Lamivudine teva

Publicat la data de: 08 Martie 2010 | Actualizat la data de: 14 Noiembrie 2018

Informatii prospect Lamivudine teva

Ce este Lamivudina Teva si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Lamivudina Teva este indicat pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B la adultii cu:
• boala hepatica compensata cu replicare virala activa dovedita, nivele serice de alaninaminotransferaza
(ALT) persistent crescute si dovezi histologice de inflamatie hepatica activa si/sau fibroza.
• boala hepatica decompensata.

Mod de administrare

Terapia cu Lamivudina Teva trebuie initiata de catre un medic cu experienta in tratarea hepatitei cronice
de tip B.

Adulti: doza recomandata de Lamivudina Teva este de 100 mg o data pe zi. Lamivudina Teva poate fi
administrata in timpul sau in afara meselor.

Durata tratamentului:
• La pacientii cu hepatita cronica de tip B (HCB) cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie continuat timp de cel putin 3-6 luni dupa ce obtinerea seroconversiei AgHBe (disparitia AgHBe si ADN VHB, cu detectare de AcHBe) a fost confirmata, pentru a limita riscul recaderii virusologice sau pana la seroconversia Ag HBs. Aceasta recomandare se bazeaza pe date restranse.
• La pacientii cu HCB cu AgHBe negativ (forma pre-core mutanta), nu a fost stabilita durata optima a
tratamentului. Oprirea tratamentului poate fi avuta in vedere dupa seroconversia AgHBs.
• La pacientii care prezinta HCB fie cu AgHBe pozitiv, fie cu AgHBe negativ, dezvoltarea variantei YMDD a VHB poate duce la scaderea raspunsului terapeutic la lamivudina, indicata printr-o crestere a nivelelor de ADN VHB si ALT fata de cele anterioare tratamentului. La pacientii cu tratament de lunga durata cu varianta YMDD a VHB, trebuie avuta in vedere schimbarea cu un medicament alternativ.
• La pacientii cu boala hepatica decompensata si la pacientii cu transplant hepatic, nu se recomanda
oprirea tratamentului. in cazul aparitiei la acesti pacienti a unei scaderi a eficacitatii care poate fi atribuita dezvoltarii variantei YMDD a VHB, trebuie avute in vedere tratamente alternative.

Daca se opreste tratamentul cu Lamivudina Teva, pacientii trebuie monitorizati periodic pentru a evidentia aparitia hepatitei recurente).

Copii (cu varsta sub 12 ani) si adolescenti (cu varste cuprinse intre 12 si 17 ani): Lamivudina Teva nu este recomandata a fi administrata la copii sub 12 ani si adolescenti cu varste intre 12 pana la 17 ani din cauza absentei datelor privind siguranta si eficacitatea.

Insuficienta renala: concentratiile serice de lamivudina (ASC) sunt crescute la pacientii cu insuficienta
renala moderata pana la severa, din cauza scaderii clearance-ului renal. Din acest motiv, doza trebuie
scazuta la pacientii cu clearance al creatininei pacientilor care necesita administrarea unor doze mai mici de 100 mg.

Datele disponibile de la pacientii cu hemodializa intermitenta (pentru mai putin de sau egal cu 4 ore de
dializa de 2-3 ori pe saptamana) indica faptul ca, dupa reducerea dozelor initiale de lamivudina in scopul ajustarii lor in functie de clearance-ul creatininei pacientului, nu mai sunt necesare alte ajustari de doze pe perioada efectuarii dializei.

Insuficienta hepatica: datele obtinute de la pacienti cu insuficienta hepatica, inclusiv cei cu boala hepatica in stadiul terminal aflati pe lista de asteptare pentru transplant, evidentiaza faptul ca farmacocinetica lamivudinei nu este influentata semnificativ de disfunctia hepatica. in baza acestor date, nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu functie hepatica afectata, decat daca aceasta este asociata cu afectarea functiei renale.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Hipersensibilitate la lamivudina sau la oricare dintre excipienti.

Precautii

Lamivudina a fost administrata la copii (cu varsta de 2 ani si peste doi ani) si adolescenti cu hepatita
cronica de tip B compensata. Cu toate acestea, din cauza datelor limitate, la aceasta populatie de pacienti nu este recomandata in prezent administrarea lamivudinei.
Nu s-a stabilit eficacitatea lamivudinei la pacientii cu infectie concomitenta cu virus hepatitic Delta sau
hepatitic C.

Exista date limitate referitoare la utilizarea lamivudinei la pacientii cu AgHBe negativ (mutanta pre-core)
si la cei cu terapie imunosupresoare concomitenta, inclusiv chimioterapie anticanceroasa.
Pe durata tratamentului cu Lamivudina Teva, pacientii trebuie monitorizati regulat. Concentratiile serice
de ALT trebuie monitorizate la interval de 3 luni, iar ADN VHB si AgHBe trebuie evaluate la fiecare 6 luni.

Lamivudina Teva nu trebuie administrata impreuna cu alte medicamente care contin lamivudina sau
asociat cu medicamente care contin emtricitabina.

