa.

Teoria vasculara se refera la rolul pe care il joaca ischemia de la nivelul peretului. Astfel, aceasta poate aparea in cazul unui tromb la nivelul arterei apendiculare sau in cazul cudurile apendicelui.

In cat timp se poate ajunge la perforatia apendicelui?

Perioada de timp dintre formarea blocajului si momentul in care apendicele se poate perfora este, de obicei, de 72 de ore. Primul semn este o durere vaga in jurul ombilicului sau in epigastru. Pe masura ce se dezvolta inflamatia, durerea se muta in partea dreapta a abdomenului inferior.

Alte simptome care apar in urmatoarele 24 de ore includ anorexia (lipsa poftei de mancare), greata, varsaturi, febra, sensibilitate locala la atingere. In unele cazuri, bolnavul poate avea temperatura, de obicei sub 38 grade Celsius, o temperatura mai mare de aceasta limita ridicand suspiciunea de perforatie, mai ales daca este insotita si de frison. Pot aparea tulburari de tranzit, mai des intalnita fiind constipatia, in timp ce diareea apare mai ales in apendicitele infectioase, ce survin la copii si in formele toxice.

In cazul in care considerati ca suferiti de apendicita, mergeti imediat la camera de garda, la spital. Este foarte important sa se intervina in timp util cand aveti apendicita. Cel mai probabil vi se va face o tomografie computerizata sau ecografie astfel incat medicul sa poata vizualiza apendicele si sa stabileasca diagnosticul corect.

Cu ajutorul acestor metode de diagnosticare a apendicitei, se reduc foarte mult numarul apendicectomiilor in cazul celor care sufera de alte boli decat de apendicita. In aproximativ 20% de cazuri era eliminat un apendice sanatos.

Ce se intampla atunci cand apendicele se rupe in interior?

Recomandabil ar fi sa se intervina chirurgical inainte ca apendicele sa se perforeze. O data ce apendicele se rupe, fluidele infectate si bacteriile se vor varsa in cavitatea abdominala, lucru cunoscut sub denumirea de peritonita. Riscul complicatiilor creste de 10 ori daca apendicele se rupe inainte interventiei chirurgicale.

Apendicectomia este efectuata, de obicei, pe cale laparoscopica, insa in unele cazuri ar putea fi neceara interventia invaziva, pe cale chirurgicala, conventionala.

Complicatiile in cazul apendicitei apar mai ales la persoanele in varsta si la cele foarte tinere. Ambele grupuri sunt susceptibile de a avea simptome neobisnuite, fapt ce face apendicita destul de greu de diagnosticat.

Pacientii tineri se confrunta deseori cu diaree si varsaturi, iar cei in varsta experimenteaza mai putina durere si constipatie. In cazul in care apendicita nu este diangosticata corect se poate produce peritonita care poate provoca insuficienta de organ si chiar deces.

Apendicectomia este cea mai frecventa interventie chirurgicala de urgenta de la nivelul abdomenului si aproximativ 20% dintre bolnavi nu-si dau seama ca au apendicita pana cand are loc ruptura apendicelui.

Alte patologii ale apendicelui

Apendicita este cea mai frecventa afectiune a apendicelui dar exista si alte boli care pot afecta acest organ:

- Tumorile carcinoide - Acestea sunt similare cu cele intalnite in cazul altor organe si se pot dezvolta si la nivelul apendicelui. Tumorile carcinoide sunt tumori neuroendocrine care cresc lent si care pot sa apara oriunde in tractul gastro-intestinal.

Acestea pot fi benigne sau maligne. Tumorile benigne carcinoide de cele mai multe ori nu sunt diagnosticate, in timp ce tumorile maligne carcinoide se pot raspandi in alte parti ale corpului prin intermediul fluxului de sange sau a sistemului limfatic. Tumorile carcinoide pot provoca sindrom carcinoid, o conditie debilitanta, dar destul de rar intalnita.

