In ultimele decenii, recoltarea si crioprezervarea celulelor stem neonatale a devenit o practica tot mai frecventa, sustinuta de progresele remarcabile ale medicinei regenerative si ale transplantului celular.
Utilizarea sangelui din cordonul ombilical si a tesutului placentar in tratamentul unor boli hematologice, imunologice sau genetice a deschis noi perspective terapeutice pentru medicina moderna.
O intrebare relevanta si tot mai frecvent adresata este daca varsta mamei la momentul nasterii poate influenta calitatea biologica a celulelor stem recoltate si, implicit, valoarea lor clinica.
Aceasta intrebare devine cu atat mai importanta cu cat tendinta demografica globala indica o crestere semnificativa a numarului de sarcini obtinute dupa varsta de 35–40 de ani.
Desi recoltarea celulelor stem are la baza protocoale standardizate si tehnologii moderne de procesare si stocare, biologul sau clinicianul nu poate ignora influenta mediului matern asupra produselor biologice fetale.
Celulele stem neonatale provin in principal din urmatoarele surse:
- sangele din cordonul ombilical, bogat in celule stem hematopoietice;
- tesutul cordonului ombilical si placenta, care contin preponderent celule stem mezenchimale;
- sangele placentar, o sursa complementara de celule progenitoare.
Aceste celule prezinta avantaje biologice importante: rata ridicata de proliferare, capacitate mare de diferentiere si un profil genetic mai stabil comparativ cu celulele stem adulte.
Odata cu inaintarea in varsta, organismul feminin sufera o serie de modificari fiziologice inevitabile, care pot influenta indirect dezvoltarea fetala si calitatea produselor biologice asociate sarcinii.
Printre principalele schimbari se numara:
- reducerea capacitatii antioxidante;
- modificari mitocondriale progresive;
- acumularea stresului oxidativ;
- dezechilibre hormonale;
- modificari epigenetice;
- inflamatia sistemica de grad redus.
Aceste procese pot afecta mediul intrauterin, circulatia placentara si echilibrul metabolic al fatului.
Stresul oxidativ este unul dintre factorii majori asociati cu imbatranirea biologica.
Producerea excesiva de radicali liberi favorizeaza deteriorarea ADN-ului, a proteinelor si a membranei celulare.
In cazul sarcinilor tardive, nivelul crescut de stres oxidativ matern poate influenta indirect microambientul fetal.
Desi celulele fetale sunt protejate prin mecanisme antioxidante proprii, exista dovezi ca expunerea la un mediu matern pro-oxidativ poate produce variatii subtile in capacitatea proliferativa si in stabilitatea celulara a celulelor stem recoltate.
Varsta materna avansata se asociaza cu modificari in secretia hormonala, in special cu scaderea progresiva a rezervelor ovariene si a nivelului de estrogen.
Aceste modificari influenteaza indirect dezvoltarea placentei, oxigenarea fetala si metabolismul general al sarcinii.
O placenta mai putin eficient vascularizata poate avea impact asupra schimbului de substante nutritive si oxigen, afectand microambientul in care se dezvolta celulele stem fetale.
Imbatranirea biologica este asociata si cu acumularea modificarilor epigenetice.
Acestea nu afecteaza direct secventa ADN, dar modifica expresia genelor.
In cazul mamei, aceste schimbari pot influenta expresia genelor fetale implicate in procesele de diferentiere si autoreinnoire celulara.
Studii recente sugereaza ca unele modificari epigenetice pot fi transmise transgenerational, avand un potential impact asupra caracteristicilor functionale ale celulelor stem recoltate.
Majoritatea studiilor clinice nu indica diferente dramatice intre celulele stem recoltate de la mame tinere si cele de la mame cu varsta avansata.
Cu toate acestea, anumite analize statistice evidentiaza tendinte usoare, cum ar fi:
- volume de sange de cordon ombilical usor mai mici;
- numar total de celule stem discret redus;
- rata de proliferare in vitro moderat scazuta;
- variatii minore in expresia anumitor markeri celulari.
Este esential de subliniat ca aceste constatari sunt de natura statistica si nu reprezinta reguli absolute.
In practica, majoritatea probelor provenite de la mame peste 35–40 ani indeplinesc criteriile internationale de calitate pentru procesare si crioprezervare.
Datele clinice sugereaza ca varsta cronologica a mamei nu este un predictor absolut al calitatii probelor biologice.
Factori adesea mai relevanti includ:
- starea placentei;
- durata si complexitatea travaliului;
- prezenta complicatiilor obstetricale;
- controlul bolilor cronice;
- stilul de viata matern;
- alimentatia;
- expunerea la toxine;
- nivelul de stres fizic si psihologic;
- greutatea nou-nascutului la nastere;
- momentul clamparii cordonului ombilical.
Un stil de viata sanatos si o sarcina bine monitorizata pot compensa in mare masura efectele biologice ale inaintarii in varsta.
Bancile moderne de celule stem folosesc protocoale riguroase de selectie si control al calitatii.
Fiecare proba este analizata individual din punct de vedere al viabilitatii, contaminarii, integritatii genetice si numarului de celule stem.
Varsta mamei nu reprezinta un criteriu de excludere automata.
Important este ca fiecare proba sa indeplineasca parametrii de calitate, indiferent de varsta donatoarei.
Varsta materna avansata poate influenta in mod subtil anumite caracteristici biologice ale celulelor stem neonatale, dar aceste modificari sunt, in majoritatea cazurilor, insuficiente pentru a limita utilizarea clinica a probelor.
Celulele stem provenite de la mame peste 35–40 de ani sunt, in general, viabile, functionale si valoroase.
Mai importanta decat varsta in sine este sanatatea generala a mamei, calitatea ingrijirilor prenatale si respectarea riguroasa a procedurilor de recoltare, transport si crioprezervare.
Medicina contemporana se indreapta tot mai mult catre evaluarea individualizata a fiecarei probe, evitand generalizarile excesive bazate exclusiv pe varsta materna.
Bibliografie
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26067657/
https://www.researchgate.net/publication/289245440_Impact_of_the_maternal_age_on_the_Mesenchymal_stem_cell_markers_expression_in_the_human_umbilical_cord
https://www.hsci.harvard.edu/news/why-we-make-blood-cells-our-bones