Ceara din urechi, denumita medical cerumen, este o substanta produsa in mod natural de glandele din conductul auditiv extern.
Rolul sau principal este unul protector: capteaza particule de praf, microorganisme si impuritati si contribuie la mentinerea unui mediu usor acid, care limiteaza dezvoltarea bacteriilor si fungilor.
In mod normal, cerumenul are un miros discret sau aproape imperceptibil si este eliminat treptat din ureche prin miscarile naturale ale maxilarului.
Atunci cand apare un miros puternic, neplacut, acesta este de obicei asociat cu modificari ale compozitiei cerii, cu stagnarea acesteia in canalul auditiv sau cu prezenta unei inflamatii ori infectii locale.
Productia de cerumen variaza de la o persoana la alta si este influentata de factori genetici, varsta, mediul inconjurator si obiceiurile de igiena.
Un miros neplacut al cerii din urechi este un simptom relativ frecvent, care poate ridica ingrijorari mai ales atunci cand apare brusc, persista sau este asociat cu alte manifestari locale.
Desi, in multe situatii, cauza este una benigna, acest semn poate indica si prezenta unei afectiuni auriculare ce necesita evaluare medicala.
Una dintre cele mai frecvente cauze este acumularea excesiva de cerumen.
Atunci cand ceara nu mai este eliminata natural, ea poate deveni un mediu favorabil pentru dezvoltarea bacteriilor, ceea ce duce la modificarea mirosului.
O alta cauza importanta este otita externa, o inflamatie a conductului auditiv extern, frecvent asociata cu umezeala persistenta (inot frecvent, transpiratie), microleziuni produse prin curatare agresiva sau utilizarea dopurilor si castilor intraauriculare.
In aceste cazuri, cerumenul se poate amesteca cu secretii inflamatorii, devenind urat mirositor si uneori mai fluid.
Mirosul neplacut poate aparea si in contextul:
- prezentei unui corp strain in ureche, mai ales la copii;
- unor afectiuni dermatologice locale, precum dermatita seboreica sau eczemele;
- utilizarii frecvente a obiectelor introduse in ureche pentru curatare;
- perforatiei timpanului sau al unor infectii ale urechii medii, care pot produce secretii cu miros modificat;
- anumitor afectiuni generale, precum diabetul zaharat, care pot favoriza infectiile locale.
Diagnosticul se bazeaza in principal pe examinarea clinica realizata de medic.
Cu ajutorul otoscopului, specialistul poate evalua aspectul conductului auditiv, cantitatea si consistenta cerumenului, prezenta inflamatiei, a secretiilor sau a leziunilor locale.
In situatiile in care exista suspiciunea unei infectii, pot fi recomandate investigatii suplimentare, precum recoltarea de secretii pentru identificarea agentului infectios sau evaluarea auzului, in cazul in care pacientul acuza scaderea acestuia.
Autodiagnosticul sau tratamentele empirice pot intarzia stabilirea cauzei reale si pot agrava problema.
Desi de multe ori mirosul neplacut al cerii din urechi nu indica o afectiune grava, ignorarea simptomului poate duce la complicatii.
Infectiile netratate pot deveni cronice, pot provoca durere persistenta, secretii recurente si scaderea progresiva a auzului.
In cazuri mai rare, inflamatia severa a urechii externe poate favoriza extinderea infectiei catre structuri mai profunde, mai ales la persoanele cu imunitate scazuta.
La copii, prezenta indelungata a unui corp strain in ureche poate duce la leziuni locale si infectii repetate.
Urechea are mecanisme proprii de curatare, iar interventiile excesive pot face mai mult rau decat bine.
Introducerea betisoarelor de urechi, agrafelor sau a altor obiecte poate impinge cerumenul in profunzime si poate produce microleziuni, favorizand infectiile.
Mirosul neplacut nu trebuie privit doar ca o problema de igiena, ci ca un posibil semnal al unui dezechilibru local.
Evaluarea medicala este simpla, rapida si poate preveni aparitia complicatiilor.
Preventia se bazeaza pe cateva principii simple:
- mentinerea unei igiene auriculare prudente, fara introducerea obiectelor in ureche;
- uscarea atenta a urechilor dupa baie sau inot;
- evitarea expunerii prelungite la umezeala;
- consultarea medicului atunci cand simptomele persista;
- respectarea recomandarilor primite in cazul persoanelor cu antecedente de otite sau cerumen impactat.
Traseul pacientului incepe de regula cu medicul de familie, care poate evalua simptomele generale si poate emite o trimitere catre medicul specialist ORL.
Specialistul are rolul central in diagnostic, stabilirea cauzei si monitorizarea evolutiei afectiunii.
Este recomandat sa consulti un medic daca mirosul neplacut persista, daca apare durere, secretii, scaderea auzului sau senzatia de ureche infundata.
Aceste semne pot indica o problema care necesita evaluare de specialitate.
Atunci cand apare un miros puternic, neplacut al cerii din ureche acesta este asociat cu modificari ale compozitiei cerii, cu stagnarea acesteia in canalul auditiv sau cu prezenta unei inflamatii ori infectii locale.
Evaluarea medicala este simpla, rapida si poate preveni aparitia complicatiilor.
Bibliografie
https://www.healthline.com/health/smelly-earwax
https://my.clevelandclinic.org/health/body/24624-earwax
https://www.medicalnewstoday.com/articles/325081