Dementa este un termen general folosit pentru a descrie un set de simptome asociate cu deteriorarea functiilor cognitive, cum ar fi memoria, rationamentul si capacitatea de a efectua activitati zilnice.
Aceasta este cauzata de diverse boli care afecteaza creierul, cea mai frecventa fiind boala Alzheimer.
Mecanismul exact prin care apare dementa variaza in functie de tipul sau, dar cel mai adesea implica moartea celulelor cerebrale si afectarea conexiunilor neuronale.
Simptomele dementei includ pierderea memoriei pe termen scurt, dificultati de comunicare, dezorientare in timp si spatiu, precum si modificari ale personalitatii.
Pe masura ce boala progreseaza, aceste simptome devin mai severe, afectand capacitatea persoanei de a-si desfasura activitatile zilnice.
Complicatiile dementei sunt variate si includ, printre altele, cresterea riscului de accidente, pierderea independentei, si probleme emotionale pentru pacient si familia sa.
Diagnosticul dementei implica adesea o combinatie de evaluari clinice, teste neuropsihologice, si imagistica cerebrala (cum ar fi RMN sau CT) pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor.
Exista mai multe forme de dementa, cum ar fi dementa vasculara si dementa cu corpi Lewy, fiecare avand caracteristici si cauze distincte.
Intelegerea acestor diferente este cruciala pentru abordarea si managementul corespunzator al fiecarei forme.
Studiul recent, de tip observational a analizat impactul exercitarii cognitive prin jocuri de antrenament cerebral asupra riscului de a dezvolta dementa.
Rezultatele sugereaza o asociere intre participarea la astfel de activitati si o reducere a riscului de declin cognitiv pe termen lung.
Conform studiului, aceste jocuri stimuleaza si mentin activitatea neuronala, contribuind la formarea de noi conexiuni sinaptice si la intarirea celor existente.
Astfel, prin promovarea sanatatii cerebrale, aceste exercitii pot contribui la un declin mai lent al functiilor cognitive, desi nu este sugerata o relatie cauzala directa.
Studiul nu schimba in mod fundamental modul in care este abordata dementa, dar aduce un plus de incredere in utilizarea antrenamentului cognitiv ca parte a strategiilor de preventie.
Este important de mentionat ca, in timp ce aceste activitati pot reduce riscul de declin cognitiv, ele nu ofera o garantie de protectie completa impotriva dementei.
Pacientii ar trebui sa vada antrenamentul cognitiv ca pe un instrument complementar intr-un stil de viata sanatos care include si alti factori de protectie, cum ar fi alimentatia echilibrata, activitatea fizica regulata si mentinerea unei retele sociale active.
Adoptarea unor masuri generale de sanatate poate contribui la reducerea riscului de dementa.
Acestea includ mentinerea unei alimentatii sanatoase, bogate in fructe, legume si peste, activitatea fizica regulata, si mentinerea unui nivel redus de stres.
Activitatile sociale si mentale, precum cititul, rezolvarea de puzzle-uri si participarea la jocuri de antrenament cognitiv, sunt de asemenea benefice.
Pacientii care se confrunta cu simptome de declin cognitiv ar trebui sa inceapa cu o vizita la medicul de familie, care este punctul initial de orientare.
Acesta poate emite trimiteri si recomandari pentru investigatii de baza.
Medicul de familie nu este responsabil de diagnosticarea definitiva sau de managementul afectiunii, dar poate directiona pacientul catre specialisti relevanti.
Specialitatile medicale implicate in diagnosticarea si monitorizarea dementei includ neurologia si psihogeriatria.
Specialistii sunt cei care stabilesc diagnosticul, evalueaza severitatea si monitorizeaza evolutia afectiunii.
Investigatiile uzuale care pot ridica suspiciunea de dementa includ analize de laborator, imagistica cerebrala si teste neuropsihologice.
Este crucial ca evaluarea sa fie realizata intr-un centru cu experienta in gestionarea dementei.
Monitorizarea medicala periodica de catre un specialist este esentiala pentru managementul eficient al afectiunii.
Este important sa consulti un medic daca observi semne de alarma, cum ar fi pierderea memoriei care interfereaza cu activitatile zilnice, dificultati de comunicare sau dezorientare in timp si spatiu.
Formularile trebuie sa fie prudente, iar diagnosticul sa fie lasat in seama specialistilor.
Intrebari frecvente
Surse si Referinte