Humira, solutie injectabila

Prospect Humira, solutie injectabila

Ce este Humira si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Artrita juvenila idiopatica

Artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara
Humira in asociere cu metotrexat este indicat in tratamentul artritei juvenile idiopatice forma
poliarticulara, la pacienti cu varsta de 2 ani si peste, atunci cand raspunsul la unul sau mai multe
medicamente anti-reumatice modificatoare de boala (MARMB) a fost inadecvat. Humira poate fi
administrat in monoterapie in caz de intoleranta la metotrexat sau atunci cand tratamentul continuu cu
metotrexat este inadecvat. Nu a fost studiata utilizarea Humira la pacienti cu varsta sub 2 ani.

Artrita asociata entezitei
Humira este indicat in tratamentul artritei asociata entezitei la pacienti cu varsta de 6 ani si peste, care
nu au avut un raspuns adecvat la tratamentul conventional sau care au intoleranta la acest tratament.

Psoriazis in placi la copii si adolescenti
Humira este indicat pentru tratamentul psoriazisului in placi cronic sever la copii si adolescenti cu
varsta incepand de la 4 ani care nu au raspuns corespunzator sau care nu au fost eligibili pentru
tratamentul topic si fototerapii.

Boala Crohn la copii
Humira este indicat pentru tratamentul bolii Crohn active, forma moderata pana la severa, la copii (de
la varsta de 6 ani) atunci cand nu au raspuns la tratamentul conventional, inclusiv la tratamentul
nutritional initial si la medicamente corticosteroidiene si/sau imunosupresoare, sau la pacientii care au
intoleranta la aceste tratamente sau carora le sunt contraindicate.

Hidradenita supurativa la adolescenti
Humira este indicat pentru tratamentul hidradenitei supurative (acnee inversa) active, moderata pana la
severa, la pacientii adolescenti de la varsta de 12 ani care nu au raspuns corespunzator la tratamentul
sistemic conventional pentru Hs.

Mod de administrare

Tratamentul cu Humira trebuie initiat si supravegheat de medici specialisti cu experienta in
diagnosticarea si tratamentul afectiunilor pentru care este indicat Humira. Pacientii tratati cu Humira
trebuie sa primeasca un card special de atentionare.

Dupa instruirea corespunzatoare asupra tehnicii de injectare, pacientii pot sa-si autoadministreze
Humira daca medicul lor considera ca acest lucru este adecvat si daca se asigura supravegherea
medicala in functie de necesitati.

Doze

Copii si adolescenti

Artrita juvenila idiopatica
Artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara la varsta de 2 ani pana la 12 ani
Doza de Humira recomandata pentru pacientii cu artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara cu
varsta intre 2 si 12 ani este de 24 mg/m2 suprafata corporala pana la maxim 20 mg adalimumab (pentru pacientii cu varsta intre 2 si 4 ani) si pana la maxim 40 mg adalimumab (pentru pacientii cu varsta intre 4 si 12 ani) administrata injectabil subcutanat la doua saptamani. Volumul injectiei se stabileste in functie de inaltimea si greutatea pacientului.

Artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara de la varsta de 13 ani
La pacientii cu varsta de 13 ani si peste se administreaza o doza de 40 mg la doua saptamani fara sa se tina cont de suprafata corporala.

Datele disponibile sugereaza ca raspunsul clinic este obtinut, de regula, in cursul a 12 saptamani de
tratament. Continuarea tratamentului trebuie reevaluata atent in cazul pacientilor care nu raspund la
tratament in timpul acestei perioade.

Pentru aceasta indicatie, nu exista date relevante privind utilizarea Humira la pacienti cu varsta mai
mica de 2 ani.

Artrita asociata entezitei
Doza de Humira recomandata pentru pacientii cu artrita asociata entezitei cu varsta de 6 ani si peste
este de 24 mg/m2 suprafata corporala pana la o doza de maxim 40 mg adalimumab administrata o data la doua saptamani prin injectie subcutanata. Volumul injectiei este stabilit in functie de inaltimea si
greutatea pacientului.
Humira nu a fost studiat la pacientii cu artrita asociata entezitei cu varsta mai mica de 6 ani.

Psoriazis in placi la copii si adolescenti
Doza de Humira recomandata este de 0,8 mg per kg greutate corporala (pana la maxim 40 mg per
doza) administrata prin injectie subcutanata saptamanal, pentru primele doua doze, si ulterior o data la
doua saptamani. Continuarea tratamentului peste 16 saptamani trebuie atent evaluata la pacientii care
nu raspund la tratament in aceasta perioada.

Daca este indicata reluarea tratamentului cu Humira, trebuie urmate recomandarile de mai sus
referitoare la doza si la durata tratamentului.
Siguranta Humira la pacienti copii si adolescenti cu psoriazis in placi a fost evaluata pentru o perioada
medie de 13 luni.

Pentru aceasta indicatie, nu exista date relevante privind utilizarea Humira la copii cu varsta mai mica
de 4 ani.

Volumul injectiei este ales in functie de greutatea pacientului (Tabelul 2).

Tabelul 2: Doza de Humira in mililitri (ml) in functie de greutate pentru pacientii copii si adolescenti cu psoriazis:
13 – 16 kg: 0,2 ml (10 mg)
17 – 22 kg: 0,3 ml (15 mg)
23 – 28 kg: 0,4 ml (20 mg)
29 – 34 kg: 0,5 ml (25 mg)
35 – 40 kg: 0,6 ml (30 mg)
41 – 46 kg: 0,7 ml (35 mg)
47+ kg: 0,8 ml (40 mg)

Hidradenita supurativa la adolescenti (de la varsta de 12 ani, cu greutatea de cel putin 30 kg)
Nu s-au desfasurat studii clinice cu Humira la pacientii adolescenti cu Hs. Doza de Humira la acesti
pacienti a fost stabilita conform modelarii si simularii farmacocinetice.

Doza de Humira recomandata este de 80 mg in saptamana 0 urmata de 40 mg la doua saptamani
incepand cu saptamana 1 prin injectie subcutanata.

La pacientii adolescenti care nu au raspuns corespunzator la Humira 40 mg la doua saptamani, se poate lua in considerare o crestere a frecventei de administrare la 40 mg saptamanal.

Daca este necesar se poate continua tratamentul cu antibiotice in timpul tratamentului cu Humira. se
recomanda ca in timpul tratamentului cu Humira, pacientii sa spele zilnic leziunile de Hs cu un
antiseptic local.

Continuarea tratamentului dupa 12 saptamani trebuie reconsiderata atent la pacientii care nu au nicio
ameliorare in timpul acestei perioade de timp.
Daca este necesara intreruperea tratamentului cu Humira, acesta poate fi reluat ulterior, daca este
cazul.

