Buna ziua!Intotdeauna am considerat ca relatia dintre mama si fiica trebuie sa fie una bazata pe atasament,toleranta,incredere,insa problemele au aparut cu siguranta din pricina comportamentului meu permisiv si probabil personalitatea dificila a fiicei mele de numai 14 ani,care ne-au adus in aceasta situatie,spun eu pe moment critica.Nu accepta criticile,este nonconformista si labila emotional,dar toate acestea culmineaza cu lesinurile in situatiile in care se simte nesigura sau cand lucrurile nu sunt tocmai pe placul ei.Totul a inceput in jurul varstei de 12 ani,cand initial medicii ne-au zis in urma unor crize destul de urate,cu spasme si o contractura a intregului corp,ca ar avea un deficit de calciu si magneziu,diagnosticul a fost de spasmofilie si ni s-a sugerat sa urmeze o cura cu vitamine.Pe moment a parut sa inceteze acea perioada in care era foarte emotiva,insa comportamentul s-a schimbat radical: in ultimele 5 luni a facut 7-8 crize de acest gen,ce am observat este faptul ca sunt precedate de o nemultumire,de stiu si eu,de o frustrare si tare ma tem sa nu foloseasca aceste lesinuri care sincera sunt destul de inspaimantatoare ca aspect in scop manip**ativ.Am facut investigatii,iar diagnosticul de epilepsie,de care ne temeam intr-un fel destul de tare a fost infirmat,din punct de vedere fizic ni s-a spus ca este in regula si nu exista ceva concret care sa justifice crizele.Ma gandesc sa mergem la un psiholog,momentan nu au aparut la scoala sau in locuri publice aceste crize,dar nu vreau sa-mi imaginez un asemenea moment.Este extrem de incapatanata si nu cred ca se va lasa usor convisa sa megem la un psiholog.Acum am o mare nelamurire,crizele sunt similare celor epileptice,dar ea le face doar cand este stresata,nemultumita.Ultima cearta mai aprinsa pe care am avut-o cu ea a dus la un lesin de aproape jumatate de ora,sentimentul ca ii provoc propiului copil suferinta ma ingrozeste.Poate exista ceva care sa justifice crizele aestea,dar la nivel fizic vorbind,din punct de vedere psihic intr-un fel sau altul am inceput sa cunosc procesul,dar poate este doar o impresie,poate ceva nu functioneaza cu adevarat in parametrii normali si o disfunctie are loc doar in momentele respective.Daca intr-adevar totul este doar la nivel psihic,iar ea face lucrurile acestea doar pentru a nu-si asuma consecintele,psihologul ar ajuta-o,ar diminua macar simtomatologia?si daca da,cum sa o conving sa mergem,nu intelege inca notiunea de psiholog si face o conexiune absurda cu nebunia.Pot spune ca este si un copil ager,inteligent si sociabil.Sper sa ma ajute cineva cu un sfat,multumesc!
