Odata cu dezvoltarea biotehnologiei si a medicinei regenerative, recoltarea si crioprezervarea celulelor stem au devenit proceduri tot mai raspandite.
Multi pacienti si familii recurg la stocarea acestor probe biologice ca o investitie pe termen lung in sanatate, cu speranta utilizarii lor terapeutice viitoare.
O intrebare esentiala care apare in acest context este: cat timp pot ramane viabile aceste celule si pentru cat timp isi pastreaza proprietatile biologice dupa crioprezervare?
Raspunsul nu este unul simplu, deoarece viabilitatea pe termen lung depinde de o serie de factori precum calitatea initiala a probei, metoda de crioprezervare si stabilitatea conditiilor de stocare.
Din perspectiva cercetarii actuale, tot mai multe studii pe termen lung ofera date relevante privind conservarea functionalitatii celulelor stem pentru perioade indelungate.
Viabilitatea se refera la capacitatea celulelor de a supravietui, de a se diviza si de a-si pastra functiile biologice normale dupa decongelare.
In cazul celulelor stem, aceasta include abilitatea de:
- auto-reinnoire;
- diferentiere in tipuri celulare specializate;
- mentinerea stabilitatii genetice;
- pastrarea potentialului terapeutic.
O proba poate contine celule aparent „vii”, dar cu functii biologice compromise, ceea ce reduce valoarea ei clinica.
Crioprezervarea presupune pastrarea celulelor la temperaturi extrem de scazute, de regula in azot lichid, unde activitatea metabolica este practic suspendata.
La aceste temperaturi, procesele biochimice incetinesc pana aproape de oprire completa, ceea ce permite mentinerea structurii si functiilor celulare pentru perioade foarte lungi.
Procesul implica cateva etape-cheie:
- adaugarea de agenti crioprotectori;
- racire controlata;
- transfer in mediu criogenic;
- depozitarea pe termen lung in containere specializate.
Daca aceste etape sunt realizate corect, degradarea celulara este aproape nula.
Studiile longitudinale asupra probelor crioprezervate de sange din cordonul ombilical arata ca:
- probele stocate timp de peste 20–25 de ani prezinta rate de viabilitate similare cu cele stocate recent;
- nu s-au observat modificari genetice semnificative attribuibile duratei de stocare;
- capacitatea de proliferare ramane stabila;
- potentialul de diferentiere se mentine.
Exista probe utilizate cu succes in transplanturi dupa peste doua decenii de stocare, confirmand ca stocarea pe termen lung este nu doar posibila, ci si sigura.
Mai mult, studiile experimentale sugereaza ca, teoretic, daca temperatura criogenica este mentinuta constant, celulele stem pot fi viabile pe termen nedefinit, deoarece degradarea metabolica este practic suspendata.
Calitatea initiala a probei
Un numar scazut de celule stem sau o viabilitate redusa la momentul congelarii poate compromite potentialul ulterior, indiferent de durata stocarii.
Stabilitatea termica
Fluctuatiile de temperatura sunt extrem de periculoase. Chiar si cresteri minore pot initia procese de recristalizare intracelulara si stres osmotic.
Calitatea crioprotectorilor
Substante precum dimetilsulfoxidul sunt esentiale pentru prevenirea degradarii membranei si formarii cristalelor de gheata.
Monitorizarea si infrastructura
Bancile de celule stem utilizeaza:
- sisteme automate de monitorizare;
- recipiente redundante;
- planuri de urgenta;
- generatoare de rezerva;
- alarme pentru variatii de temperatura.
Procesul de decongelare este o etapa critica.
O decongelare rapida si controlata:
- limiteaza formarea cristalelor de gheata;
- reduce stresul osmotic;
- creste rata de viabilitate post-decongelare.
In conditii optime, probele corect crioprezervate pot avea o rata de viabilitate de peste 85–90% la decongelare.
Un mit frecvent este ideea ca celulele imbatranesc in timpul crioprezervarii.
In realitate, procesul de imbatranire biologica este dependent de metabolism, iar metabolismul este suspendat aproape complet la temperaturi criogenice.
Prin urmare, celulele nu „imbatranesc” in timpul stocarii. Vechimea cronologica a probei nu este echivalenta cu vechimea biologica.
Desi datele sunt promitatoare, exista inca limite:
- nu exista studii clinice de peste 50 de ani;
- nu toate tipurile de celule raspund identic la crioprezervare;
- exista variatii intre protocoalele bancilor;
- riscul tehnic, oricat de mic, nu este zero.
Pentru pacienti, stocarea inseamna acces viitor la terapie personalizata. Pentru sistemul medical, reprezinta o resursa biologica valoroasa.
Durata lunga de stocare nu este o limitare, atata timp cat:
- lantul criogenic nu este intrerupt;
- probele sunt stocate profesionist;
- testele de calitate sunt periodice.
Celulele stem crioprezervate isi pot pastra viabilitatea si functionalitatea timp de decenii.
Datele disponibile indica faptul ca, in conditii ideale, durata de viata a probelor poate fi foarte mare, posibil nelimitata din punct de vedere biologic.
Astfel, crioprezervarea nu este doar o solutie temporara, ci o strategie viabila pe termen lung, sustinuta de dovezi stiintifice din ce in ce mai solide.