Hiperreflexia reprezinta o crestere exagerata a reflexelor osteotendinoase si constituie un semn clasic de afectare a neuronului motor superior (NMC). Ea se manifesta prin intensificarea raspunsului reflex la stimulii tendonului, fiind adesea asociata cu pierderea controlului inhibitor descendent exercitat de cortexul motor si tracturile corticospinale. Clinic, examenul neurologic releva reflexe pronuntate la nivelul tendonului rotulian, achilian sau brahial, iar in anumite cazuri poate fi prezent si clonusul.
Etiologic, hiperreflexia este intalnita in accidente vasculare cerebrale, traumatisme medulare, scleroza multipla, gliom sau alte leziuni ale cailor piramidale. Este important de subliniat ca hiperreflexia este un semn, nu o entitate patologica in sine.
Leziunile neuronilor ce controleaza reflexele duc la o serie de simptome specifice ce constituie sindromul neuronilor superiori.
Acest sindrom include hiperreflexia, dar si simptome asociate precum:
• Slabiciune musculara
• Spasticitate (contractie spontana a unui muschi sau a mai multor muschi, simultan)
• Clonus (contractii musculare ritmice si involuntare)
Leziunile neuronilor superiori sunt principala cauza a hiperreflexiei.
Aceste leziuni survin la nivelul cortexului cerebral si se pot extinde pana la nivelul maduvei spinarii. Exista cateva patologii ce pot evolua cu astfel de leziuni si cu hiperreflexie, dintre care multe sunt benigne si nu necesita tratament.
Acestea includ:
• Scleroza laterala amiotrofica
• Encefalita (infectie cerebrala)
• Scleroza multipla
• Boala Parkinson
• Traumatisme ce implica maduva spinarii
• Traumatisme cerebrale
• Deficienta de vitamina B12
Exista cateva afectiuni ce nu implica leziuni ale tesutului cerebral, dar care pot de asemenea evolua cu hiperreflexie sau pot creste riscul la pacientii susceptibili.
Acestea sunt:
• Tulburarile de anxietate. Anxietatea generala sau sindromul de panica sunt afectiuni ce activeaza sistemul nervos simpatic sau raspunsul ,,lupta sau fugi’’. Acest raspuns devine mai activ decat de obicei, ceea ce cauzeaza sensibilutatea crescuta a muschilor si astfel a reflexelor. La pacientii cu anxietate, hiperreflexia este episodica, rareori permanenta, si devine evidenta in special in momentele de stres si anxietate intensa.
• Hipertiroidismul. Aceasta afectiune endocrina apare atunci cand glanda tiroida sintetizeaza o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni, hormoni ce vor accelera metabolismul si activitatea celulelor, inclusiv a neuronilor. Activitatea crescuta neuronala va duce la hiperreflexie, insa aceasta este reversibila daca este tratat hipertiroidismul.
Medicii specialisti neurologi sunt cei ce se ocupa de diagnosticul si tratamentul hiperreflexiei. Acestia folosesc examinarea reflexelor profunde, pentru a diagnostica hiperreflexia. Evaluarea reflexelor face parte din orice examen neurologic realizat de rutina. Cel mai frecvent se evalueaza reflexul patelar si cel bicipital.
In timpul evaluarii, medicul va percuta usor, cu ajutorul unui ciocanel de reflexe, locuri cheie care ar trebui sa cauzeze reflexul.
Percutarea tendonului patelar (la nivelul genunchiului) declanseaza reflexul de extensie a gambei si piciorului. In hiperreflexie, reflexele sunt prezente si constau in contractii mai puternice decat ar trebui.
Hiperreflexia se manifesta multifactorial, ceea ce inseamna ca mai multe sau chiar toate reflexele vor fi exagerate.
Medicul va evalua pe rand reflexe de la nivelul cotului, umarului, incheieturi si gleznei. In timpul examinarii este esential sa fiti cat mai relaxat posibil, pentru a nu va induce contractia ce ar trebui sa fie automata. Astfel medicul va va distrage cu diverse intrebari sau veti fi rugat sa inchideti ochii in timpul percutiei.
Tratamentul hiperreflexiei depinde de cauza acesteia. Unele cauze nu au nevoie de tratament, in timp ce altele necesita tratament neurologic specializat si/sau tratament chirurgical.
Unele patologii neurologice ce sunt responsabile de hiperreflexie nu au insa tratament curativ: scleroza laterala amiotrofica, scleroza multipla, boala Parkinson.
Exista insa metode de gestionare a bolii, astfel ca prin tratament medicamentos si diverse terapii vor fi controlate simptomele si implicit hiperreflexia.
Hipertiroidismul si tulburarile de anxietate pot fi tratate cu tratament medicamentos si psihoterapie (in cazul anxietatii), ceea ce va reduce sau elimina complet hiperreflexia.
Hiperreflexia este de cele mai multe ori semnul unei patologii de fond, neuronale sau din alta categorie (endocrina, psihologica). Pacientii cu hiperreflexie isi afla deseori diagnosticul din intamplare, in timpul unei examinari neurologice de rutina, insa uneori pot fi prezente semne asociate care sa induca consultul medical.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/24967-hyperreflexia
https://livingwithss.com/glossary/hyperreflexia/
https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/hyperreflexia