Beneficiul si riscul continuarii pe termen lung al tratamentului trebuie sa fie evaluate periodic.
Pentru copiii cu varsta mai mica de 12 ani, utilizarea Humira nu este relevanta pentru aceasta indicatie.

Boala Crohn la copii si adolescenti

Copii si adolescenti cu boala Crohn cu greutatea <40 kg:
Doza de inductie de Humira recomandata pentru copii si adolescenti cu boala Crohn activa, forma
moderata pana la severa, este de 40 mg in saptamana 0, urmata de 20 mg in saptamana 2. In cazul in
care este necesar un raspuns mai rapid la tratament, poate fi utilizata doza de 80 mg in saptamana 0
(doza poate fi administrata sub forma de doua injectii intr-o zi), 40 mg in saptamana 2, cu
constientizarea faptului ca riscul de evenimente adverse poate fi mai mare atunci cand se utilizeaza o
doza mai mare de inductie.

Dupa tratamentul de inductie, doza recomandata este de 20 mg la doua saptamani prin injectare
subcutanata. Unii pacienti care au avut un raspuns insuficient la tratament pot beneficia de o crestere a
frecventei dozei la 20 mg Humira in fiecare saptamana.

Copii si adolescenti cu boala Crohn cu greutatea ≥ 40 kg:
Doza de inductie de Humira recomandata pentru copii si adolescenti cu boala Crohn activa, forma
moderata pana la severa, este de 80 mg in saptamana 0 urmata de 40 mg in saptamana 2. in cazul in
care este necesar un raspuns mai rapid la tratament, poate fi utilizata doza de 160 mg in saptamana 0
(doza poate fi administrata sub forma a patru injectii intr-o zi sau doua injectii pe zi, timp de doua zile
consecutive), 80 mg in saptamana 2, cu constientizarea faptului ca riscul de evenimente adverse poate
fi mai mare atunci cand se utilizeaza o doza mai mare de inductie.

Dupa tratamentul de inductie, doza recomandata este de 40 mg la doua saptamani prin injectare
subcutanata. Unii pacienti care au avut un raspuns insuficient pot beneficia de o crestere a frecventei
dozei la 40 mg Humira in fiecare saptamana.
Continuarea tratamentului trebuie atent evaluata la pacientii care nu raspund la tratament pana in
saptamana 12.

Pentru aceasta indicatie, nu exista date relevante privind utilizarea Humira la copii cu varsta mai mica
de 6 ani.

Insuficienta renala si/sau hepatica
Humira nu a fost studiat in cadrul acestor populatii de pacienti. Nu se pot face recomandari asupra
dozei.

Mod de administrare
Humira se administreaza subcutanat. Instructiuni complete privind administrarea sunt disponibile in
prospect.
Pentru administrarea unei doze complete de 40 mg sunt de asemenea disponibile pentru pacienti
Humira pen 40 mg si Humira seringa pre-umpluta de 40 mg.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti.
Tuberculoza activa sau alte infectii grave cum sunt stari septice si infectii oportuniste.
Insuficienta cardiaca moderata pana la severa (clasa III/IV NYHA).

Precautii

Denumirea comerciala si numarul lotului medicamentului administrat trebuie sa fie inregistrate in mod
clar in vederea imbunatatirii trasabilitatii medicamentelor biologice.

Infectii
Pacientii care utilizeaza antagonisti TNF au un risc crescut de aparitie a infectiilor severe. Alterarea
functiei pulmonare creste riscul de aparitie a infectiilor. Prin urmare, pacientii trebuie monitorizati
atent in vederea detectarii infectiilor, inclusiv a tuberculozei, inainte, in timpul si dupa tratamentul cu
Humira. Deoarece eliminarea adalimumabului poate dura pana la patru luni, monitorizarea trebuie
continuata pe intreg parcursul acestei perioade.

Tratamentul cu Humira nu trebuie initiat in cazul pacientilor cu infectii active, inclusiv infectii cronice
sau localizate, pana cand acestea nu sunt controlate. inainte de inceperea tratamentului cu Humira,
trebuie luate in considerare riscul si beneficiile tratamentului in cazul pacientilor care au fost expusi la
tuberculoza si a pacientilor care au calatorit in zone cu risc crescut de tuberculoza sau zone endemice
de micoze, cum ar fi histoplasmoza, coccidioidomicoza sau blastomicoza.

Pacientii care dezvolta o noua infectie pe durata tratamentului cu Humira trebuie monitorizati atent si
supusi unei evaluari complete a diagnosticului. Administrarea Humira trebuie intrerupta daca un
pacient prezinta o noua infectie grava sau sepsis si trebuie inceput un tratament adecvat antimicrobian
sau antimicotic, pana cand infectia este controlata.

Este necesara prudenta din partea medicilor atunci cand trebuie sa se ia in considerare recomandarea tratamentului cu Humira la pacientii cu antecedente de infectii recidivante sau cu boli de fond care pot predispune la infectii, inclusiv utilizarea concomitenta a medicamentelor imunosupresoare.

Infectii grave
s-au raportat infectii grave, inclusiv sepsis cauzat de infectii bacteriene, micobacteriene, infectii micotice si virale invazive sau alte infectii oportuniste cum sunt listerioza, legioneloza si pneomocistoza, la pacientii care utilizeaza Humira.
Alte infectii grave raportate in studii clinice sunt pneumonia, pielonefrita, artrita septica si septicemia.
s-au raportat spitalizari sau decese ca urmare a infectiilor.

Tuberculoza
Au fost raportate cazuri de tuberculoza, inclusiv reactivarea si debutul tuberculozei la pacientii care
utilizeaza Humira. Raportarile includ cazuri de tuberculoza pulmonara si extrapulmonara (ca de exemplu forma diseminata).

Inainte de initierea tratamentului cu Humira, toti pacientii trebuie evaluati pentru depistarea
tuberculozei active si inactive (latente). Aceasta evaluare trebuie sa includa un control medical detaliat
al pacientilor, care sa cuprinda antecedente privind tuberculoza sau un posibil contact anterior cu
persoane cu tuberculoza activa, precum si tratament imunosupresor anterior si/sau prezent. Testele de
screening adecvate (de exemplu intradermoreactia la tuberculina si radiografia toracica) trebuie efectuate la toti pacientii (se pot aplica recomandari locale). Este recomandat ca efectuarea si
rezultatele acestor teste sa fie inregistrate pe “Cardul de avertizare al pacientului”. se reaminteste
medicilor care prescriu acest medicament, riscul aparitiei rezultatelor fals negative ale
intradermoreactiei la tuberculina, mai ales la pacientii grav bolnavi sau cu imunitatea compromisa.
Daca este diagnosticata tuberculoza activa, tratamentul cu Humira nu trebuie initiat.