- Carcinom apendicular - Este o forma rara de cancer colorectal care afecteaza apendicele. Cresterea celulelor canceroase in apendice poate declansa blocarea acestuia, rezultand apendicita. Carcinomul apendicular se poate raspandi la stomac. Diagnosticul initial de carcinom apendicular se pune deseori destul de tardiv, intrucat simptomele sunt asemanatoare cu cele ale apendicitei.

- Adenoame - Sunt tumori benigne care se pot forma in interiorul si in jurul apendicelui. Acestea sunt rezultatul unei supraproductii de celule epiteliale si sunt rareori maligne. Principala problema a adenoamelor este ca dezvoltarea lor comprima apendicele, determinand aparitia apendicitei.

Adenoamele se pot dezvolta si in alte zone ale corpului, practic oriunde exista tesut de origine glandulara: glandele endocrine, tract gastro-intestinal etc.

Diagnosticul diferential al apendicitei

Exista si alte patologii care pot simula o apendicita, prin similaritatea simptomelor. Acestea se impart in mai multe categorii, precum afectiuni chirurgicale: ocluzia intestinala, invaginatia intestinala, diverticulita, colecistita acuta, ulcerul perforat, afectiuni urologice: colica renala, pielonefrita, afectiuni ginecologice: sarcina ectopica, torsiunea ovariana, chisturile ovariene rupte, boala inflamatorie pelvina (endometrioza), afectiuni medicale: gastroenterita, pancreatita acuta edematoasa, pneumonia, pleurezia dreapta, purpura abdominala, porfiria.

Boala diverticulara - Este o conditie mai putin frecventa care are simptome similare cu cele ale apendicitei. Apendicita este cel mai des intalnita la persoanele cu varsta sub 30 de ani, iar boala diverticulara apare mai ales la persoanele varstnice.

Durerea in cazul bolii diverticulare este intermitenta, fapt ce duce la amanarea tratamentului de catre bolnavi. Din cauza perforarii apendicelui ca urmare a bolii diverticulare, va fi necesara eliminarea apendicelui, acesta fiind tratamentul de electie.

Toate aceste patologii au totusi particularitatile lor, astfel incat un diagnostic corect, pus pe baza analizelor si a examenului clinic, trebuie sa orienteze medicul spre conduita terapeutica potrivita.

Apendicele indeplineste vreo functie?

Apendicele (un organ de aproximativ 4 cm lungime) provoaca multe controverse in randul medicilor. Acestia intampina dificultati in a stabili daca apendicele are vreun rol in organism. Unii medici si cercetatori considera ca apendicele nu are nici o functie in cadrul sistemului imunitar.

Altii presupun ca acesta este un organ vestigial, un rest de pe vremea cand oamenii consumau in mod regulat scoarta de copac si frunze mai dure, contribuind la descompunerea acestora. Unelor opiinii ale specialistilor specifica faptul ca evolutia corpului uman va duce la disparitia apendicelui, iar conform altor puncte de vedere se crede ca apendicele va ramane in organism, neschimbat.

Totusi, studiile noi arata ca apendicele ar avea un rol in cadrul sistemului imunitar prin maturarea limfocitelor B si productia de imunoglobuline de tip A, fiind, de asemenea, implicat si in depozitarea bacteriilor intestinale benefice organismului.

Apendicectomia - o modalitate de profilaxie?

In cazul in care apendicele nu are nici un scop, dar poate pune in pericol viata unei persoane, nu ar putea ca orice persoana sa ii solicite unui medic sa ii elimine apendicele ca o modalitate de prevenire a unor complicatii?

Pentru ca inca nu se poate spune foarte clar care este rolul apendicelui, nu exista nici un acord cu privire la apendicectomia profilactica pentru a se evita eventualele situatii de urgenta medicala.

Ani de zile au circulat zvonuri conform carora astronautilor li s-a indepartat apendicele inainte de calatoriile in spatiu pentru a se evita o potentiala urgenta medicala atunci cand acestia se afla pe orbita. Din motive similare, multi oameni se intreaba daca nu ar fi necesara apendicectomia inainte de a calatori in strainatate.

Se pare ca zvonul legat de astronauti nu este adevarat, iar majoritatea medicilor nu recomanda apendicectomiile preventive inainte de calatoriile in strainatate. Aproximativ 7% dintre oameni vor avea apendicele indepartat la un moment dat, in viata lor.