Doresc sa raportez intrebarea pentru:
Raspunsuri (36)
Nu stiu ce sa zic daca cauza ar fi psihica, insa de preferat puteti consulta un specialist psiholog.Acesta si-ar putea da seama daca fata dumneavoastra face crizele in mod intentionat sau are o afectiune.Eu nu stiu ce sa zic, cineva cu experienta si-ar da seama.Deci sfatul este sa o convingeti sa mearga, incercati sa o ademeniti cumva.Mergeti la un psiholog mai experimentat ca sa aveti rezultate bune.Dar totusi ma gandesc ca poate sa fie si ceva fizic.Ar fi bine sa mai faceti niste analize si consultatii pe la diferiti medici, poate se descopera ceva.Deci stati linistita si aveti rabdare ca se va rezolva daca ve-ti gasi raspunsul problemelor voastre.Va doresc mult noroc!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Va multumesc pentru ajutor!Am efectuat 2 EEG-uri printre care si o monitorizare video-EEG,un RMN nativ,ulterior am decis sa mergem la o alta clinica si sa efectuam RMN-ul cu substanta de contrast,EKG-ul este perfect,ecografia general abdominala la fel,analizele de sange nu au aratat deficite majore in organism ce ar putea produce crizele acelea,examenul neurologic a fost in regula.Am cerut parerea mai multor medici,dar in urma tuturor analizelor efectuate si dupa cum puteti observa nu sunt deloc putine la numar,nu s-a gasit exact problema la nivel fizic ce ar putea genera o criza,in schimb stiu ''mecanismul'' acesta : in perioade de stres intens,o cearta mai aprinsa,o nemultumire profunda sunt indeajuns sa declanseze o criza destul de urata.O alta idee pe care n-am mentionat-o este aceea ca ea vede in orice intamplare mai nefericita sfarsitul universului,ii acorda o importanta extraordinara desi de multe ori lucrul acela este lipsit de insemnatate.Este foarte sensibila,i-am oferit intotdeauna afectiunea si toata dragostea mea,dar nu pot sa vad exact unde a aparut problema aceasta.De ademenit,greu de zis,este destul de mare si nu vreau sa o mint,nu vreau sa se simta tradata,vreau sa o fac sa inteleaga cum sta treaba cu psihologul,cu ajutorul pe care acesta poate sa i-l ofere,ca nu esti nebun daca mergi acolo si este strict confidential ceea ce se discuta,dar am zis,este extrem de incapatanata,refuza dialogul,iar in momentul in care simte ca pierde ea controlul intr-o conversatie,intr-o situatie,incepe sa se balanseze,sa tremure din toate incheieturile,se hiperventileaza uneori si incepe criza.Totusi,d-asta am si intrebat,crizele astea sunt catusi de putin provocate de un alt factor decat cel psihic?adica mi s-a spus ca sunt astfel de crize care nu necesita foarte mare atentie,apar la unele persoane si nu necesita nici macar chemarea ambulantei ,ok...pricep,dar crizele sunt destul de impresionante,mai ales pentru un parinte si cand te gandesti cum este ea in momentele ei bune si vrea sa fie cooperanta,simt ca am gresit undeva si nu stiu unde.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Buna ziua,
Cred ca in paralel cu consultarea mai multor opinii d.p.d.v. medical, ar trebuii sa cereti ajutorul lui Dumnezeu.El niciodata nu ne paraseste, prin urmare si in cazul d-voastra poate ,,deschide ,, multe usii , spre aflarea unor solutii. E doar o parere personala. Sanatate!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Va multumesc pentru raspuns!Dupa cum puteti observa mai sus am efectuat destule analize si proceduri care sa gaseasca explicatia in cazul problemei fiicei mele,in schimb nu s-a gasit nici o problema,ba chiar ni s-a confirmat faptul ca sta bine din punct de vedere al sanatatii.Probabil prin a cere ajutorul lui Dumnezeu va referiti sa merg la un parinte duhovnic sau mai concret?
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Da, cred ca un parinte duhovnic v-ar putea sprijinii, de multe ori suntem ajutati sa luam deciziile cele mai importante de catre acesti parinti duhovnici.Pe de alta parte EU CRED ca de asemenea ac***a un ,,dialog,, in suflet cu Dumnezeu(in fiecare zi), sinceri si smeriti,la EL gasim intotdeauna raspunsuri.