In toate situatiile descrise in continuare, trebuie analizat cu atentie raportul beneficiu/risc al
tratamentului. Daca este suspectata tuberculoza latenta, trebuie consultat un medic specialist in tratamentul tuberculozei.

Daca este diagnosticata tuberculoza latenta, inainte de inceperea tratamentului cu Humira trebuie
initiat un tratament corespunzator pentru tuberculoza latenta, folosind profilaxia antituberculoasa,
conform recomandarilor locale.

Utilizarea tratamentului profilactic antituberculos trebuie de asemenea luata in considerare inainte de
initierea tratamentului cu Humira la pacientii cu mai multi factori de risc sau cu factori de risc semnificativi pentru tuberculoza, chiar daca testul pentru tuberculoza este negativ, precum si la pacientii cu antecedente de tuberculoza latenta sau activa pentru care nu se poate confirma o perioada corespunzatoare de tratament.

Chiar daca s-a efectuat tratament profilactic pentru tuberculoza, au aparut cazuri de tuberculoza
reactivata la pacientii tratati cu Humira. Unii pacienti care au fost tratati cu succes pentru tuberculoza
activa, au dezvoltat din nou tuberculoza in timpul tratamentului cu Humira.

Pacientii trebuie sfatuiti sa solicite consult medical daca in timpul sau dupa tratamentul cu Humira
apar semne/simptome care sugereaza infectia tuberculoasa (de exemplu tuse persistenta,
astenie/scadere ponderala, subfebrilitate, apatie).

Alte infectii oportuniste
Au fost raportate infectii oportuniste, inclusiv infectii micotice invazive, la pacientii care utilizeaza
Humira. Aceste infectii nu sunt intotdeauna recunoscute la pacientii care utilizeaza antagonisti TNF si
acest lucru a dus la intarzieri in administrarea tratamentului adecvat, uneori avand ca rezultat decesul.
Trebuie suspectata o infectie micotica invaziva in cazul pacientilor care prezinta semne si simptome
cum sunt febra, stare de rau, pierdere in greutate, transpiratii, tuse, dispnee si/sau infiltrate pulmonare
sau alte boli sistemice severe insotite sau nu de soc si trebuie intrerupt imediat tratamentul cu Humira.
La acesti pacienti, diagnosticarea si administrarea unui tratament empiric cu antimicotice trebuie sa se
faca in urma consultului unui medic cu expertiza in ingrijirea pacientilor cu infectii micotice invazive.

Reactivarea hepatitei B
Reactivarea hepatitei B are loc la pacientii carora li se administreaza antagonisti de TNF, inclusiv
Humira si care sunt purtatori cronici ai acestui virus (de exemplu antigen de suprafata pozitiv). Unele
cazuri au avut o evolutie letala. inaintea initierii tratamentului cu Humira, pacientii trebuie testati din punct de vedere a prezentei infectiei VHB. Pentru pacientii cu test pozitiv pentru infectia cu hepatita B, se recomanda consultul unui medic specialist cu experienta in tratamentul hepatitei B.

Purtatorii VHB care necesita tratament cu Humira trebuie atent monitorizati in ceea ce priveste semnele si simptomele infectiei active cu VHB in timpul tratamentului si cateva luni dupa terminarea terapiei. Nu sunt disponibile date corespunzatoare privind prevenirea reactivarii HVB la pacientii purtatori de VHB care primesc tratament antiviral concomitent cu tratamentul cu antagonisti de TNF. Administrarea Humira trebuie intrerupta la pacientii la care apare reactivarea hepatitei B si trebuie initiat un tratament eficace antiviral cu tratament de sustinere adecvat.

Evenimente neurologice
Antagonistii TNF (factor de necroza tumorala), printre care si Humira, au fost asociati in situatii rare
cu debutul sau exacerbarea simptomelor clinice si/sau a parametrilor radiologici de boala demielinizanta a sistemului nervos central, inclusiv a sclerozei multiple si nevritei optice si de boala
demielinizanta periferica, inclusiv a sindromului Guillain-Barre. Medicii care prescriu tratamentul cu
Humira trebuie sa fie prudenti in cazul pacientilor cu afectiuni demielinizante ale sistemului nervos
central sau periferic, pre-existente sau cu debut recent; in cazul in care apare oricare dintre aceste
afectiuni trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu Humira.

Exista o asociere cunoscuta
intre uveita intermediara si bolile demielinizante ale sistemului nervos central. La pacientii cu uveita
intermediara non-infectioasa, inainte de inceperea tratamentului si, in mod regulat, in timpul
tratamentului cu Humira, trebuie efectuata evaluare neurologica pentru a putea detecta bolile
demielinizante ale sistemului nervos central pre-existente sau in curs de aparitie.

Reactii alergice
in timpul studiilor clinice, au fost raportate rar reactii alergice grave asociate cu utilizarea Humira. in
timpul studiilor clinice, reactiile alergice non-grave asociate tratamentului cu Humira au fost raportate
ca fiind mai putin frecvente. Dupa administrarea Humira, au fost raportate reactii alergice grave,
inclusiv anafilaxie. Daca apare o reactie anafilactica sau alta reactie alergica grava, administrarea de
Humira trebuie intrerupta imediat si trebuie initiat un tratament corespunzator.

Imunosupresie
in cadrul unui studiu in care au fost inclusi 64 pacienti cu poliartrita reumatoida care au fost tratati cu
Humira, nu s-a evidentiat scaderea hipersensibilitatii de tip intarziat, scaderea nivelurilor de
imunoglobuline sau modificarea numarului de celule T, B, NK, efectoare, de monocite/macrofage si de
neutrofile.

Afectiuni maligne si limfoproliferative
In etapa de control a studiilor clinice privind antagonistii TNF au fost raportate mai multe cazuri de
afectiuni maligne inclusiv limfom in cazul pacientilor care au primit antagonisti TNF comparativ cu
pacientii din grupul de control. Totusi, incidenta a fost rara. In observatiile de dupa punere pe piata,
s-au raportat cazuri de leucemie la pacientii tratati cu antagonisti TNF. Exista o crestere a riscului
initial privind aparitia limfoamelor si a leucemiei la pacientii cu poliartrita reumatoida cu boala
inflamatorie foarte activa si de lunga durata, care complica estimarea gradului de risc. Pe baza
cunostintelor actuale, nu poate fi exclus riscul aparitiei limfoamelor, leucemiei si a altor afectiuni
maligne la pacientii tratati cu antagonisti TNF.

Dupa punerea pe piata, s-au raportat afectiuni maligne, unele letale, la copii, adolescenti si tineri (cu
varsta de pana la 22 ani) tratati cu antagonisti TNF (tratament initiat la varsta ≤18 ani), inclusiv cu
adalimumab. Aproximativ jumatate dintre aceste cazuri au fost limfoame. Celelalte cazuri au
reprezentat o varietate de afectiuni maligne si au inclus afectiuni maligne rare, de obicei asociate cu
imunosupresia. Nu poate fi exclus riscul aparitiei afectiunilor maligne la copiii si adolescentii tratati cu
antagonisti TNF.

Dupa punerea pe piata au fost identificate cazuri rare de limfom hepatosplenic cu celule T la pacientii
tratati cu adalimumab. Acest tip rar de limfom cu celule T este o afectiune cu evolutie grava si de
obicei este letala. Unele dintre aceste limfoame cu celule T aparute in timpul tratamentului cu Humira
s-au intalnit la pacientii tineri carora li se administra concomitent tratament cu azatioprina sau
6-mercaptopurina utilizate pentru tratamentul afectiunilor inflamatorii intestinale. Trebuie luat in
considerare cu atentie riscul potential in cazul utilizarii concomitente a azatioprinei sau a
6-mercaptopurinei cu Humira. Nu poate fi exclus riscul de aparitie a limfomului hepatosplenic cu
celule T la pacientii tratati cu Humira.

Nu au fost derulate studii clinice care sa includa pacienti cu afectiuni maligne in antecedente sau
pacienti care au continuat tratamentul cu Humira dupa aparitia de boli maligne in timpul acestui tratament. Astfel, trebuie luate precautii suplimentare atunci cand se ia in considerare initierea
tratamentului cu Humira la acesti pacienti.

Inainte de inceperea tratamentului cu Humira, totii pacientii si mai ales pacientii cu antecedente
medicale de tratament imunosupresor intens sau pacientii cu psoriazis care au urmat un tratament
PUVA, trebuie examinati pentru depistarea unui eventual cancer cutanat de tip ne-melanom. S-au
raportat, de asemenea, cazuri de melanom si carcinom cu celule Merkel la pacientii care au utilizat un
tratament cu medicamente anti-TNF, inclusiv adalimumab.

Intr-un studiu clinic de tatonare evaluand utilizarea altui medicament anti-TNF, infliximab, au fost
raportate la pacientii tratati cu infliximab comparativ cu un grup control, cazuri de boli pulmonare
obstructive cronice (BPOC) moderate pana la severe, mai multe cazuri de afectiuni maligne, mai ales
la nivelul plamanului, capului sau gatului. Toti pacientii aveau un istoric de fumat intens. De aceea,
trebuie avuta grija atunci cand se utilizeaza antagonisti TNF la pacientii BPOC precum si la pacientii
cu risc crescut pentru afectiunile maligne cauzate de fumatul intens.

Din datele actuale, nu se cunoaste daca tratamentul cu adalimumab influenteaza riscul de aparitie al
displaziei sau al cancerului de colon. Toti pacientii cu colita ulcerativa care au un risc crescut pentru
displazie sau carcinom de colon (de exemplu, pacienti cu colita ulcerativa prezenta de un timp
indelungat sau colangita sclerozanta primara) sau care au avut anterior un istoric de displazie sau
carcinom de colon, trebuie testati pentru displazie la intervale regulate de timp inainte de tratament si
pe durata bolii. Aceasta evaluare trebuie sa includa colonoscopie si biopsie conform recomandarilor
locale.

Reactii hematologice
Au fost raportate cazuri rare de pancitopenie, inclusiv anemie aplastica in cazul tratamentului cu
antagonisti de TNF. in cazul folosirii Humira au fost raportate reactii adverse la nivelul sistemului
hematologic, inclusiv citopenie semnificativa clinic (de exemplu trombocitopenie, leucopenie). Toti
pacientii care primesc Humira trebuie atentionati sa solicite imediat consult medical daca apar semne
si simptome care sugereaza tulburari hematologice (de exemplu febra persistenta, echimoze, sangerare, paloare). intreruperea tratamentului cu Humira trebuie luat in considerare in cazul pacientilor care au tulburari hematologice semnificative.

Vaccinari
Intr-un studiu la 226 subiecti adulti cu artrita reumatoida care au fost tratati cu adalimumab sau cu
placebo, au fost observate raspunsuri similare la vaccinul pneumococic standard valent-23 si la
vaccinul trivalent gripal. Nu sunt date disponibile privind transmiterea secundara a infectiei de catre
vaccinurile cu virus viu la pacientii care primesc Humira.

se recomanda ca pacientii pediatrici, daca este posibil, sa fie adusi la zi cu imunizarile, in concordanta
cu recomandarile actuale privind imunizarea, inainte de inceperea tratamentului cu Humira.
Pacientii tratati cu Humira pot primi vaccinarile curente, cu exceptia vaccinurilor cu virus viu. La sugarii care au fost expusi in utero la adalimumab, nu este recomandata administrarea de vaccinuri cu virus viu timp de 5 luni de la ultima doza de adalimumab administrata mamei in timpul sarcinii.

Insuficienta cardiaca congestiva
intr-un studiu clinic utilizand alt antagonist TNF, a fost observata agravarea insuficientei cardiace
congestive si cresterea mortalitatii determinate de insuficienta cardiaca congestiva. Au fost raportate,
de asemenea, cazuri de agravare a insuficientei cardiace congestive la pacientii care au primit
tratament cu Humira. Humira trebuie utilizata cu prudenta la pacientii cu insuficienta cardiaca usoara
(clasa I/II NYHA). Humira este contraindicata in cazul insuficientei cardiace moderate/severe. Tratamentul cu Humira trebuie intrerupt la pacientii la care apar simptome noi de insuficienta cardiaca congestiva sau se agraveaza cele preexistente.

Reactii autoimune
Tratamentul cu Humira poate determina formarea de anticorpi autoimuni. Impactul tratamentului pe
termen lung cu Humira privind dezvoltarea bolilor autoimune nu este cunoscut. Nu trebuie continuat
tratamentul cu Humira daca la pacient apar semne sugestive pentru sindromul asemanator lupusului ca urmare a tratamentului cu Humira si este pozitiv pentru anticorpii anti ADN dublu spiralat.

Administrarea simultana de MARMB-uri biologice sau antagonisti TNF
In cadrul studiilor clinice in care s-au folosit simultan anakinra si un alt antagonist TNF, etanercept, au
fost raportate infectii grave fara evidentierea unor beneficii clinice suplimentare comparativ cu
administrarea de etanercept in monoterapie. Din cauza tipului de reactii adverse intalnite in cazul
administrarii terapiei simultane de etanercept si anakinra, toxicitate similara poate rezulta, de
asemenea, si in cazul administrarii concomitente de anakinra si un alt antagonist de TNF. De aceea, nu
este recomandata asocierea de adalimumab si anakinra.

Nu este recomandata administrarea simultana a adalimumabului cu alte MARMB-uri (de exemplu
anakinra si abatacept) sau alti antagonisti TNF, din cauza cresterii riscului de aparitie a infectiilor,
inclusiv a infectiilor grave si a altor potentiale interactiuni farmacologice.

