Evaluarea auzului la copil

In toate tarile dezvoltate, evaluarea auzului unui copil incepe imediat dupa nastere, la iesirea din maternitate, mai ales pentru cei care prezinta risc de hipoacuzie (sarcina dificila, parinti hipoacuzici, rubeola maternala in primul semestru de sarcina etc.).

Se efectueaza testul O.E.A. (oto-emisii acustice) de screening, care permite separarea copiilor in grupe: cei fara patologie auditiva si cei care prezinta o suspiciune de hipoacuzie.

Copiii cu risc de surditate sunt examinati la varsta de 3 luni si, daca e necesar, si la varsta de 6 luni, pana cand se stabileste cu certitudine un diagnostic. Copiii gasiti hipoacuzici se pot proteza incepand de la varsta de 6 luni.

La noi in tara, acest program este implementat de Ministerul Sanatatii, dar, din pacate, numai in cateva centre universitare si nu in orice maternitate, asa cum ar fi normal.

De aceea, depistarea copilului hipoacuzic este o adevarata provocare pentru medicul de familie, medicul ORL si pentru parinti.

O hipoacuzie nedepistata la timp va antrena o intarziere in dezvoltarea limbajului, care va duce in final la intarzierea dezvoltarii psihice. Efectele sunt cu atat mai dramatice cu cat hipoacuzia este mai severa si apare mai devreme.

Metodele clasice de evaluare a acuitatii auditive la copii se clasifica in 3 mari grupe:

1. Metode comportamentale;

2. Metode reflexe;

3. Metode obiective.

In acest articol ne vom referi numai la metodele comportamentale, care se bazeaza pe observarea modului in care comportamentul copilului normal se modifica in urma stimularii sonore. Testarea necesita cateva conditii: o camera relativ linistita, surse de zgomot calibrate si copil in stare de somn superficial.

Desi in primele 4 luni de viata comportamentul auditiv nu se schimba prea mult, de la varsta de 3 luni va fi mult mai dificil sa observam raspunsurile copilului decat in perioada de nou-nascut.

Acesta poate fi treaz in timpul testarii din cauza faptului ca acasa a fost expus la o mare varietate de stimuli acustici.

Chiar daca are auzul normal, procesele integrative si de coordonare auditiv-motorie nu sunt suficient de bine stabilite pentru a da raspunsuri nete. Totusi, la 4 luni, copilul va face un mare salt si va raspunde la semnale de mai mica intensitate ca inainte.

In cazul in care copilul este treaz, protocolul este urmatorul:

1. Copilul va sta culcat pe bratele mamei sau va fi tinut in brate cu spatele lipit de pieptul mamei.

2. Examinatorul va tine o jucarie in fata copilului pentru a-i fixa atentia.

3. Cu cealalta mana se tine sursa sonora la aproximativ 10 cm in spatele urechii copilului, astfel incat sa fie in afara campului sau vizual. Se mentine aceasta pozitie pentru a fi sigur ca subiectul nu a observat manevra. Este necesara o liniste completa.

4. Se emite sunet (nu mai mult de 2 secunde).

5. Se urmaresc raspunsurile imediate:
- marirea fantei palpebrale;
- linistirea copilului;
- clipire rapida;
- de la 4 luni, o intoarcere rudimentara a capului.

Se repeta testul la cealalta ureche. Testul se incheie cu emiterea unui sunet puternic pentru a produce un reflex de tresarire.

Dupa 4 luni, copilul face un pas important spre maturizarea auditiva. Nu numai ca isi intoarce capul spre sursa sonora, dar incepe sa raspunda si la sunete mult mai slabe. In aceasta perioada, musculatura se intareste, iar coordonarea oculara si cea motorie se imbunatatesc. De aceea, copilul poate sa raspunda activ la stimulii sonori.

Coordonarea musculara imbunatatita ii permite copilului de 4 luni sa inceapa sa-si miste capul in directia de unde provine sunetul, dar numai in plan orizontal. La 6 luni, capul se intoarce la 90 de grade spre sunet, dar ochii nu vor fixa sursa cand aceasta este sub sau deasupra capului.

In aceasta perioada, imbunatatirea coordonarii motorii ii permite copilului sa stea singur si sa-si schimbe pozitia fara sa cada. De asemenea, poate muta obiecte dintr-o mana in alta si din mana in gura.

Din punct de vedere auditiv, copilul este capabil sa descopere sursa sonora situata sub nivelul ochilor si lateral, dar numai privind intai lateral si apoi in jos.

Procedura:

1. Copilul sta in bratele mamei, care tine o jucarie in fata lui.

2. Se executa aceeasi secventa de teste ca mai sus. Testul la zgomot trebuie facut din nou cu examinatorul asezat in genunchi in fata copilului, avand grija ca sursa sa nu fie vazuta de copil. La 7 luni, intoarcerea va fi doar laterala, dar la 9 luni si in jos.

3. Pentru obtinerea nivelului de atentionare prin material vorbit se incepe prin a chema copilul pe nume. La aceasta varsta, se pot obtine mai multe intoarceri ale capului dreapta-stanga sau copilul poate raspunde prin vocalizare.

Este normal ca, la aceasta varsta, copilul sa fie speriat de strainii care se apropie de el. Se poate observa cu atentie contactul vizual pe care il stabileste copilul. De aceea copilul va fi lasat exclusiv in grija mamei si avantajul testarii dintr-o alta camera este evident. Copilul isi cunoaste numele si poate face cu mana „pa-pa”.

De aceea, se poate folosi ca material vorbit „papa...” (numele copilului). Raspunsul va fi gestul copilului spre difuzorul de unde a venit semnalul.

Comportamentul auditiv progreseaza de la localizarea indirecta la cea directa a sunetului emis sub nivelul capului. La sfarsitul perioadei, copilul va putea localiza indirect si sursa sonora localizata deasupra lui.

Procedura:

1. Se executa toate testele ca mai sus, se include si pozitionarea sursei de sunet deasupra si in spatele capului copilului in afara campului vizual.

2. La audiometria vocala, semnalul „pa-pa...” (numele) va produce adesea gestul de raspuns.

Se repeta testul la cealalta ureche. Testul se incheie cu emiterea unui sunet puternic pentru a produce un reflex de tresarire.

In aceasta perioada, se obtine cea mai neta orientare spre sunet, deoarece la 13 luni copilul ajunge la maturizarea completa a raspunsului prin orientare spre sursa sonora, iar dupa 2 ani el incepe sa-si inhibe acest tip de raspuns.

La 18 luni va cunoaste cateva obiecte simple suficient de bine pentru a le cauta. Aceasta capacitate poate fi folosita in testare.

Procedura:

1. Se parcurge secventa de teste ca mai sus si se inregistreaza rezultatele.

2. Dupa observatiile de mai sus se poate estima nivelul auzului si se trece la audiometria vocala de identificare.

Se pot folosi intrebari de genul: „Unde este nasul tau?”, „Unde este mama?” Copilul mai mare, la comanda verbala, poate prinde jucarii cu mana si sa le dea mamei.

Autor: Dr. Enrico Metaxa
Sursa: Revista Viata + sanatate