Probleme cu parintii , un sfat daca se poate? raspuns medic

Buna seara , sunt Adrian , am aproape 22 de ani si incep prin a-mi spune problema mea cu parintii.
Am crescut intr o familie care s a chinuit destul cu mine si ii apreciez foarte mult pentru asta.
Comportamentul lor m au facut sa fiu inchis insa...
Niciodata nu au crezut in mine si in puterile mele, tot timpul a trebuit sa fac exsact ca ei.
De la varsta de 14 ani m am descurcat financiar,singur, cel putin pentru haine si bani de buzunar.
De la 16 m am inceput sa am o mini afacere ca sa zic asa si castigam destul de bine , desi munceam pentru acei bani.
Taica meu tot timpul a fost impulsiv , ma jignea ,ma batea cand faceam p***ai, inclusiv acum un an am luat ultima bataie
Tot timpul mi a spus ca nu voi lua bac ul, ajunsesem sa mi trag parul din cap pentru ca eu asta incepusem sa cred...ca nu l voi lua.
Am facut 18 ani,m am intalnit cu bac ul si l am luat , cu o nota nu foarte mare , dar este luat.
Nu am vazut bucurie in ochii lor...cel putin nu in ai tatalui.
Eu in timp ce alti copii primeau de la parinti tot ce isi doreau...eu mergeam la scoala , ajungeam acasa ,munceam ,dupa invatam doar ca sa nu fiu o povara ,financiar vorbind.
M am inscris la facultate , una sp***a ce i drept, continuand sa mi fac bani din mini job ul meu.
Am cunoscut o fata mai mare cu 2 ani decat mine cu care m am inteles si ma inteleg foarte bine.
Ai mei au vrut sa ma fac politist ,insa am considerat ca nu e o meserie pentru mine si pana la urma eu aleg ce fac cu viata mea, asa ca am picat intentionat psihologicul.
Ei au aflat ca sunt cu respectiva fata , au urmat certuri ,scandaluri...ca e urata , ca e mare , ca nu are parinti si nu e educata , necunoscand o macar.
Am adus o acasa , nu s au uitat la ea ... de vorbit nici atat si a refuzat sa mai vina vreodata acasa la mine.
Ea a luat un post de asistenta ,in alt oras , mult mai dezvoltata....asistenta la stat ,nu la privat.
Am vrut sa plec cu ea atunci , nu m au lasat...dandu le dreptate acum pentru asta.
Au urmat multe...ma controlau , ma verificau, imi numarau banii din portofel.
M am despartit o perioada de ea, mi am luat un job...iar primii mei bani i am adus in casa . Nu am rezistat acolo, era greu pentru mine.
A urmat un al doilea job ,in mall ,unde a fost mult mai usor , iar din fiecare salariu , la fel lasam in casa ,mai mult de jumatate.
Am fost acceptat pentru scoala de mecanici de locomotiva , urmeaza sa o termin in aproximativ 7 8 luni , in timpul asta sunt platit...jumatate din bani...la fel, ii las in casa.
Eu vreau sa plec unde e prietena mea , ac***a un job stabil in 8 luni ,ea la fel , mai ales ca acum si a luat apartament acolo.
Parintii mei ma verifica foarte mult , ma controleaza ,ma suna , ma cicalesc , imi vorbesc urat , nu ma lasa sa fiu cu orice fata.
Desi eu le am demonstrat de n ori ca ma pot descurca fara ei .
Au avut covid amandoi...i am ajutat , am avut grija cum am putut,singur de ei.
Din punctul lor de vedere totul e gresit ...tot ce fac eu , tot ce urmeaza sa fac trebuie sa fie cu aprobare...
Nu pot pleca o noapte sa dorm undeva ca nu ma lasa , trebuie sa mananc tot din farfurie , trebuie sa invat sa construiesc din banii pe care ii obtin.
In plus de asta , noaptea la 11 12 imi spun sa dorm ca e tarziu
Ma intreb unde gresesc ... sau cine greseste din noi.
Sunt hotarat sa plec , pana la urma invat ceva nou , daca o sa mi fie ok , bine...daca nu ,ma intorc acasa,ma gandesc ca de asta este casa parinteasca si imi sunt parinti,nu?
Tot timpul i am ajutat , dar ma fac sa ma indoiesc de mine , sa ma puna la zid si sa cred ca eu sunt vinovat.
Ei nici macar sa mi iau apartament in acelasi oras nu ma lasa...trebuie sa stam in aceeasi curte.
Vreau un sfat macar,multumesc