Hepatita D, cunoscuta si sub denumirea de hepatita delta, este o infectie provocata de virusul hepatitei D (HDV).
Spre deosebire de alte virusuri hepatice, HDV nu poate supravietui si nu se poate multiplica fara prezenta virusului hepatitei B (HBV).
Din acest motiv, hepatita D apare exclusiv la persoanele infectate cu hepatita B.
Virusul hepatitei D foloseste proteina de suprafata a virusului hepatitei B pentru a patrunde in celulele hepatice si pentru a se multiplica.
Din acest motiv este considerat un virus "dependent" sau "satelit".
Desi depinde de HBV pentru a exista, infectia cu HDV poate produce leziuni hepatice mult mai severe decat hepatita B singura.
Transmiterea se face prin contact cu sange infectat sau alte fluide biologice, prin folosirea in comun a acelor, prin contact sexual neprotejat si, mai rar, de la mama la copil in timpul nasterii.
Vaccinarea impotriva hepatitei B previne indirect si infectia cu hepatita D, deoarece fara virusul hepatitei B, virusul delta nu poate infecta organismul.
Manifestarile clinice variaza de la absenta simptomelor pana la forme severe de boala.
Printre simptomele frecvente se numara oboseala persistenta, lipsa poftei de mancare, greata, dureri abdominale in partea dreapta, urina inchisa la culoare, scaune decolorate si icter.
Unele persoane pot prezenta doar modificari ale analizelor hepatice, fara simptome evidente.
Cea mai mare problema a hepatitei D este evolutia rapida catre fibroza hepatica, ciroza si insuficienta hepatica.
Comparativ cu pacientii care au doar hepatita B cronica, cei infectati simultan cu virusul delta prezinta un risc mai mare de progresie rapida a bolii hepatice si un risc crescut de carcinom hepatocelular.
Tocmai din acest motiv hepatita D este considerata cea mai agresiva forma de hepatita virala cronica.
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul medical, examenul clinic si investigatii de laborator.
La persoanele cunoscute cu hepatita B pot fi recomandate teste pentru anticorpi anti-HDV, iar daca acestea sunt pozitive, pot urma teste moleculare pentru identificarea ARN-ului viral.
De asemenea, evaluarea functiei hepatice prin analize de sange si aprecierea gradului de fibroza prin metode imagistice sau elastografie contribuie la stabilirea severitatii bolii.
Hepatita D poate aparea simultan cu infectia initiala cu hepatita B sau poate surveni ulterior, la o persoana care are deja hepatita B cronica.
Suprainfectia la pacientii cu hepatita B cronica este, de regula, asociata cu o evolutie mai severa si cu un risc mai mare de complicatii.
Articolul prezentat are la baza aprobarea acordata de FDA pentru bulevirtide (Hepcludex), primul medicament pentru tratamentul hepatitei D cronice la adultii fara ciroza sau cu ciroza compensata.
Aprobarea s-a bazat pe rezultatele studiului clinic de faza III MYR301.
Bulevirtide actioneaza prin blocarea receptorului utilizat de virusurile hepatitei B si D pentru a patrunde in celulele ficatului.
Astfel, impiedica infectarea unor noi celule hepatice, avand un mecanism diferit fata de antiviralele utilizate in mod obisnuit pentru hepatita B.
Rezultatele studiului au aratat imbunatatirea unor markeri virusologici si biochimici comparativ cu grupul de control.
Totodata, aprobarea medicamentului readuce in discutie necesitatea identificarii persoanelor cu hepatita D, deoarece pana acum lipsa unor optiuni terapeutice aprobate limita interesul pentru testare in unele situatii.
Aceasta aprobare reprezinta un progres important pentru persoanele diagnosticate cu hepatita D cronica, deoarece exista acum o optiune terapeutica aprobata intr-o boala care, pana recent, dispunea de foarte putine alternative.
In acelasi timp, studiul nu inseamna ca toate persoanele cu hepatita B au automat si hepatita D.
El subliniaza insa importanta evaluarii riscului si a testarii atunci cand aceasta este considerata necesara de medicul specialist.
De asemenea, aprobarea unui tratament nu inseamna vindecarea completa a bolii sau eliminarea necesitatii monitorizarii pe termen lung.
- Vaccinarea impotriva hepatitei B reprezinta principala metoda de prevenire si a hepatitei D.
- Evitarea contactului cu sange potential contaminat reduce riscul transmiterii.
- Utilizarea instrumentelor sterile pentru proceduri medicale, tatuaje sau piercing este esentiala.
- Contactul sexual protejat poate reduce riscul transmiterii virusurilor hepatice.
- Persoanele diagnosticate cu hepatita B trebuie sa respecte programul de monitorizare recomandat de medic.
Suspiciunea unei afectiuni hepatice poate fi ridicata initial de medicul de familie, care poate recomanda investigatii de baza si poate emite bilet de trimitere catre specialist.
Rolul medicului de familie este orientarea pacientului, nu stabilirea diagnosticului definitiv al hepatitei D.
Diagnosticul, evaluarea severitatii bolii si monitorizarea pe termen lung sunt realizate in principal de medicii specialisti in gastroenterologie si boli infectioase, iar in cazurile complexe pot fi implicati si specialistii in hepatologie.
Acestia decid investigatiile necesare, interpreteaza rezultatele analizelor si stabilesc conduita de monitorizare.
Investigatiile utilizate pot include analize de laborator pentru functia hepatica, teste serologice pentru virusurile hepatice, teste moleculare, precum si investigatii imagistice sau metode de evaluare a fibrozei hepatice.
Pacientii pot beneficia de consultatii in ambulatorii de specialitate, spitale publice, clinici private sau centre dedicate bolilor hepatice.
Programarile la specialisti pot fi realizate inclusiv prin platforme de programare medicala precum ClickMed, care faciliteaza accesul la consultatii in numeroase specialitati.
Monitorizarea periodica efectuata de medicul specialist ramane esentiala deoarece evolutia hepatitei D poate varia considerabil de la o persoana la alta, iar complicatiile pot aparea chiar si in absenta unor simptome evidente.
Este recomandat ca persoanele cunoscute cu hepatita B sa discute cu medicul specialist despre evaluarea completa a bolii.
De asemenea, prezenta icterului, durerilor abdominale persistente, oboselii accentuate, umflarii abdomenului sau modificarilor importante ale analizelor hepatice necesita evaluare medicala.
Surse si Referinte