Chirurgie
Exista experienta limitata cu privire la siguranta procedurilor chirurgicale la pacientii tratati cu
Humira. Daca se intentioneaza sa se efectueze o interventie chirurgicala, trebuie luat in considerare
timpul de injumatatire lung al adalimumab. in cazul in care un pacient necesita interventie chirurgicala
in timpul tratamentului cu Humira, trebuie monitorizat atent in vederea depistarii infectiilor si trebuie
luate masuri corespunzatoare. Exista experienta limitata privind siguranta la pacientii la care se
efectueaza artroplastie si sunt in tratament cu Humira.

Ocluzie intestinala
Esecul tratamentului bolii Crohn poate indica prezenta unei stricturi fibroase fixe care necesita
tratament chirurgical. Datele disponibile pana acum arata ca tratamentul cu Humira nu agraveaza sau
nu determina aparitia stricturilor.

Varstnici
La pacientii cu varsta peste 65 ani tratati cu Humira, frecventa infectiilor severe a fost mai mare
(3,7%) decat la pacientii cu varsta sub 65 ani (1,5%). Unele dintre cazuri au avut evolutie letala. Este
necesara atentie deosebita in ceea ce priveste riscul de infectie atunci cand se trateaza varstnici.

Copii si adolescenti
Vezi pct. Vaccinari de mai sus.

Interactiuni medicamentoase

Humira a fost studiat la pacienti cu poliartrita reumatoida, artrita juvenila idiopatica forma
poliarticulara si artrita psoriazica carora li se administra Humira in monoterapie, cat si la pacienti care
luau concomitent metotrexat. Formarea de anticorpi a fost mai scazuta atunci cand Humira a fost
administrata impreuna cu metotrexat, comparativ cu utilizarea Humira in monoterapie. Administrarea
Humira fara metotrexat a determinat cresterea formarii de anticorpi, cresterea clearance-ului si
reducerea eficacitatii adalimumab.

Administrarea simultana de Humira cu anakinra nu este recomandata.
Administrarea simultana de Humira cu abatacept nu este recomandata.

Sarcina si alaptarea

Femeile cu potential fertil/Metode contraceptive la barbati si femei
Femeilor cu potential fertil li se recomanda imperios sa utilizeze mijloace contraceptive adecvate
pentru a preveni aparitia sarcinii si sa continue utilizarea acestora pe o perioada de cel putin cinci luni
de la intreruperea tratamentului cu Humira.

Sarcina
Pentru Humira, exista date clinice limitate privind expunerea gravidelor.
Intr-un studiu privind toxicitatea asupra dezvoltarii, efectuat la maimute, nu au existat semne de
toxicitate materna, de embriotoxicitate sau de teratogeneza. Nu sunt disponibile date preclinice despre
toxicitatea postnatala a adalimumab.

Administrarea de adalimumab in timpul sarcinii poate afecta raspunsul imun normal al nou-nascutului
din cauza actiunii medicamentului de inhibare a TNFalfa. Administrarea de adalimumab nu este
recomandata in timpul sarcinii.

Adalimumab poate traversa bariera placentara si este prezent in serul nou nascutilor femeilor care au
utilizat adalimumab in timpul sarcinii. In consecinta, acesti sugari pot prezenta un risc crescut de
infectii. La sugarii care au fost expusi in utero la adalimumab, nu se recomanda administrarea de
vaccinuri vii timp de 5 luni de la ultima doza de adalimumab administrata mamei in timpul sarcinii.

Alaptare
Nu se stie daca adalimumab este excretat in laptele uman sau absorbit in circulatia sistemica dupa
ingerare. Totusi, deoarece imunoglobulinele umane sunt excretate in lapte, femeile trebuie sa evite alaptarea timp de cel putin cinci luni de la intreruperea tratamentului cu Humira.

Fertilitate
Nu sunt disponibile date preclinice privind fertilitatea.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Humira poate influenta in mica masura capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Dupa
administrarea de Humira poate sa apara vertij si tulburari de vedere.

Reactii adverse posibile

Rezumatul profilului de siguranta
Humira a fost studiat la 9506 pacienti in cadrul unor studii clinice pivot placebo-controlate si deschise
o perioada de pana la 60 luni sau peste. Aceste studii au inclus pacienti cu poliartrita reumatoida de
lunga durata sau cu instalare recenta, artrita reumatoida juvenila idiopatica (artrita juvenila idiopatica
forma poliarticulara si artrita asociata entezitei) precum si pacienti cu spondiloartrita axiala (spondilita
anchilozanta si spondiloartrita axiala fara dovada radiologica a spondilitei anchilozante), artrita
psoriazica, boala Crohn, colita ulcerativa, psoriazis, hidradenita supurativa si uveita. In studii
controlate pivot au fost implicati 6089 pacienti care au primit Humira si 3801 pacienti care au primit
placebo sau un comparator activ in perioada de control.

Procentul pacientilor care au intrerupt tratamentul datorita evenimentelor adverse in perioada
controlata dublu-orb din cadrul studiilor pivot a fost de 5,9% pentru pacientii care au primit Humira si
5,4% pentru grupul de control.

Cele mai frecvente reactii adverse raportate sunt infectiile (cum sunt rinofaringita, infectii ale tractului
respirator superior si sinuzita), reactiile la locul de injectie (eritem, prurit, hemoragie, durere sau edem)
cefalee si durere musculoscheletica.

S-au raportat reactii adverse grave la Humira. Antagonistii TNF, cum este Humira, afecteaza sistemul
imunitar si utilizarea lor poate sa afecteze apararea organismului impotriva infectiilor si a cancerului.
s-au raportat de asemenea la Humira, infectii amenintatoare de viata sau letale (inclusiv sepsis, infectii
oportuniste si TB), reactivarea hepatitei B (HVB) si variate malignitati (inclusiv leucemie, limfom si
limfom hepatosplenic cu celule T (LHsCT)).

S-au raportat de asemenea reactii grave hematologice, neurologice si autoimune. Acestea includ cazuri
rare de pancitopenie, anemie aplastica, evenimente de demielinizare centrala si periferica si cazuri de
lupus eritematos sistemic, manifestari asociate lupusului si sindrom stevens-Johnson.

Copii si adolescenti
Reactii adverse la copiii si adolescenti
in general, evenimentele adverse la copiii cu artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara au fost
asemanatoare, ca frecventa si tip, cu cele intalnite la adulti.

Lista in format tabelar a reactiilor adverse
Urmatoarea lista cu reactii adverse are la baza experienta din studiile clinice si de dupa punerea pe
piata si este prezentata in functie de sistemele si organele afectate, precum si de frecventa in tabelul 3:
foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si <1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100), rare
(≥1/10000 si <1/1000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). in
cadrul fiecarui grup privind frecventa, efectele adverse sunt mentionate in ordinea descrescanda a
gravitatii.

