Diabetul zaharat de tip 2 este o afectiune metabolica cronica, caracterizata prin cresterea persistenta a nivelului de glucoza in sange.
Aceasta apare atunci cand organismul nu mai utilizeaza eficient insulina sau cand productia de insulina este insuficienta pentru nevoile metabolice.
Spre deosebire de diabetul de tip 1, diabetul de tip 2 se dezvolta de obicei progresiv si este strans legat de stilul de viata si de factori genetici.
Mecanismul principal implica rezistenta la insulina, o situatie in care celulele nu mai raspund adecvat la acest hormon.
Ca urmare, glucoza ramane in sange in loc sa fie utilizata de tesuturi pentru energie.
In timp, pancreasul incearca sa compenseze prin cresterea secretiei de insulina, dar aceasta capacitate se epuizeaza treptat.
Simptomele diabetului de tip 2 pot fi absente in stadiile incipiente sau pot fi nespecifice.
Printre manifestarile frecvente se numara setea excesiva, urinarea frecventa, oboseala, vedere incetosata si vindecarea lenta a ranilor.
Multe persoane descopera boala intamplator, in urma unor analize de rutina.
Complicatiile diabetului de tip 2 sunt rezultatul expunerii prelungite la valori crescute ale glicemiei.
Acestea pot include afectarea vaselor de sange mici si mari, cu impact asupra inimii, rinichilor, ochilor si nervilor periferici.
Retinopatia diabetica, neuropatia, boala renala cronica si bolile cardiovasculare sunt printre cele mai cunoscute consecinte.
Diagnosticul se bazeaza, in general, pe analize de sange care masoara glicemia a jeun, hemoglobina glicozilata sau testul de toleranta la glucoza.
Aceste investigatii permit evaluarea nivelului de control glicemic si identificarea precoce a bolii sau a starilor premergatoare, precum prediabetul.
Diabetul de tip 2 este adesea asociat cu alte afectiuni, cum ar fi obezitatea, hipertensiunea arteriala si dislipidemia, formand ceea ce este cunoscut drept sindrom metabolic.
Aceste asocieri cresc riscul cardiovascular si subliniaza importanta unei abordari integrate a sanatatii.
Potrivit ghidului, un aport mai mare de alimente bogate in fibre este asociat cu un control glicemic mai bun si cu valori mai stabile ale glicemiei.
Fibrele incetinesc absorbtia glucidelor, contribuind la evitarea cresterilor bruste ale zaharului din sange dupa mese.
De asemenea, consumul de fibre este corelat cu senzatia de satietate, ceea ce poate ajuta la controlul greutatii corporale, un factor important in managementul diabetului de tip 2.
Ghidul mentioneaza surse alimentare precum legumele, fructele, leguminoasele si cerealele integrale.
Pentru persoanele cu diabet de tip 2, aceste informatii subliniaza importanta calitatii alimentatiei, nu doar a cantitatii.
Ghidul nu schimba tratamentele sau recomandarile medicale existente, dar consolideaza rolul alimentatiei ca parte a managementului zilnic al bolii.
Este important de inteles ca fibrele nu actioneaza izolat si nu pot inlocui monitorizarea medicala sau alte masuri terapeutice.
Ele fac parte dintr-un ansamblu de factori care contribuie la controlul metabolic.
- consumul regulat de alimente naturale bogate in fibre
- mentinerea unei greutati corporale adecvate
- activitate fizica regulata, adaptata posibilitatilor individuale
- monitorizarea periodica a glicemiei
Persoanele care observa valori crescute ale glicemiei sau simptome sugestive se pot adresa initial medicului de familie. Acesta are rol de orientare, poate recomanda analize de baza si poate emite trimiteri catre specialist.
Dupa confirmarea suspiciunii, rolul principal revine medicului specialist, de regula endocrinolog sau diabetolog. Specialistul stabileste diagnosticul, evalueaza severitatea bolii si monitorizeaza evolutia acesteia in timp.
Investigatiile uzuale includ analize de laborator pentru evaluarea glicemiei si a complicatiilor metabolice, precum si alte teste functionale, in functie de caz.
Monitorizarea periodica trebuie realizata de specialist, nu exclusiv prin medicina de familie.
Este important sa discuti cu un medic daca valorile glicemiei raman crescute, daca apar simptome noi sau daca exista dificultati in controlul diabetului, indiferent de modificarile alimentare.
Surse si Referinte