„Stai drept!”, „Nu sta cocosat pe scaun!”, „Poarta ghiozdanul pe ambii umeri!” — sunt fraze pe care copiii le aud aproape zilnic. Sunt sfaturi bune pentru postura, dar scolioza adevarata nu apare din cauza felului in care sta copilul in banca si nici nu dispare prin simple corecturi de postura. Este o deformare a coloanei care evolueaza in tacere, fara durere, si tocmai din acest motiv trebuie cautata activ.
Coloana se curbeaza si se roteste in acelasi timp
Privita din spate, o coloana sanatoasa este dreapta. Privita din profil, are cateva curburi firesti, care o ajuta sa amortizeze greutatea. Scolioza inseamna ca, privita din spate, coloana capata o curbura laterala, in forma de „C” sau de „S”.
Numai ca deformarea nu se opreste aici. in scolioza, vertebrele — oasele mici, suprapuse, care formeaza coloana — se si rotesc in jurul axei lor. De aceea medicii o numesc o deformare tridimensionala: coloana se abate de la normal in toate cele trei planuri, nu doar intr-unul. Rotatia este cea care impinge coastele intr-o parte si produce asimetriile vizibile pe spatele copilului.
Scolioza trebuie deosebita de atitudinea scoliotica, o inclinare a coloanei produsa de o pozitie gresita sau de un picior mai scurt, care se corecteaza cand copilul se indreapta sau cand se compenseaza diferenta de lungime. Tot altceva este hipercifoza, adica spatele exagerat de rotunjit, „cocosat”, vazut din profil.
Forma cea mai frecventa apare inainte de pubertate
Scolioza poate aparea la orice varsta, dar aproximativ 9 din 10 cazuri sunt scolioze idiopatice ale adolescentului. „Idiopatic” este termenul medical pentru o boala fara o cauza unica, clar identificata. Se cunoaste insa o componenta familiala importanta: daca un parinte, un frate sau o sora are scolioza, riscul copilului creste.
Deformarea incepe discret, de obicei pe la 8–9 ani. Se accentueaza in timpul puseului de crestere pubertar — perioada de cativa ani in care copilul creste foarte repede in inaltime — si incetineste pe masura ce cresterea se apropie de final. in multe cazuri usoare si medii, evolutia se opreste odata cu terminarea cresterii.
Testul de acasa
Scolioza nu doare, deci copilul nu va va spune nimic. Puteti insa sa o cautati singuri. Rugati-l sa stea in picioare, cu spatele gol, cu bratele relaxate pe langa corp, si uitati-va atent:
• este un umar mai sus decat celalalt?
• unul dintre omoplati — oasele late, plate, din partea de sus a spatelui — iese mai mult in relief?
• soldurile sunt la inaltimi diferite, iar talia pare mai scobita pe o parte decat pe cealalta?
Apoi rugati-l sa se aplece incet in fata, cu genunchii intinsi si bratele atarnand liber. Priviti spatele de la nivelul lui, din spate. Daca o parte a spatelui este vizibil mai ridicata decat cealalta, apare o mica „cocoasa” laterala, numita gibozitate. Ea este semnul rotatiei vertebrelor si cel mai important motiv pentru o consultatie. Medicii folosesc exact acest test, numit testul de aplecare inainte, ca metoda de depistare.
La ortoped: examenul si radiografia
Un consult de ortopedie pediatrica este necesar la oricare dintre asimetriile de mai sus. Chiar si fara ele, merita o verificare in jurul varstei de 8–9 ani, iar daca in familie exista cazuri de scolioza, mai devreme.
Diagnosticul se pune prin examen clinic si printr-o radiografie a intregii coloane, facuta in picioare, din fata si din profil. Pe aceasta radiografie medicul urmareste mai multi parametri:
• Unghiul Cobb este masura principala a scoliozei, cifra care spune „cate grade” are curbura. Se traseaza o linie de-a lungul marginii de sus a vertebrei care se inclina cel mai mult in partea de sus a curburii si una de-a lungul marginii de jos a vertebrei cele mai inclinate din partea de jos. Unghiul dintre aceste doua linii este unghiul Cobb. Daca exista mai multe curburi, fiecare are propriul unghi.
• Rotatia vertebrala arata cat de mult s-au rasucit vertebrele.
• Scorul Risser estimeaza cat mai are copilul de crescut, dupa cat de avansata este osificarea marginii de sus a bazinului. Un copil care mai are mult de crescut are un risc mai mare ca scolioza sa se agraveze.
Tratamentul depinde de grade si de cresterea ramasa
Orientativ, in functie de unghiul Cobb si de cat mai are copilul de crescut:
• curburi mici, sub aproximativ 30°: kinetoterapie si control la fiecare 6 luni;
• curburi medii, aproximativ intre 30° si 50°: kinetoterapie impreuna cu un corset;
• curburi mari, peste 50°, care nu au raspuns la tratament: se discuta interventia chirurgicala.
Aceste praguri nu functioneaza automat. Decizia tine de mai multi factori, iar o scolioza de 51° nu inseamna operatie sigura, dupa cum una de 29° nu inseamna ca nu trebuie urmarita atent.
Kinetoterapia este gimnastica medicala facuta dupa un program individual. Pentru scolioza, una dintre metodele cu rezultate bune este metoda Schroth, care combina exercitii de corectare a posturii cu tehnici de respiratie orientate spre partea „scobita” a toracelui. Un aspect esential pentru familii: kinetoterapia functioneaza doar daca exercitiile se fac zilnic acasa. Doua-trei sedinte pe saptamana la un centru nu sunt suficiente daca intre ele nu se lucreaza.
Corsetul este un dispozitiv facut pe mulaj, pe masura copilului, care exercita presiuni tintite asupra trunchiului pentru a opri agravarea curburii. Exista mai multe tipuri, iar cel potrivit il alege medicul in functie de forma scoliozei. Eficienta lui depinde aproape in intregime de numarul de ore in care este purtat — in general cea mai mare parte a zilei si a noptii, exact cat indica medicul. Cu cat este purtat mai putin, cu atat curbura are mai mult loc sa creasca.
Ce ramane important de urmarit
Scolioza este o boala silentioasa: nu doare si nu da semne pana cand deformarea devine vizibila. De aceea spatele copilului merita privit cu atentie o data pe an, mai ales inainte si in timpul pubertatii. Descoperita devreme, se trateaza cel mai adesea fara operatie, iar ortopedul pediatru coordoneaza toata echipa implicata — medicul de familie, kinetoterapeutul, radiologul si, la nevoie, psihologul, pentru ca un corset purtat in adolescenta este si o provocare emotionala.