Infectii si infestari
Foarte frecvente: infectii ale tractului respirator (inclusiv infectii ale tractului respirator inferior si superior,
pneumonie, sinuzita, faringita, rinofaringita si pneumonie cu virusul herpetic)
Frecvente: infectii generalizate (inclusiv sepsis, candidoza si gripa), infectii intestinale (inclusiv gastroenterita virala), infectii cutanate si ale tesuturilor moi (inclusiv paronichie, celulita, impetigo, fasciita necrozanta si herpes zoster), infectii ale urechii, infectii ale cavitatii bucale (inclusiv herpes simplex, herpes bucal si infectii dentare), infectii ale tractului genital (inclusiv vulvovaginita micotica), infectii ale tractului urinar (inclusiv pielonefrita), infectii micotice, infectii articulare
Mai putin frecvente: infectii neurologice (inclusiv meningita virala), infectii oportuniste si tuberculoza (inclusiv coccidioidomicoza, histoplasmoza si infectii cu micobacterium avium complex), infectii bacteriene, infectii oculare, diverticulita1)

Tumori maligne, benigne si nespecificate (inclusiv chisturi si polipi)*
Frecvente: cancer cutanat cu exceptia melanomului (inclusiv carcinom cu celule bazale si carcinom cu celule scuamoase), tumori benigne
Mai putin frecvente: limfom**, tumori maligne solide ale organelor (inclusiv cancer de san, cancer pulmonar si cancer tiroidian), melanom**
Rare: leucemie1)
Necunoscuta: limfom hepatosplenic cu celule T1), carcinom cu celule Merkel (carcinom neuroendocrin cutanat) 1)

Tulburari hematologice si limfatice*
Foarte frecvente: leucopenie, (inclusiv neutropenie si agranulocitoza), anemie
Frecvente: leucocitoza, trombocitopenie
Mai putin frecvente: purpura trombocitopenica idiopatica
Rare: pancitopenie.

Tulburari ale sistemului imunitar*
Frecvente: hipersensibilitate, alergii (inclusiv alergie sezoniera)
Mai putin frecvente: sarcoidoza1), vasculita
Rare: anafilaxie1)

Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte frecvente: cresterea lipidelor serice
Frecvente: hipopotasemie, cresterea acidului uric, modificari ale concentratiei serice a sodiului,
hipocalcemie, hiperglicemie, hipofosfatemie, deshidratare.

Tulburari psihice
Frecvente: alterarea dispozitiei (inclusiv depresie), anxietate, insomnie.

Tulburari ale sistemului nervos
Foarte frecvente: cefalee
Frecvente: parestezie (inclusiv hipoestezie), migrena, compresie radiculara
Mai putin frecvente: accident cerebrovascular1), tremor, neuropatie
Rare: scleroza multipla, tulburari de demielinizare (de exemplu nevrita optica, sindrom Guillain-Barre)1)

Tulburari oculare
Frecvente: tulburari de vedere, conjunctivita, blefarita, inflamatii ale ochiului
Mai putin frecvente: diplopie.

Tulburari acustice si vestibulare
Frecvente: vertij
Mai putin frecvente: surditate, tinitus.

Tulburari cardiace
Frecvente: tahicardie
Mai putin frecvente: infarct miocardic1), aritmie, insuficienta cardiaca congestiva
Rare: stop cardiac.

Tulburari vasculare
Frecvente: hipertensiune arteriala, hiperemie faciala, hematom
Mai putin frecvente: anevrism aortic, obstructii arteriale, tromboflebita.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Frecvente: astm bronsic, dispnee, tuse
Mai putin frecvente: embolism pulmonar1), boala pulmonara interstitiala, bronhopneumonie cronica obstructiva, pneumopatie, revarsat pleural1)
Rare: fibroza pulmonara1)

Tulburari gastro-intestinale
Foarte frecvente: dureri abdominale, greata si varsaturi
Frecvente: hemoragie gastro-intestinala, dispepsie, boala de reflux gastroesofagian, sindrom sicca
Mai putin frecvente: pancreatita, disfagie, edem facial
Rare: perforatie intestinala1)

Tulburari hepatobiliare
Foarte frecvente: cresterea enzimelor hepatice serice
Mai putin frecvente: colecistita si colelitiaza, steatoza hepatica, cresterea bilirubinei serice
Rare: hepatita, reactivare a hepatitei B1), hepatita autoimuna1)
Necunoscuta: insuficienta hepatica1)

Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte frecvente: eruptie cutanata (inclusiv eruptie cutanata exfoliativa)
Frecvente: aparitia de leziuni noi sau agravarea psoriazisului (inclusiv psoriazis pustulos palmoplantar)1), urticarie, vanatai (inclusiv purpura), dermatita (inclusiv eczema), onicoclazie, hiperhidroza, alopecie1), prurit
Mai putin frecvente: transpiratii nocturne, rani
Rare: eritem polimorf1) sindrom stevens-Johnson1),edem angioneurotic1), vasculita cutanata1)
Cu frecventa necunoscuta: agravare a simptomelor dermatomiozitei1)

Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte frecvente: dureri musculo-scheletice
Frecvente: spasme musculare (inclusiv cresterea creatin fosfochinazei serice)
Mai putin frecvente: rabdomioliza, lupus eritematos sistemic
Rare: sindrom asemanator lupusului1).

Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecvente: insuficienta renala, hematurie
Mai putin frecvente: nicturie.

Tulburari ale aparatului genital si sanului
Mai putin frecvente: tulburari de erectie.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: reactie la locul injectarii (inclusiv eritem la locul injectarii)
Frecvente: dureri la nivelul toracelui, edem, febra1)
Mai putin frecvente: inflamatie.

Investigatii diagnostice
Frecvente tulburari ale coagularii si ale sangerarii (inclusiv prelungirea timpului de tromboplastina partiala activata), test pozitiv pentru autoanticorpi (inclusiv anticorpi anti ADN dublu catenar), cresterea lactat dehidrogenazei serice.

Leziuni, intoxicatii si complicatii legate de procedura
Frecvente: Tulburari ale vindecarii.

** inclusiv studii deschise extinse
1) inclusiv datele din raportarile spontane.

Descrierea reactiilor adverse selectate
Reactii la locul injectarii
In studiile clinice pivot placebo controlate la copii, adolescenti si adulti, 12,9% dintre pacientii tratati
cu Humira au prezentat reactii la locul injectarii (eritem si/sau prurit, hemoragie, durere sau tumefactie), comparativ cu 7,2% din pacienti carora li s-a administrat placebo sau comparator activ. In general, reactiile la locul injectiei nu au necesitat intreruperea administrarii medicamentului.