Exacerbarea hepatitei
In cazul terapiei prelungite, s-a identificat aparitia unor subpopulatii virale de VHB cu sensibilitate redusa
la lamivudina (varianta YMDD a VHB). La unii pacienti, aparitia variantei YMDD a VHB poate duce la
exacerbarea hepatitei, decelabila in principal prin cresterea concentratiilor serice de ALT si reaparitia ADN VHB. La pacientii cu varianta YMDD a VHB si cu agravare a bolii hepatice (cresterea ALT cu sau
fara ciroza decompensata) sau cu hepatita B recurenta dupa transplant hepatic, trebuie luata in considerare trecerea la un medicament alternativ sau adaugarea unui medicament alternativ.
La intreruperea administrarii Lamivudina Teva sau in cazul scaderii eficacitatii din cauza aparitiei
variantei YMDD a VHB, unii pacienti pot prezenta manifestari clinice sau de laborator de hepatita recurenta. In cazul intreruperii administrarii de Lamivudina Teva, pacientii trebuie monitorizati periodic atat clinic, cat si prin evaluarea testelor functionale hepatice serice (concentratiile de ALT si de bilirubina), timp de cel putin patru luni, iar apoi, in functie de indicatiile clinice. Exacerbarea hepatitei a
fost diagnosticata in principal prin cresterea concentratiilor serice ale ALT, alaturi de reaparitia ADN
VHB.

Experienta clinica pentru informatii suplimentare referitoare la frecventa cresterilor nivelului ALT dupa
tratament. Cele mai multe evenimente au fost autolimitate, insa s-au inregistrat si cateva cazuri letale.
In cazul pacientilor la care apar manifestari de hepatita recurenta dupa tratament, nu exista suficiente date referitoare la beneficiile reinceperii tratamentului cu lamivudina.

Primitorii unui transplant si pacientii cu boala hepatica in stadii avansate prezinta un risc mai mare din
cauza replicarii virale active. Din cauza functiei hepatice la limita a acestor pacienti, reactivarea hepatitei
la intreruperea administrarii lamivudinei sau lipsa de eficacitate in timpul tratamentului poate induce
decompensari severe si chiar letale. La acesti pacienti trebuie monitorizati parametrii clinici, virali si
serologici asociati cu hepatita B, functia hepatica si renala si raspunsul antiviral din timpul tratamentului
(cel putin lunar) si, daca tratamentul este intrerupt indiferent de motiv, timp de inca cel putin 6 luni dupa
tratament. Parametrii de laborator care trebuie monitorizati trebuie sa includa (cel putin) concentratia
serica a ALT, bilirubina, albumina, ureea, creatinina si statusul virusologic: concentratiile de antigen/
anticorpi VHB si ADN VHB seric, daca este posibil. Pacientii care prezinta semne de insuficienta hepatica in timpul tratamentului sau dupa tratament trebuie monitorizati mai frecvent, in functie de caz.

Infectie HIV asociata
La pacientii cu infectie HIV asociata si carora li se administreaza in prezent sau urmeaza sa li se
administreze tratament cu lamivudina sau cu asocierea lamivudina-zidovudina, trebuie pastrata doza de
lamivudina prescrisa pentru tratamentul infectiei HIV (de obicei 150 mg de doua ori pe zi, in asociere cu
alte antiretrovirale). La pacientii cu infectie HIV asociata, care nu necesita terapie antiretrovirala, exista un risc de aparitie a mutantelor HIV in cazul utilizarii monoterapiei cu lamivudina pentru tratamentul
hepatitei cronice de tip B.

Transmiterea hepatitei B
Nu exista informatii disponibile referitoare la transmiterea materno-fetala a virusului hepatitic B la femeile insarcinate carora li se administreaza tratament cu lamivudina. Trebuie respectate procedurile standard de imunizare recomandate impotriva virusului hepatitic B la copii.

Pacientii trebuie avertizati ca nu s-a demonstrat ca terapia cu lamivudina ar reduce riscul transmiterii
virusului hepatitic B la alte persoane si, prin urmare, trebuie in continuare luate masurile de protectie
corespunzatoare.

Interactiuni medicamentoase

Studiile privind interactiunile au fost efectuate numai pentru adulti.
Probabilitatea interactiunilor metabolice este redusa datorita metabolizarii limitate si a legarii scazute de
proteinele plasmatice precum si eliminarii aproape complete pe cale renala a medicamentului sub forma nemodificata.
Lamivudina este eliminata preponderent prin secretie cationica organica activa. Trebuie luate in
considerare interactiunile cu alte medicamente administrate concomitent, mai ales daca principala cale de eliminare a acestora o reprezinta secretia renala activa prin intermediul sistemului de transport cationic organic, ca de exemplu trimetoprimul. Alte medicamente (de exemplu ranitidina, cimetidina) sunt eliminate doar partial prin acest mecanism si s-a demonstrat ca nu interactioneaza cu lamivudina.

Este improbabil ca substantele care sunt eliminate predominant prin intermediul sistemului de transport anionic organic sau prin filtrare glomerulara sa prezinte interactiuni semnificative clinic cu lamivudina.

Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol 160 mg/800 mg a crescut expunerea la lamivudina cu
aproximativ 40 %. Lamivudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii trimetoprimului sau a
sulfametoxazolului. Cu toate acestea, daca pacientul nu prezinta insuficienta renala, nu este necesara
ajustarea dozei de lamivudina.

In cazul administrarii zidovudinei impreuna cu lamivudina s-a observat cresterea modesta (28 %) a Cmax a zidovudinei, dar expunerea globala (ASC) nu a fost modificata semnificativ. Zidovudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii lamivudinei.

Lamivudina nu prezinta interactiuni farmacocinetice cu alfa-interferonul in cazul administrarii
concomitente a celor doua medicamente. Nu s-au observat interactiuni negative semnificative clinic la
pacientii care primesc lamivudina concomitent cu medicamente imunosupresoare utilizate in mod obisnuit (de exemplu ciclosporina A). Cu toate acestea, nu s-au efectuat studii adecvate privind interactiunile.

Lamivudina poate inhiba fosforilarea intracelulara a zalcitabinei daca cele doua medicamente sunt
utilizate concomitent. De aceea, nu se recomanda administrarea Lamivudina Teva in asociere cu
zalcitabina.

Sarcina si alaptarea

Sarcina: nu exista date adecvate privind utilizarea lamivudinei la femeile gravide. Studiile la animale au
evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potential la om este
necunoscut. in conformitate cu trecerea pasiva a medicamentului transplacentar, concentratiile serice de lamivudina la nou-nascuti la nastere au fost similare cu cele serice de la mama si din cordonul ombilical la nastere.

Desi studiile asupra functiei de reproducere la animale nu sunt intotdeauna predictive in ceea ce priveste efectele la om, nu se recomanda administrarea medicamentului in primele trei luni de sarcina.
Alaptarea: dupa administrarea pe cale orala, lamivudina a fost excretata in laptele matern in concentratii
similare celor serice. De aceea, se recomanda ca mamele care urmeaza tratament cu lamivudina sa nu
alapteze.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse posibile

In studiile clinice la pacienti cu hepatita cronica de tip B, lamivudina a fost bine tolerata. Incidenta
evenimentelor adverse si a anomaliilor de laborator (cu exceptia cresterilor ALT si CPK, vezi mai jos) au
fost similare la pacientii care au primit placebo si cei cu lamivudina. Cele mai frecvente reactii adverse raportate au fost starea de rau si astenia, infectiile de tract respirator, disconfortul la nivelul gatului si
amigdalelor, cefaleea, disconfortul si durerea abdominala, greata, varsaturile si diareea.
Reactiile adverse sunt enumerate mai jos in functie de clasificarea pe sisteme si organe si de frecventa.
Au fost luate in considerare doar acele reactii adverse considerate a avea cel putin o relatie de cauzalitate posibila cu lamivudina. Frecventa este definita astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100,

Atentie

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical.

Cititi online prospectele medicamentelor, pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

Citeste si

Arhiva
  • Cine poate dezvolta tromboembolism venos (TEV): factori de risc Cine poate dezvolta tromboembolism...

    Cu toate ca oricine poate dezvolta o afectiune legata de tromboembolismul venos intr-un moment al vietii, exista un numar de factori cunoscuti care pot creste acest risc. Unii factori sunt de tranzitie, asa cum sunt interventiile chirurgicale – chiar si la...citeste mai mult

  • Totul despre tromboembolismul venos (TEV) Totul despre tromboembolismul venos...

    Fluxul de sange continuu si fara obstacole prin vasele sanguine este esential pentru viata, insa uneori pot aparea cheaguri de sange care sa blocheze mersul normal al acestui mecanism. Problemele de coagulare a sangelui si cheagurile Atunci cand ne taiem,...citeste mai mult

  • Calatoriile si riscul de tromboembolism venos (TEV) Calatoriile si riscul de...

    Inca din 1950, se stie ca tromboembolismul venos sau formarea cheagurilor de sange sunt favorizate de calatoriile indelungate1, mai exact la cele cu durata de peste 4 ore, fie ca sunt cu avionul, masina, trenul sau vaporul. In prezent, statisticile disponibile spun ca...citeste mai mult

  • Protejeaza-ti copilul de poluare Protejeaza-ti copilul de poluare

    Generalitati Poluarea poate duce la boli neplacute cum ar fi conjunctivita, tusea persistenta, eriteme cutanate sau chiar la afectiuni grave cum ar fi bronsita si chiar astmul. In plus, copiii care sufera deja de aceste boli, pot ajunge la agravarea simptomelor tocmai...citeste mai mult

Comunitate

  • Picioarele...

    Ca sa vezi daca esti protejata ar trebui sa faci testele de anticorpi. In cazul in care sunt negative se poate sa faci la un moment dat hepatita B. Sunt mai multe tratamente pt. hepatita (lamivudina, entecavir, interferon). Regimul alimentar trebuie sa fie unul sanatos bazat pe fructe si legume,...

  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum

Clasificarea ATC

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter