Limbajul

Progresele intelectuale continua cu o mare rapiditate. La 3 ani un copil se exprima suficient pentru a fi bine inteles. Intre 3 si 6 ani, schimburile verbale cu toata familia se imbogatesc prin largirea relatiilor cu alti copii si cu educatoarele din gradinita.

Substantivele si adjectivele se inmultesc paralel cu progresele pe care le face in contact cu realitatea inconjuratoare. Am vazut ca la circa 3 ani copilul spune "EU", se recunoaste deci la persoana intai, ca un individ separat fata de ceilalti. In acelasi timp apar în vocabularul lui cuvintele "TU si "EL". Pentru el este accesibil numai ceea ce este concret; chiar numele unui obiect ii apare ca una din proprietatile sale.

Notiunea de timp este perceputa incet. Treptat prescolarul va intelege ce este timpul devenind capabil sa foloseasca verbele nu numai la prezent, ci si la viitor si la trecut.

De indata ce devine constient de el, de cei doi parinti, de sexul de care apartine, el va folosi femininul si masculinul.

Curiozitatea amestecata cu dorinta de comunicare manifestata, cum s-a mai spus, prin întrebarile: "De ce?", "Cum?", "Pentru ce?" si raspunsurile primite contribuie la imbogatirea bagajului de cuvinte.

Adultii sunt datori ca, pe masura intelegerii copilului, sa-i raspunda cu cuvinte simple. In timpul plimbarilor ii vor spune numele florilor, arborilor, statuilor, cladirilor mai importante, imbogatindu-i vocabularul. Povestirea unor istorioare simple, rasfoirea in comun a cartilor cu figuri, unele jocuri educative contribuie la marirea bagajului de cuvinte.

Putin cate putin, copilul devine capabil sa-si exprime prin vorbe gandurile si impresiile sale. Astfel, ajunge ca la 6 ani sa invete sa citeasca si sa scrie limba pe care o vorbeste.

In conduita lor generala si, mai ales, in timpul jocului, copiii nu mai sunt tacuti. Baietii in special fac zgomot imitand unele animale, personaje vazute in filme sau pe tovarasii de joc mai mari. Fetitele vorbesc cu papusile: le mangaie, le mustra, le instruiesc. Baietii tipa la camion, ii dau ordin sa porneasca, sa mearga, sa se opreasca.

Toate aceste "verbalizari" (cum sunt numite de psihologi) sunt semne de multumire, de sanatate psihica, de spontaneitate.

La copiii din familiile cu mai multi copii, comunicarile verbale sunt mult mai bogate, mai variate si pe intelesul lor. Copilul unic la parinti, care nu poate sa comunice decat cu parintii si cu bunicii, are dificultati de adaptare la limbajul adultului. Gradinita este institutia care corecteaza aceasta carenta a mediului psiho-social al copilului.

Intre 3 si 6 ani incepe si perioada cuvintelor si expresiilor grosolane, triviale. Aceste cuvinte sunt imprumutate, in general, dintre cuvintele care desemneaza functiile de eliminare ("caca", "pipi") si ale reproducerii umane (injuraturi etc). Copilul le pronunta cu o satisfactie provocatoare.

Uneori, cand este furios sau nu i se indeplineste o dorinta, injura si continua cu toate grosolaniile culese de la copiii mai mari. Parintii sunt alarmati.

Dupa unii autori, grosolaniile se explica prin tendinta de imitatii. Copilul nu cunoaste sensul real al cuvintelor grosolane; dimpotriva, el are un sentiment de putere, are impresia ca a trecut in randul celor mari, exprimandu-se si tipand exact ca ei cand sunt suparati.

Este bine ca parintii sa nu dramatizeze exploziile verbale ale copilului. Toti membrii familiei trebuie sa-si controleze tonul si expresiile atunci cand sunt suparati. Dezaprobarea copilului se va face cu tact. Adultii ii vor arata copilului prin cuvinte simple, prin expresia fetei, prin limbajul personal ca nu sunt de acord cu astfel de expresii.

Adesea, unii parinti "se distreaza" si sunt mandri de "cuceririle" verbale ale progeniturilor, incurajand astfel "progresele" copilului pe aceasta linie.

Altii, din contra, dramatizeaza atat de mult, incat creeaza in copil un sentiment de vinovatie, ce-l complexeaza si-l pun intr-un stadiu de inferioritate atat fata de parintii perfecti, cat si in fata unor copii mai agresivi, cu o limba sloboda.

Fara a minimaliza rolul factorilor neurologici si senzoriali, este important sa se retina influenta capitala a conditiilor afective si relationale.

Rolul mamei este esential. Dragostea si spontaneitatea sa reprezinta un stimul indispensabil in aparitia si imbogatirea limbajului copilului.

Dezvoltarea limbajului depinde de asemenea si de interactiunea permanenta ce se stabileste intre copil si adultii care-l inconjoara. Daca acestia, prin lipsa de educatie, de timp (acordat copilului) sau din alte motive restrang stimularea verbala si "schimburile de vorbe" cu copilul, acesta va fi lipsit de elementele fonice si afective ce-i permit sa-si construiasca si sa-si imbogateasca limbajul. Astfel de situatii se observa in unele familii dezorganizate sau cu certuri intrafamiliale.

Conditiile de viata moderne, lipsa de timp si surmenajul parintilor sunt factori care contribuie la multe intarzieri de vorbire. Gradinita are un rol important in corectarea unor deficiente precoce de limbaj.

Trebuie stiut de toata lumea ca tulburarile de vorbire au cauze numeroase, cu prognosticuri foarte diferite. Diagnosticul precis necesita de obicei colaborarea mai multor specialisti: un neuropsihiatru, un otorinolaringolog familiarizat cu problemele de audiometrie infantila, un pediatru si un logoped. De foarte multe ori, diagnosticul nu poate fi precizat dupa un singur consult.

Inainte de 3 ani, surditatea preteaza la multe discutii. In momentul de fata, cu ajutorul unor aparaturi moderne, la clinicile de O.R.L. se poate stabili cu precizie gradul de tulburare organica a auzului.

Dintre tulburarile usoare de limbaj la varsta de 3-6 ani se intalnesc: o oarecare intarziere in vorbire, dificultati de pronuntare si balbaiala. Se va cere sfatul medicului.


  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum