Glaucomul reprezinta o afectiune oculara grava care duce la deteriorarea nervului optic si, in absenta tratamentului adecvat, poate provoca pierderea vederii.
Este cauzat in principal de acumularea de presiune intraoculara, care poate fi determinata de drenajul necorespunzator al umorului apos, lichidul care se afla in interiorul ochiului.
Simptomele glaucomului includ pierderea treptata a vederii periferice, senzatia de presiune in ochi, dureri de cap si, in cazuri avansate, orbire.
Este important de mentionat ca multe persoane cu glaucom nu prezinta simptome evidente decat in stadii avansate, facand depistarea precoce prin screening esentiala.
Diagnosticul glaucomului implica o serie de teste, printre care masurarea presiunii intraoculare, examinarea nervului optic si teste de camp vizual.
Complicatiile netratarii glaucomului includ pierderea ireversibila a vederii si deteriorarea permanenta a nervului optic.
Un studiu realizat in Japonia semnaleaza posibile riscuri asociate utilizarii unguentelor oftalmice, in special a celor pe baz de petrolatum, la pacientii cu glaucom.
Concluziile sunt relevante atat pentru persoanele care folosesc aceste produse, cat si pentru oftalmologi, in contextul monitorizarii si managementului afectiunii.
Cum interfereaza?
1. Interferenta cu drenajul umorii apoase
Glaucomul este strans legat de echilibrul dintre productia si drenajul umorii apoase.
Unguentele cu petrolatum sunt foarte vascoase si pot migra de la suprafata oculara catre marginea pleoapelor si canaliculele lacrimale.
In anumite situatii, acest lucru poate favoriza:
- obstructia temporara a filmului lacrimal,
- modificarea microdinamicii la nivelul suprafetei oculare,
- ceea ce poate influenta indirect presiunea intraoculara la pacientii sensibili.
2. Reducerea eficientei tratamentului antiglaucomatos
Un aspect practic foarte important:
- petrolatumul poate forma un film lipidic persistent pe suprafata ochiului, care:
- intarzie sau reduce absorbtia picaturilor antiglaucomatoase administrate ulterior,|
- scade eficienta substantelor active (ex. analogi de prostaglandine, beta-blocante).
Daca unguentul este aplicat inaintea picaturilor sau prea aproape ca interval, tratamentul pentru glaucom poate deveni subdozat functional, chiar daca pacientul respecta schema.
3. Cresterea riscului de inflamatie oculara cronica
Utilizarea indelungata a unguentelor foarte grase poate favoriza:
- iritatia cronica a suprafetei oculare,
- disfunctia glandelor Meibomius,
- inflamatia pleoapelor (blefarita).
Inflamatia oculara cronica este un factor cunoscut care poate afecta controlul glaucomului si stabilitatea presiunii intraoculare.
4. Probleme de vizibilitate si aderenta la tratament
Unguentelor cu petrolatum le este caracteristica vederea incetosata temporara dupa aplicare.
La pacientii cu glaucom, acest lucru poate:
- reduce complianta la tratament,
- duce la aplicari incorecte sau la evitarea unor doze,
- creste riscul de erori in administrarea mai multor produse oftalmice.
Studiul mentionat este o analiza observationala realizata de cercetatori din Japonia.
Acestia au investigat efectele unguentelor oftalmice, in special a celor pe baza de petrolatum, asupra pacientilor cu implanturi pentru glaucom.
Rezultatele arata o asociere intre utilizarea frecventa a acestor unguente si riscurile de inflamatie sau chiar rupere a implanturilor.
Importanta acestui studiu consta in evidentierea unor posibile riscuri aditionale pentru pacientii cu glaucom care folosesc astfel de unguente, fara a sugera insa o cauzalitate directa.
Acest studiu nu schimba fundamental modul in care pacientii cu glaucom ar trebui sa isi gestioneze afectiunea, dar subliniaza necesitatea unei atentii sporite la alegerea produselor oftalmice.
Desi rezultatele sunt importante, ele nu implica renuntarea imediata la unguentele pe baza de petrolatum, ci mai degraba o discutie cu oftalmologul pentru a evalua riscurile personale.
Preventia glaucomului se bazeaza in mare parte pe monitorizarea regulata a sanatatii oculare si pe gestionarea factorilor de risc.
Recomandarile generale includ controalele oftalmologice regulate pentru depistarea precoce, mentinerea unei tensiuni arteriale normale si evitarea fumatului.
Aceste masuri nu garanteaza preventia glaucomului, dar reduce riscul si atenueaza progresia acestuia.
Pacientii care suspecteaza simptomele glaucomului ar trebui sa se adreseze initial medicului de familie.
Acesta are rolul de a oferi primele sfaturi si de a emite trimiteri pentru investigatii suplimentare sau catre un specialist oftalmolog pentru evaluari detaliate.
Oftalmologul este specialistul principal implicat in diagnosticarea si monitorizarea glaucomului.
Acesta va efectua teste de presiune intraoculara si camp vizual, esentiale pentru evaluarea severitatii si stadializarii afectiunii.
Dupa stabilirea diagnosticului, monitorizarea va fi continuata de oftalmolog, cu controale periodice pentru a ajusta tratamentul in functie de evolutia bolii.
Accesul la specialisti se poate face prin ambulatoriile de specialitate, spitalele publice, clinicile private sau centrele specializate in oftalmologie.
Este esential ca pacientii sa urmeze un plan de monitorizare regulata, stabilit de specialist, evitand astfel auto-diagnosticarea sau tratamentele neautorizate.
Daca observi simptome precum pierderea treptata a vederii periferice, dureri de cap frecvente sau senzatia de presiune in ochi, este esential sa consulti un oftalmolog.
Nu amana vizita la medic daca ai un istoric familial de glaucom sau alte afectiuni oculare.
Intrebari frecvente
Surse si Referinte
https://medicalxpress.com/news/2026-01-common-eye-ointments-linked-rupture.html
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/blindness-and-visual-impairment
https://www.aao.org/eye-health/diseases/what-is-glaucoma
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/glaucoma/doctors-departments/ddc-20372847