Cancer la sân? Mama refuză să-și facă ecografie/mamografie

Bună ziua! Am 22 ani, iar mama are 46. În aprilie anul acesta, a observat că pielea din partea inferioară a sânului stâng s-a strâns sub forma unei gropițe, adâncitură, pielea fiind încrețită. Inițial mama a susținut că de vină este arcul sutienului care a deranjat-o înțepând-o în pielea sânului. Apoi a spus că și-a și lovit sânul la serviciu de colțul unei bucăți groase și dure de carton. A spus însă că nu a observat această adâncitură înainte ca cele două incidente să aibă loc, însă a recunoscut că nu a acordat o atenție deosebită sânilor, cu toate că această modificare este prea vizibilă pentru a scăpa neobservată.

Fiind studentă în București (părinții mei locuiesc în Brașov), am aflat de aceste lucruri abia când m-am dus acasă în vacanța de Paște. Am reușit să o conving să mergem împreună la doctorul de familie care, în urma consultului (palpare), a afirmat că nu există niciun nodul, însă că este necesar ca mama să facă o ecografie sau o mamografie la un medic specialist. Au trecut între timp cinci luni și jumătate, timp în care mama a refuzat constant să facă acest consult, susținând că deși adâncitura nu a dispărut, aceasta s-a mai retras. Eu însă nu am mai trecut prin Brașov de la Paști și nu știu dacă adâncitura cu adevărat a dat înapoi (și chiar dacă și-a mai revenit, situația tot mă îngrijorează și cred că este necesar un consult). Marți, pe 19 august, voi fi în Brașov pentru o săptămână și nu știu cum să o conving să mergem împreună la un medic specialist pentru că refuză într-una (nu știu dacă din teamă sau ignoranță).

A invocat motivul banilor, însă tata a găsit o clinică care face aceste cercetări gratis, dar se încăpățânează în continuare. Mă simt neputincioasă și copleșită. Restul familiei nu știe nimic despre aceste lucruri pentru că a fost dorința ei ca totul să fie păstrat secret. Nu știu la cine să apelez și cum să mai abordez lucrurile.

Am înțeles că loviturile nu pot produce neapărat cancer, însă faptul că sânul ei nu și-a revenit în atâtea luni, mă îngrijorează teribil. Nu am avut niciun caz de cancer în familie, iar alte simptome nu a avut (spre ex: mâncărimi, modificări ale mamelonului etc).

Vă rog să-mi spuneți dacă temerile mele sunt exagerate și dacă privesc printr-o prismă greșită întreaga situație. Am nevoie de asemenea de un sfat, de o idee... care să mă ajute în a o convinge să meargă la spital. Dacă nu pentru liniștea ei, măcar pentru a mea, pentru că mă macină nespus.

Orice sfat este binevenit!
Mulțumesc mult!