Infectii
In studiile clinice pivot controlate la adulti si copii, rata infectiilor a fost de 1,51 per an-pacient de
tratament la pacientii tratati cu Humira si de 1,46 per an-pacient de tratament la pacientii tratati cu placebo si comparator activ. Infectiile au fost reprezentate in primul rand de rinofaringita, infectii de
tract respirator superior si sinuzita. Majoritatea pacientilor au continuat tratamentul cu Humira dupa
vindecarea infectiilor.

Incidenta infectiilor grave a fost de 0,04 per an-pacient in cazul pacientilor tratati cu Humira si de
0,03 per an-pacient de tratament in cazul pacientilor tratati cu placebo si comparator activ.
In studiile clinice controlate si deschise la adulti, copii si adolescenti in care s-a folosit Humira, au fost
raportate infectii grave (inclusiv infectii letale care au aparut rar), inclusiv tuberculoza (inclusiv tuberculoza miliara si cu localizari extra-pulmonare) si infectii oportuniste invazive (de exemplu histoplasmoza diseminata sau extra-pulmonara, blastomicoza, coccidioidomicoza, pneumocistoza,
candidoza, aspergiloza si listerioza). Cele mai multe cazuri de tuberculoza au aparut in primele opt luni
dupa inceperea tratamentului si poate reflecta recrudescenta unei boli latente.

Afectiuni maligne si limfoproliferative
Nu s-a observat nicio afectiune maligna in timpul studiilor clinice cu Humira la 249 pacienti copii si
adolescenti cu artrita reumatoida juvenila idiopatica (artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara si
artrita asociata entezitei) cu o expunere de 655,6 ani-pacienti. In plus, in studiile cu Humira la pacienti
copii si adolescenti cu boala Crohn, nu s-a observat nicio afectiune maligna la 192 pacienti copii si
adolescenti cu o expunere de 498,1 ani-pacienti. Intr-un studiu cu Humira la pacienti copii si adolescenti cu psoriazis cronic in placi nu s-a observat nicio afectiune maligna la cei 77 pacienti copii si adolescenti cu o expunere de 80,0 ani-pacienti.

Pe parcursul etapelor controlate din studiile initiale la adulti cu durata de cel putin 12 saptamani cu
Humira la pacientii cu artrita reumatoida activa moderata pana la severa, cu spondilita anchilozanta,
spondiloartrita axiala fara dovada radiologica a spondilitei anchilozante, artrita psoriazica, psoriazis,
hidradenita supurativa, boala Crohn, colita ulcerativa si uveita, s-au observat afectiunile maligne altele
decat limfomul si cancerul cutanat de tip ne-melanom in proportie de 6,8 (4,4-10,5) per 1000 ani–
pacienti dintre 5291pacienti tratati cu Humira (interval de siguranta 95%), versus o proportie de 6,3
(3,4-11,8) per 1000 ani-pacienti dintre 3444 pacienti din grupul control (durata medie de tratament a
fost de 4,0 luni pentru Humira si 3,8 luni pentru pacientii grupului control). Proportia de cancer cutanat
de tip ne-melanom a fost de 8,8 (6,0-13,0) per 1000 ani-pacienti dintre pacientii tratati cu Humira
(interval de siguranta 95%) si de 3,2 (1,3–7,6) per 1000 ani-pacienti dintre pacientii grupului control.

Dintre aceste cancere cutanate, carcinoamele cu celule scuamoase au avut o proportie de 2,7 (1,4–5,4) per 1000 ani-pacienti dintre pacientii tratati cu Humira (interval de siguranta 95%) si 0,6 (0,1–4,5) per 1000 ani–pacienti dintre pacientii grupului control. Procentul limfoamelor (interval de siguranta 95%) a fost de 0,7 (0,2-2,7) per 1000 ani-pacienti dintre pacientii tratati cu Humira si de 0,6 (0,1–4,5) per 1000 ani–pacienti dintre pacientii grupului control.

Combinand etapele controlate ale acestor studii si studiile de tip extins deschise, in desfasurare si
finalizate cu o durata medie de aproximativ 3,3 ani, incluzand 6427 pacienti si peste 26439 ani-pacienti de tratament, s-a observat o rata de aparitie a afectiunilor maligne, altele decat limfom si cancerul cutanat de tip ne-melanom, de aproximativ 8,5 per 1000 ani-pacienti. Rata de aparitie a cancerului cutanat de tip ne-melanom este de aproximativ 9,6 per 1000 ani-pacienti si rata de aparitie a limfomului de aproximativ 1,3 per 1000 ani-pacienti.

In experienta de dupa punerea pe piata, incepand cu ianuarie 2003 pana in decembrie 2010, mai ales la pacientii cu artrita reumatoida, a fost raportata o rata a afectiunilor maligne de aproximativ 2,7 per
1000 ani tratament-pacienti. Rata raportata pentru cancerul cutanat de tip ne-melanom si cea pentru
limfom au fost de aproximativ 0,2 si respectiv 0,3 per 1000 ani tratament-pacienti.
Dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri rare de limfom hepatosplenic cu celule T la pacientii
tratati cu adalimumab.

Autoanticorpi
In cadrul studiilor I-V, pacientilor li s-au prelevat probe de ser pentru testare repetata in vederea
depistarii autoanticorpilor pentru poliartrita reumatoida. In cadrul acestor studii, la 11,9% din pacientii
tratati cu Humira si la 8,1% din pacientii care au primit placebo si comparator activ, care initial au avut
titrul negativ pentru anticorpii anti-nucleari, s-au semnalat titruri pozitive in saptamana 24. Doi pacienti din cei 3441 tratati cu Humira in toate studiile clinice privind poliartrita reumatoida si artrita psoriazica au manifestat semne clinice care sugerau un sindrom recent instalat similar lupusului. Starea pacientilor s-a ameliorat in urma intreruperii tratamentului. Nici un pacient nu a prezentat nefrita lupica sau simptome care sa reflecte afectarea sistemului nervos central.

Tulburari hepato-biliare
In studiile controlate de Faza 3 cu Humira, efectuate la pacienti cu poliartrita reumatoida si cu artrita
psoriazica, cu o durata a perioadei de control variind intre 4 si 104 saptamani, cresterea ALT ≥ 3 x
LsN s-a intalnit la 3,7% dintre pacientii tratati cu Humira si la 1,6% dintre pacientii din grupul de
control.

In studiile controlate de Faza 3 cu Humira efectuate la pacienti cu artrita juvenila idiopatica forma
poliarticulara cu varsta de la 4 ani la 17 ani si la pacienti cu artrita asociata entezitei cu varsta de la 6
ani la 17 ani, cresterea ALT ≥ 3 x LsN s-a intalnit la 6,1% dintre pacientii tratati cu Humira si la 1,3%
dintre pacientii din grupul de control. Cele mai multe cresteri ale ALT au avut loc atunci cand s-a
utilizat concomitent metotrexat. Nicio crestere a ALT ≥ 3 x LsN nu a avut loc in studiul de Faza 3 cu
Humira la pacientii cu artrita juvenila idiopatica forma poliarticulara care aveau varsta de 2 ani pana la
<4 ani.

In studiile controlate de Faza 3 cu Humira, efectuate la pacienti cu boala Crohn si colita ulcerativa, cu
o durata a perioadei de control variind intre 4 si 52 saptamani, cresterea ALT ≥ 3 x LsN s-a intalnit la
0,9% dintre pacientii tratati cu Humira si la 0,9% dintre pacientii din grupul de control.

In studiile controlate de Faza 3 cu Humira, efectuate la pacienti copii cu boala Crohn, studii care au
evaluat eficacitatea si siguranta a doua scheme de tratament de intretinere ajustate in functie de
greutate care au urmat tratamentului de inductie ajustat in functie de greutate, pe o perioada de pana la
52 saptamani, s-a observat cresterea GPT ≥ 3 x LsN la 2,6% (5/192) dintre toti pacientii din care 4 au
primit concomitent imunosupresoare la initierea tratamentului.

In studiile controlate de Faza 3 cu Humira efectuate la pacienti cu psoriazis in placi, cu o durata a
perioadei de control variind intre 12 si 24 saptamani, cresterea ALT ≥ 3 x LsN s-a intalnit la 1,8%
dintre pacientii tratati cu Humira si la 1,8% dintre pacientii din grupul de control.
Nicio crestere a ALT ≥ 3 x LsN nu a avut loc in studiul de Faza 3 cu Humira la pacientii copii si
adolescenti cu psoriazis in placi.

In studiile controlate cu Humira (doze initiale de 160 mg in saptamana 0 si 80 mg in saptamana 2,
urmate de 40 mg o data la doua saptamani incepand cu saptamana 4), la pacienti cu hidradenita
supurativa cu o durata a perioadei de control variind intre 12 si 16 saptamani, cresterea
ALT ≥ 3 x LsN s-a intalnit la 0,3% dintre pacientii tratati cu Humira si la 0,6% dintre pacientii din
grupul control.

In studiile clinice cu privire la toate indicatiile, pacientii cu valori crescute ale ALT au fost
asimptomatici si, in cele mai multe cazuri, acestea au fost tranzitorii si s-au remis pe parcursul
continuarii tratamentului. Cu toate acestea, dupa punerea pe piata a medicamentului, la pacientii care
au utilizat adalimumab s-au raportat, de asemenea, cazuri de insuficienta hepatica, precum si afectiuni
hepatice mai putin severe, care pot preceda insuficienta hepatica, cum este hepatita, inclusiv hepatita
autoimuna.

Tratament concomitent cu azatioprina/6-mercaptopurina
In studiile clinice privind boala Crohn la adulti, s-a observat o incidenta mai mare a reactiilor adverse
legate de malignitate si de infectii grave atunci cand se utilizeaza concomitent Humira si azatioprina/6-
mercaptopurina in comparatie cu utilizarea Humira in monoterapie.

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Aceasta
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Supradozaj

In studiile clinice nu a fost observata o toxicitate care sa determine limitarea dozei. Cea mai mare doza
evaluata a fost multiplul de 10 mg/kg a dozei de adalimumab administrat intravenos, doza mai mare de
aproximativ 15 ori fata de doza recomandata.
Humira 40 mg/0,80 ml solutie injectabila pentru utilizare la copii si adolescenti.

Informatii suplimentare

Compozitie

Fiecare flacon de 0,8 ml contine adalimumab 40 mg.
Adalimumabul este un anticorp monoclonal uman recombinant exprimat pe celulele ovariene de
hamster chinezesc.
Manitol
Acid citric monohidrat
Citrat de sodiu
Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat
Hidrogenofosfat de disodiu dihidrat
Clorura de sodiu
Polisorbat 80
Hidroxid de sodiu
Apa pentru preparate injectabile
Humira 40 mg solutie injectabila in flacon de unica folosinta (sticla de tip I), fixata cu dop din cauciuc,
sistem de prindere din aluminiu si sistem etans de inchidere de tip flip-off.

Ambalaj

1 ambalaj cu 2 cutii, fiecare continand:
1 flacon (0,8 ml solutie sterila), 1 seringa sterila goala, 1 ac, un adaptor pentru flacon si 2 tampoane cu
alcool.

eficienta
221 voturi
efecte secundare
96 voturi
pret medicament
267 voturi

Atentie

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical.

Cititi online prospectele medicamentelor, pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

Citeste si

Arhiva
  • Reactiile alergice la iedera salbatica, stejarul salbatic si otetarul salbatic Reactiile alergice la iedera...

    Generalitati Iedera salbatica, alaturi de stejarul salbatic si otetarul salbatic sunt plante responsabile de aparitia dermatitei de contact (eruptie tegumentara de natura alergica ce apare la contactul cu aceste plante). Eruptia caracteristica este sub forma de linii...citeste mai mult

  • Neurodermatita Neurodermatita

    Generalitati Neurodermatita cunoscuta si sub numele de lichen simplex este o forma cronica de dermatita. Din cauza pruritului constant si a scarpinarii, pielea se ingroasa si isi modifica textura. Pruritul (mancarimea) poate fi cauzata de o intepatura de insecta,...citeste mai mult

  •  Ergotamina - aliatul impotriva migrenelor Ergotamina - aliatul impotriva...

    Generalitati Migrenele sunt dureri de cap cu caracter recurent ce pot fi uni sau bilaterale, pot sau nu sa fie insotite de aura migrenoasa sau prodrom dar care, indiferent de tipul lor, altereaza foarte mult starea de sanatate a pacientului si ii scad considerabil...citeste mai mult

  • Totul despre contraceptie – ce metoda ti se potriveste Totul despre contraceptie – ce...

    Generalitati La ora actuala exista foarte multe metode de contraceptie, insa este important ca femeile sa fie informate asupra avantajelor si dezavantajelor pe care acestea le prezinta si sa aleaga metoda care li se potriveste cel mai bine. Principalele metode...citeste mai mult

Comunitate

  • Psoriasis

    Buna ziua. Fac tratament cu Humira din ianuarie 2013. La ultimele analize mi-au iesit Neutrofile segmentate 43,6, limfocite 47,4,MONI% 8,3,EO% 0,52. Ultimul test facut subcutanat in antebrat s-a inrosit, pata avand diametrul 16 fata de 12 la ultimul test. Am motive de ingrijorare? D-na doctor...

  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum

Clasificarea ATC

Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK