Boala cronica de rinichi asociata diabetului zaharat de tip 2, cunoscuta si sub denumirea de nefropatie diabetica sau boala renala diabetica, reprezinta una dintre cele mai frecvente complicatii ale diabetului.
Aceasta apare atunci cand valorile crescute ale glicemiei afecteaza progresiv vasele mici de sange din rinichi, reducand capacitatea acestora de a filtra eficient deseurile si excesul de lichide din organism.
Rinichii au un rol esential in mentinerea echilibrului intern al organismului.
Ei elimina substantele reziduale, regleaza nivelul apei si al electrolitilor si contribuie la controlul tensiunii arteriale.
Atunci cand functia renala incepe sa se deterioreze, aceste procese sunt afectate treptat.
Diabetul si hipertensiunea arteriala sunt principalele cauze ale bolii cronice de rinichi la nivel mondial.
Cele doua afectiuni se influenteaza reciproc.
Hipertensiunea accelereaza deteriorarea rinichilor, iar afectarea renala poate contribui la cresterea suplimentara a tensiunii arteriale.
In stadiile initiale, boala renala diabetica poate evolua fara simptome evidente.
Din acest motiv, multe persoane nu stiu ca exista o afectare renala pana cand aceasta devine mai avansata.
Pe masura ce functia rinichilor scade, pot aparea:
- oboseala persistenta;
- umflarea gleznelor, picioarelor sau fetei;
- cresterea tensiunii arteriale;
- modificari ale cantitatii de urina;
- pierderea apetitului;
- greata sau stare generala alterata;
- dificultati de concentrare.
Complicatiile pot deveni severe in stadiile avansate.
Scaderea progresiva a functiei renale poate duce la insuficienta renala cronica avansata, situatie in care organismul nu mai poate elimina eficient toxinele.
In unele cazuri poate deveni necesara dializa sau transplantul renal.
Diagnosticul se bazeaza, in general, pe analize de sange si urina care evalueaza functia rinichilor.
Printre parametrii utilizati frecvent se numara rata estimata de filtrare glomerulara (eGFR) si prezenta proteinelor in urina.
De asemenea, pot fi utilizate investigatii imagistice pentru evaluarea structurii rinichilor.
In ultimii ani, managementul bolii renale diabetice s-a schimbat semnificativ datorita aparitiei unor terapii care au demonstrat efecte protectoare asupra rinichilor.
Acestea sunt utilizate alaturi de controlul glicemiei si al tensiunii arteriale pentru reducerea riscului de progresie a afectiunii.
Studiul prezentat la Congresul Asociatiei Europene de Nefrologie a analizat date provenite de la 31.031 de adulti cu diabet zaharat de tip 2 tratati intre anii 2016 si 2021.
Toti participantii primeau deja doua categorii moderne de medicamente considerate protectoare pentru rinichi: inhibitori ai sistemului renina-angiotensina si inhibitori SGLT2.
Cercetatorii au comparat pacientii care utilizau suplimentar blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic cu pacientii care primeau alte tratamente pentru controlul tensiunii arteriale.
Dupa ajustarea factorilor clinici si demografici, utilizarea acestei clase de medicamente a fost asociata cu un risc cu aproximativ 33% mai mare de aparitie a unor evenimente renale majore.
Aceste evenimente au inclus scaderea importanta a functiei renale sau progresia catre boala renala in stadiu terminal.
Studiul este unul observational si identifica o asociere, fara a demonstra o relatie directa de cauzalitate.
Autorii considera ca sunt necesare cercetari suplimentare pentru a intelege mecanismele care ar putea explica aceasta asociere si pentru a confirma rezultatele in alte populatii de pacienti.
Rezultatele nu inseamna ca pacientii trebuie sa isi intrerupa tratamentul pentru tensiune arteriala si nici ca medicamentele analizate sunt periculoase pentru toate persoanele care le utilizeaza.
Studiul sugereaza insa ca alegerea tratamentului antihipertensiv la pacientii cu diabet si afectare renala poate necesita o evaluare individualizata si o monitorizare atenta a functiei rinichilor.
Pentru pacienti, mesajul important este ca monitorizarea regulata a bolii renale si controlul factorilor de risc raman esentiale, indiferent de schema terapeutica utilizata.
- mentinerea unui control adecvat al glicemiei;
- monitorizarea regulata a tensiunii arteriale;
- participarea la controale medicale periodice;
- adoptarea unui stil de viata echilibrat;
- renuntarea la fumat;
- respectarea recomandarilor medicale privind monitorizarea functiei renale.
Aceste masuri contribuie la reducerea riscului general de progresie a bolii renale, fara a garanta prevenirea completa a complicatiilor.
Persoanele cu diabet zaharat de tip 2 sunt monitorizate initial prin medicina de familie si diabetologie.
Medicul de familie poate identifica modificari ale analizelor si poate orienta pacientul catre specialistii relevanti.
Dupa aparitia suspiciunii de afectare renala, rolul principal revine medicului nefrolog si medicului diabetolog. Acestia stabilesc diagnosticul, evalueaza severitatea afectiunii si monitorizeaza evolutia bolii pe termen lung.
Specialitatile implicate frecvent sunt diabetologia, nefrologia, cardiologia si medicina interna. In functie de situatie, poate fi necesara colaborarea intre mai multi specialisti.
Investigatiile utilizate in practica includ analize de sange, analize de urina, evaluarea functiei renale si diferite metode imagistice.
Acestea permit identificarea precoce a modificarilor care pot sugera progresia bolii.
Pacientii pot accesa consultatii de specialitate in ambulatorii de specialitate, spitale publice, clinici private si centre dedicate bolilor renale sau diabetului.
Monitorizarea periodica realizata de specialist este esentiala pentru evaluarea functiei renale si a riscului cardiovascular asociat.
Aceasta monitorizare nu poate fi inlocuita exclusiv prin consultatii de medicina de familie.
Semne ce ar trebui sa va trimita la medic:
- aparitia umflarii persistente a picioarelor sau fetei;
- cresterea semnificativa a tensiunii arteriale;
- modificari importante ale cantitatii de urina;
- oboseala marcata fara o cauza evidenta;
- greata persistenta sau pierderea poftei de mancare;
- agravarea simptomelor la o persoana cu diabet sau boala renala cunoscuta.
Aceste manifestari pot avea cauze multiple si necesita evaluare medicala pentru stabilirea diagnosticului corect.
Surse si Referinte