Dumnezeu sa va ajute!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Si pentru ea e o perioada grea. Toate transformarile hormonale o bulverseaza rau. Tu, care esti mult mai inteleapta, trebuie sa lasi lucrurile sa vina de la sine. Iubeste-o, ocroteste-o, fa-o sa inteleaga ca ea e centrul universului. Nu e usor, stiu asta, dar ... mai sunt 2-3 ani si toate astea vor trece brusc asa cum au aparut.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Va multumesc pentru raspuns,dar ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca fiind unicul copil i-am acordat toata atentia,iubirea si toate resursele mele le-am canalizat asupra ei,n-am avut niciodata intentia sa o sufoc cu dragostea mea, sa fiu hiperprotectiva,dar nici cu criticile.Nu imi place sa spun asta,dar reactioneaza exagerat la frustrare,o nemultumire si se declanseaza totul.Incerc sa o protejez,dar trebuie sa inteleaga faptul ca nimeni nu o va scuti de la problemele pe care le va intampina inevitabil pe parcurusl vietii,iar ea la varsta aceasta are scuza comportamentului infantil,in schimb la maturitate nimeni nu va tolera asta,doar noi parintii care mereu am considerat-o centrul universului nostru.Mi s-au spus anumite lucruri la ultimul control si m-au pus ingrozitor pe ganduri ,nu din partea medicului,ci din partea unor asistente ''binevoitoare'' ca sunt cazuri in care adultii vin si fac asemena crize care sunt extrem de frecvente la femei si majoritate le fac ceva similar cu ale fiicei mele.Prefer sa cred ca este ceva tranzitoriu,dar chiar si asa,2-3 ani ar fi infernal.Tremura cand este nervoasa,plange des,asta in cazul in care nu lesina.Mai intelept mi se pare sincera sa luam masuri,sa mergem la un psiholog si sa vedem si latura aceasta,oare intr-adevar impulsivitatea,intoleranta ei declanseaza si aceste crize?de ce nu apar in alta imprejurare?din punct de vedere fizic nu s-a gasit inca o explicatie.A facut daca nu ma insel in ultimele 5 luni in jur de 8 crize,am zis,sunt similare convulsiilor,deci nu vreau sa las lucrurile sa se rezolve de la sine in 2-3 ani nu vreau sa imi imaginez cate asemenea episoade pot exista daca eu inchid ochii si spun ca totul este bine in viata mea si a fiicei mele.Repet,va multumesc pentru raspuns!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Te cred si te inteleg ca esti ingrijorata. Normal sa consulti toti medicii din lume ... ca sa stii daca nu e altceva decat crizele adolescentei. Eu traiesc de cativa ani in Belgia si aud tot timpul la radio, tv medici care povestesc despre crizele adolescentei ... despre dereglarile hormonale care se produc la anii astia si la cat de greu trec peste perioada asta. Si-mi amintesc si eu cat de greu am trecut peste perioada si cat de neinteleasa ma simteam. Poate un homeopat ar putea sa te ajute ... Nu dispera, sunt sigura ca ve-ti depasi impreuna situatia
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Crizele adolescentei?Imi puteti detalia va rog?Pentru mine e vag subiectul asta,adica eu inteleg majoritatea adolescentelor care se simt neintelese,am cunostiinte care au fiice de varsta fiicei mele,in schimb nu reactioneaza in modul acesta.Chiar si eu la varsta ei aveam discutii mai aprinse cu mama sau imi doream un anume lucru cu ardoare,deci o inteleg intr-o oarecare masura.Inteleg,''furtuna'' aceasta de hormoni care se produce in corpul adolescentelor si le face vurnerabile in fata emotiilor,dar crizele acestea?Inteleg atunci cand incearca sa fie originala,unica si vrea sa demonstreze asta,e specific varstei,dar convulsii practic fara o cauza concreta sa fie tot criza adolescentei?
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
- " Criza adolescentei" corespunde cu ceea
ce psih. Erik Erikson a calificat drept "criza
de identitate" (confuzie identitara).
__________________________________
-> Prin urmare , adolescentul poate respinge
cerintele varstei adulte, extinzand stadiul ado-
lescentei cu mult dincolo de varsta potrivita.
__________________________________
- Este vorba , de ex., de tinerii adulti care nu
reusesc sa-si finalizeze studiile si sa imbrati-
seze o profesie , si de Erikson insusi , pana
in momentul in care li s-a alaturat psih. fre-
udieni in Viena , la varsta de 25 de ani.
- Pe de alta parte, "convulsiile" sau tole-
ranta redusa la frustrare pot avea si ele
o semnificatie in legatura cu evitarea
cerintelor varstei adulte... Insa pe
taramul sufletului totul poate fi SI..