Avand in vedere acest procent destul de redus si faptul ca majoritatea planurilor de asigurare nu vor plati apendicectomia profilactica, apendicectomia nu trebuie considerata o masura profilactica.

Cum se va trata apendicita?

In urma diagnosticului de apendicita, tratamentul gold standard este apendicectomia. Cu toate acestea, studiile din ultimii ani arata ca si antibioticoterapia singura ar putea indeparta necesitatea realizarii interventiei chirurgicale. In ceea ce priveste tratamentul chirurgical, bolnavului i se vor administra antibiotice inainte si in momentul in care este suspectata apendicita. La un procent destul de mic de suferinzi, inflamatia si infectia apendicelui nu vor evolua si vor fi localizate la o zona destul de mica, fiind chiar ameliorate.

La pacientii din aceasta categorie situatia se va imbunatati in cateva zile. Aceasta poarta denumirea de apendicita limitata si poate fi tratata doar cu antibiotice.

In cazul in care germenii implicati in procesul infectios au virulenta scazuta, apare plastronul apendicular la 2-3 zile de la criza dureroasa, fiind caracterizat drept o zona de impastare dureroasa, nedepresibila. Se recomandara reechilibrare hidrica, electrolitica si antibioterapie, local gheata, iar dupa 3-6 luni se poate interveni chirurgical pentru apendicectomie.

De asemenea, pot aparea abcese, ce necesita neaparat drenaj chirurgical sau prin punctie ghidata ecografic, acestea putand fi localizate periapendicular, adica in jurul apendicelui, sau la distanta, subhepatic sau subfrenic. Abcesul poate fistuliza in peritoneu sau, mai rar, in alt organ sau la piele.

Cum se face apendicectomia?

In timpul apendicectomiei se va face o incizie in pielea si straturile peretelui abdominal, in zona apendicelui, de 5-7 cm in lungime. Chirurgul localizeaza apendicele care este situat in partea dreapta inferioara a abdomenului, va examina zona din jurul acestuia, va identifica vasele apendiculare si va ligatura si sectiona apendicele, bontul apendicular fiind infundat la nivelul cecului.

Daca este prezent un abces, puroiul poate fi drenat prin canale de scurgere care vor fi introduse la abces prin piele. Incizia abdominala va fi inchisa.

In prezent exista tehnici noi de indepartare a apendicelui, care implica utilizarea laparoscopului. Laparoscopul este un telescop subtire, care are intr-un capat o camera video ce permite chirurgului sa inspecteze interiorul abdomenului printr-o incizie de mici dimensiuni.

Daca este confirmata apendicita, apendicele poate fi indepartat cu instrumente speciale care vor fi introduse in abdomen, prin incizii mici. Beneficiile tehnicii laparoscopice includ reducerea durerii postoperatorii si revenirea mult mai rapida la activitatile normale.

Un alt avantaj al laparoscopiei este faptul ca aceasta permite chirurgului sa priveasca in interiorul abdomenului pentru a stabili un diagnostic clar, in cazul in care exista dubii asupra diagnosticului de apendicita. De exemplu, laparoscopia este utila mai ales in cazul femeilor, in cazul carora ruptura de chist ovarian poate mima apendicita.

Atunci cand apendicele nu este rupt sau perforat in momentul interventiei chirurgicale, pacientul este trimis acasa, dupa interventia chirurgicala, in cateva zile. Perioada de internare a bolnavilor la care au existat complicatii este prelungita, mai ales daca a fost vorba despre peritonita, in functie de analizele de laborator si de starea clinica a pacientului.

Se vor administra antibiotice, in spital, pe cale intravenoasa pentru a combate infectia si pentru tratamentul abceselor. Ocazional, chirurgul poate descoperi ca apendicele este normal si nu este cauza simptomelor pacientului. In aceasta situatie, se va elimina totusi apendicele. Rationamentul este acela de a scoate un apendice normal, decat a se omite sau a nu se putea interveni la timp, in mod corespunzator, in cazul in care apare apendicita.