Tulburarea de panica este o afectiune psihiatrica caracterizata prin atacuri de panica recurente si neasteptate, care pot aparea fara un declansator clar.
Aceste atacuri sunt episoade intense de frica sau disconfort intens, care ating un varf in cateva minute si sunt insotite de simptome precum palpitatii, transpiratii, tremuraturi, senzatie de sufocare, senzatie de pierdere a controlului si frica de moarte.
Cauza exacta a tulburarii de panica nu este pe deplin inteleasa, dar se crede ca implica o combinatie de factori genetici, biologici si de mediu.
Mecanismul exact al aparitiei acestei tulburari nu este complet elucidat, dar se presupune ca implica disfunctii ale sistemului nervos central si dezechilibre ale neurotransmitatorilor implicati in raspunsurile la stres si anxietate.
Studiile arata ca persoanele cu tulburare de panica au un raspuns exagerat la stres si un sistem de "lupta sau fuga" hiperactiv.
Simptomele frecvente includ senzatia de sufocare, dureri in piept, ameteli, greata, frisoane sau bufeuri, amorteala sau furnicaturi, si sentimente de irealitate sau depersonalizare.
Pe termen lung, tulburarea de panica poate duce la evitarea situatiilor care pot declansa un atac de panica, afectand astfel calitatea vietii si functionarea sociala si profesionala.
Diagnosticul tulburarii de panica se bazeaza pe anamneza si evaluarea simptomelor conform criteriilor din DSM-5 (Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale), iar investigatiile suplimentare sunt utilizate pentru a exclude alte afectiuni care pot mima simptomele unui atac de panica, cum ar fi hipertiroidismul sau aritmiile cardiace.
Studiul recent, de tip observational, a investigat efectele exercitiilor fizice intensive asupra pacientilor cu tulburare de panica, comparativ cu tratamentele standard, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala si medicatia anxiolitica.
Studiul a relevat ca exercitiile fizice au fost asociate cu o reducere a frecventei si intensitatii atacurilor de panica si o imbunatatire generala a calitatii vietii pacientilor.
Cercetatorii au observat ca persoanele care au participat la sesiuni scurte si intensive de exercitiu au raportat o ameliorare semnificativa a simptomelor, comparativ cu cei care au urmat doar tratamentele traditionale.
Aceasta sugereaza o asociere intre activitatea fizica regulata si reducerea simptomelor de panica, desi nu se poate concluziona o cauzalitate directa.
Acest studiu sugereaza ca integrarea exercitiilor fizice intensive in rutina zilnica ar putea oferi o alternativa viabila pentru pacientii cu tulburare de panica care nu raspund bine la tratamentele conventionale.
De asemenea, exercitiile fizice pot fi o optiune considerata mai atragatoare pentru persoanele care prefera sa evite medicatia.
Cu toate acestea, este important de retinut ca exercitiile fizice nu inlocuiesc complet tratamentele medicale si psihologice stabilite si ca pacientii ar trebui sa discute intotdeauna cu un medic inainte de a incepe un nou regim de exercitii, mai ales daca au alte conditii de sanatate preexistente.
Recomandarile generale pentru prevenirea si gestionarea tulburarii de panica includ mentinerea unui stil de viata sanatos, cu o dieta echilibrata, evitarea alcoolului si a cafeinei, si gestionarea stresului prin tehnici de relaxare si mindfulness.
Exercitiile fizice regulate pot contribui la reducerea stresului si la imbunatatirea starii generale de bine, dar nu ofera garantii absolute impotriva aparitiei atacurilor de panica.
Traseul unui pacient cu suspiciune de tulburare de panica incepe, de obicei, cu o vizita la medicul de familie.
Acesta poate oferi o evaluare initiala, emite trimiteri catre specialisti si poate recomanda investigatii de baza, dar nu are rolul de a stabili un diagnostic definitiv sau de a gestiona afectiunea pe termen lung.
Specialitatile medicale relevante pentru diagnosticarea si monitorizarea tulburarii de panica includ psihiatria si psihologia clinica.
Psihiatrul sau psihologul este responsabil pentru stabilirea diagnosticului, evaluarea severitatii si monitorizarea evolutiei afectiunii.
Investigatiile uzuale care pot ridica suspiciunea unui diagnostic includ analizele de laborator pentru excluderea altor cauze si testele psihologice specifice.
Monitorizarea medicala periodica realizata de un specialist este esentiala pentru ajustarea tratamentului si prevenirea recurentelor.
Este esential sa discutati cu un medic daca experimentati atacuri de panica frecvente si intense, care afecteaza calitatea vietii sau daca observati simptome noi sau agravate.
De asemenea, orice modificare a regimului de tratament sau inceputul unui program de exercitii fizice intensive ar trebui sa fie discutat cu un profesionist din domeniul sanatatii.
Intrebari frecvente
Surse si Referinte