ALTFEL.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Acum incep sa inteleg,multumesc mult pentru raspuns.Probabil anturajul exercita o influenta enorma asupra ei,deseori o aud spunand :''pentru ca asa face si colega aceea,pentru ca pe x o lasa,dar ea are voie si eu nu am,dar ea are nu stiu ce si eu nu,dar ea este asa si eu nu sunt,dar de ce x poate si eu nu pot,vreau sa fiti si voi ca parintii nu stiu cui'' sau se intampla frecvent sa vina foarte nervoasa,deprimata de la scoala sau de la intalnirile cu grupul de prieteni si toate rabufnirile au loc bineinteles in prezenta noastra.Sper ca aceste momente sa nu aiba consecinte neplacute asupra personalitatii ei in viitor,am zis,acum se justifica prin imaturitate afectiva.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Se simt neintelesi ... nu sunt nici adulti nici copii ... nici ei nu stiu cum sa se comporte. Si fiica fostului meu sot avea acelasi probleme ... lesinuri instantanee ... care au trecut odata cu perioada. Incearca s-o faci prietena ta ...sa poate veni sa-ti povesteasca o parte din nelinistile ei ... comunicarea rezolva o multime de probleme. Bafta !
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Uf!Deci,aparent este usor,fac eforturi sa o inteleg de ce reactioneaza tocmai in modul acesta,inteleg momentele in care plange,in care spune ca este neinteleasa,momentele in care deseori se simte dezamagita sau cand se convinge singurica de faptul ca a facut un dezastru dintr-un lucru banal,dar eu raman cu un sentiment oribil dupa fiecare criza,sa iti vezi copilul ca se enerveaza din niste lucruri lipsite de importanta(pe care ulterior chiar el le recunoaste ca fiind asa) si facand o jumatate de ora spasme si convulsii,desi de multe ori pare constienta in acest interval,uneori respira zgomotos,plange si mai toate crizele difera.Comunicarea asta am zis si eu si repet si repet,dar nu ai cum sa ajungi sa comunici cu o persoana care refuza,care se incapataneaza sa se considere independenta,care vrea sa rupa legaturile,dar iti reproseaza ca :''nu am bani si nu sunt majora!'',i-am inteles nevoia de liberate si i-am oferit-o,dar sunt exagerata daca nu o las sa mearga intr-un grup de 10 indivizi la mare nesupravegheati doar pentru ca se presupune ca unii dintre ei sunt majori?sau ora 10 sa fii acasa nu este rezonabila?nu i-am cerut sa fie ordonata,nu ii monitorizez orice miscare,are un prieten,deci suntem parinti permisivi,dar nu accept nici exagerarile.Are doar 14 ani si am discutat cu ea indeajuns,dar trebuie sa inteleaga ca asa cum ea nu accepta frustrarea,nimeni nu va tolera comportamentul ei rigid,trebuie sa fie ca ea si cand vrea ea,altfel...e de rau.Cauti toate variantele posibile si imposibile,te gandesti unde ai gresit,te gandesti la reprosurile pe care le primesti zilnic si iti pui intrebri ce fel de parinte poti fii si incerci sa cauti un punct stabil in relatia ta cu propriul copil,dar vezi ca nu exista,pentru ca la noi comunicarea este la pamant,initiativa trebuie sa existe de ambele parti,am obosit sa incerc sa o conving ca nu tot ce este la moda este si bun,potrivit pentru viitorul ei,am obosit sa-i explic faptul ca prietenele ei ii povestesc doar ceea ce ele vor,arata doar partea pe care ele o doresc,dar poate si ele se cearata cu parintii,poate si lor li se interzic anumite lucruri,deci nu are garantia ca in relatia dintre prietenele si mamele lor totul merge extraordinar.Este credula si se lasa usor dezamagita,e asa usor influentabila din partea grupului,in schimb,daca incerc sa discut cu ea,ori imi raspunde succint,ori se enerveaza treptat pentru ca nu accepta un alt punct de vedere si discutia capata o alta directie,nu-mi doresc sa fiu eu mereu cea care duce catre declansarea unor crize,mereu am fost martora,mereu am asistat si daca pe moment sunt socata,imi ia cateva zile bune ca sa imi revin din starea de soc.Are momente in care vrea sa fie cooperanta,dar doar atunci cand are un interes la mijloc si atunci cand stie ca ii sunt acceptate capriciile.Comportamentul acesta in schimb nu a afectat-o in plan scolar.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Daca convulsii nu sunt doar hohote de plans e bine sa te consulti cu un medic ... probabil neurolog, dar daca e doar modul ei de ati arata cat e de nefericita si neinteleasa nu cred ca trebuie sa te ingrijorezi. Nu exista nici o persoana matura fata de care sa aiba o oarecare afinitate ? In majoritatea cazurilor un sfat venit din partea altcuiva decat al parintilor sensibilizeaza mult mai mult pentru tineri. Si cred ca conteaza mult sa-i arati ca ai incredere in ea ... s-o responsabilizezi ... sa-i argumentezi de fiecare data motivul pentru care iei o hotarare in ceea ce-o priveste.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Am efectuat 2 EEG-uri printre care si o monitorizare video-EEG,un RMN nativ,ulterior am decis sa mergem la o alta clinica si sa efectuam RMN-ul cu substanta de contrast,EKG-ul este perfect,ecografia general abdominala la fel,analizele de sange nu au aratat deficite majore in organism ce ar putea produce crizele acelea,examenul neurologic a fost in regula.Am cerut parerea mai multor medici,dar in urma tuturor analizelor efectuate si dupa cum puteti observa nu sunt deloc putine la numar,nu s-a gasit exact problema la nivel fizic ce ar putea genera o criza.Cum arata ele?Seamana cu criza majora din epilepsie,are spasme,respira cu dificultate,uneori pare constienta sau plange desi nu vorbeste,nu raspunde,uneori dureaza si o jumatate de ora o astfel de criza.Ea a fost mai apropiata de bunicii paterini,cand era mai micuta dupa ore bunica se ocupa de ea pana ce noi terminam programul de lucru.Bunica a incercat sa discute cu ea,mereu au fost ingrijoarti privind starea ei de sanatate si mereu si-au dorit sa o stie bine,dar ii raspune lafel ca si mie,succint,fara multe detalii,ignora sau sfideaza,depinde de dorinta ei,socheaza de multe ori prin tinuta,dar la capitolul asta ne-am acomodat,in schimb bunicii ii mai fac observatii atunci cand merge sa-i vada si de multe ori am observat ca se abtine de la comentariile impertinete ceea ce ma bucura.A inceract sa-i convinga pe ei in schimb sa-i dea bani sa plece la mare,a fost dezamagita de raspuns,a venit acasa si ne-a reprosat o seara intreaga ca nu este iubita,ca nimeni nu a dorit-o,ciudat este ca mereu in situatii din acestea incercam sa o imbratisam cat mai mult,sa ii acordam tot mai multa atentie,inutil,tot nu este iubita,daca nu pleaca la mare cu o gasca de pustani nu e iubita de parinti.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Aida draga, e bine ca medicii n-au gasit o problema de sanatate.
Eu pot doar da cu presupusul ...asa ca orice as spune si nu corespunde realitatii ... nu trebuie sa fie motiv de suparare pe mine.
Ma gandesc ... copil sigur la parinti ... centrul universului pentru toata familia ... probabil nu i s-a spus NU de foarte multe ori ... a fost putin responsabilizata.
Poate si personalitatea ta sa fie puternica iar ea sa sa simta inhibata in fata ta si toate crizele sa fie pentru a te ingrijora si a solicita toata atentia asupra ei.
Stiu ca nu e usor ... dar poate ar trebui s-o lasi sa plece ... sa vezi cu cine pleaca si sa nu-i interzici. Nu stiu ... nu pot da sfaturi ... dar parea mea ca ar fi bine ca tu sa mergi la un psiholog care sa te invete cum sa relationezi cu ea. Bafta si ai incredere ... atata timp cat nu e boala totul trece si se rezolva
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Din moment ce noi am urmarit sa vedem daca aceste convulsii sunt de origine epileptica va dati seama ca ne bucuram foarte tare ca nu este vorba de asa ceva si cu atat mai mult daca ar fi vorba de ceva tranzitoriu.Cat despre plecarea la mare,sunt un grup cam dubios,mie sincera nu mi-au inspirat niciodata incredere,am inteles de la ea ca sunt cativa indivizi majori,dar cat timp noi urmeaza sa plecam in concediu poate veni cu noi,cand va fi majora nimeni nu-i va interzice sa plece la mare cu cine vrea ea.Asta am zis si eu,sa mergem la un psiholog sa vedem problema asta si din alta perspectiva.Va multumesc!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
- Spuneti ca faceti eforturi sa o intelegeti pe fiica dvs.
cu ce scop reactioneaza tocmai in modul acesta ; ca
dvs. ramaneti cu un sentiment oribil dupa fiecare cri-
za si ca nu doriti sa fiti chiar dvs, de fiecare data, cea
care duce catre declansarea unor astfel de crize , pt.
ca ati fost martora mereu si mereu ati asistat socata.
________________________________________
Si chiar ati afirmat explicit ca TOATE rabufnirile au
loc bineinteles in prezenta dumneavoastra.
________________________________________
Si daca este asa , ma intreb daca nu cumva scopul
acestor crize este acela de a va ajuta sa intelegeti
ca evitati sa recunoasteti la dvs. tocmai acele insu-
siri sau trasaturi accentuate de personalitate, pe
care nu le suportati la fiica dvs. De ex. , toleranta
redusa la frustrare, abrogarea responsabilitatii,
pretentia exagerata de respectabilitate, ca si
confuzia cu privire la notiunea de psiholog,
intrucat chiar dvs. sunteti cea care faceti..
... "o conexiune absurda cu nebunia".
Si iata ca acum putem vedea ( mai)
clar ca:
pe taramul sufletului totul poate fi SI..
ALTFEL.
:)
Succes!..
;)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
_______________________________________________
Notiunea de "mama suficient de buna" (good-enough mother)
l ______________________________________________
v
este un concept creat de D.W. Winnicott in anii ''40."O mama
suficient de buna este aceea care se adapteaza activ nevoi-
lor copilului."
Adaptarea scade treptat, pe masura ce capacitatile copilului
si toleranta lui la frustrare cresc.
- Dar prima regula atunci cand avem un copil este sa ne sim-
tim noi bine cu noi insine ca adulti. Altfel, ce poate face o ma-
ma care manifesta ea insasi o toleranta redusa la frustrare?..
SI
... mi-ar placea sa intreb daca nu cumva ar fi preferabil sa-si
clarifice ori sa (re)evalueze pt sine (si) notiunea de psiholog.
:l
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
_____________________________________
http://www.youtube.com/watch?v=7bhVi9myS78
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ____________________ /
O precizare ______//
l ________/
v
Pt mine PSIHOTERAPIA inseamna o filoso-
fie de viata si chiar mai mult decat atat - un
mod de viata . In acelasi sens , Eu cred ca
doar viata traita intr-un anumit spirit merita
traita.
Dar daca nu ai ceva pt. care sa merite sa-
ti dai (= dedici) viata , mi se pare evident
ca nu ai pentru ce sa traiesti.
AICI, ACUM
l _____________________
v
:) -> INTREBARILE ne des-
chid mintea, ochii şi INIMA.
Cu ajutorul lor învăţăm... in-
trăm în contact cu ceilalţi şi
devenim creativi... O între-
bare nepusă este O UŞĂ
nedeschisă.. Acum , AICI
:
Tu ce faci? Ce (mai) zici?
:)
( Da, chiar TU )
P.S. ___________
E greu sa accepti
ca
nu te nasti femeie
sau
barbat, ci ca devii.
:l
Insa ceea ce este
greu nu-ti face ne-
aparat rau.
P.P.S. _________
(Si nimeni nu spu-
ne ca omida
considera placuta
transfor-
marea ei in fluture
;)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam AbuzAdreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau
Inregistreaza-te
pentru a putea comunica cu pacientii si medicii din cadrul comunitatii.
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunde