De ce unele persoane nu isi dau seama ca au kilograme in plus

Multe persoane nu isi dau seama ca au kilograme in plus, din pricina falsei perceptii asupra propriei imagini.

Un demers stiintific recent, publicat in revista Pediatrie, a descoperit ca doua treimi dintre parinti subestimeaza greutatea corporala a copiilor, iar jumatate dintre acestia nu recunosc faptul ca urmasii lor sunt supraponderali sau obezi.

Acelasi fenomen se petrece si in randul adultilor, spun specialistii, ceea ce poate explica fenomenul cresterii continue a greutatii medii in randul populatiei globale.

Academia Americana de Pediatrie a mobilizat o echipa de cercetatori pentru a descoperi cat de lucida este viziunea omului modern asupra propriei greutati corporale. Astfel, oamenii de stiinta au analizat un numar de 121 de studii care contin parerile a peste 80.000 de parinti despre greutatea propriilor copii.

Foarte putini dintre acestia si-au considerat copiii ca fiind supraponderali, desi micutii aveau o greutate normala. Pe de alta parte, 50% dintre parinti si-au considerat copiii normoponderali, desi ar fi trebuit sa ii plaseze in categoriile supraponderalitatii si obezitatii.

Intr-o societate in care sunt promovate siluetele silfide si importanta imaginii pentru succes, este greu de crezut ca greutatea in exces trece neobservata, chiar si in randul copiilor. Cu toate acestea, doua treimi din americanii adulti sunt supraponderali, un sfert dintre ei urmeaza o dieta de slabit si doar o treime fac exercitiu fizic in mod regulat.

In Romania, situatia nu este nici pe departe alta. 44% dintre femei si 58% dintre barbati sunt supraponderali, potrivit statisticilor medicale. Obezitatea inregistreaza o crestere alarmanta a numarului de cazuri si a severitatii acestora, fiind din ce in ce mai frecventa si in randul copiilor, la varste din ce in ce mai fragede.

Un studiu publicat in jurnalul Obstetrica si Ginecologie in anul 2010 a descoperit ca aproape 40% dintre femeile supraponderale si 10.5% dintre femeile obeze participante la cercetare au considerat despre sine ca au o greutate in limite normale. Desi opinia populara spune deseori ca femeile sustin ca au probleme de greutate desi nu este cazul, doar 16% dintre femeile intervievate s-au considerat a fi supraponderale, desi aveau o greutate normala.

Un alt studiu transmis publicului prin intermediul jurnalului Body Image in anul 2012 ne arata ca nici barbatii nu se pricep mai bine in a-si evalua realist greutatea corporala. Cercetatorii s-au documentat asupra inaltimii, greutatii si indicelui de masa corporala a peste 3500 de studenti din Mexic, apoi le-au cerut opinia asupra acestor dimensiuni.

Peste 33% dintre barbati erau supraponderali sau obezi, insa mai putin de 17% s-au incadrat singuri in aceasta categorie. In acelasi timp, peste 27% dintre femei aveau probleme cu greutatea in plus, insa doar 21% si-au constientiat problema. Interesant a fost faptul ca cei mai multi studenti care si-au subestimat greutatea au fost si cei cu cele mai mari probleme din acest punct de vedere.

Acest studiu s-a desfasurat in Mexic, intrucat aici se inregistreaza cele mai inalte rate ale obezitatii din lumea intreaga.

Cercetatorii cred ca exista cateva motive posibile pentru care supraponderalitatea nu este atat de evidenta pentru majoritatea populatiei. Unul dintre acestea este ca exista o confuzie in ceea ce priveste distingerea supraponderalitatii de obezitatea de gradul I sau de obezitatea morbida. Cu alte cuvinte, pentru multi dintre noi, a fi gras inseamna a fi, de fapt, obez de grad superior.

De vina pentru imaginea falsa asupra ceea ce inseamna un trup supraponderal si obez poate fi mass media, unde problemele de greutate sunt ilustrate prin expunerea unor persoane cu foarte multe kilograme in plus. Un exemplu sunt emisiunile-concurs in care concurentii cu grave probleme de greutate incearca sa slabeasca si sa castige marele premiu - daca acestia ar fi alesi avand mai putine kilograme in plus, impactul vizual nu ar mai fi la fel de atractiv, ca in cazul celor care cantaresc de 2-3 ori mai mult decat ar fi normal.

Telespectatorii se compara cu aceste personaje din micul ecran si concluzioneaza ca propria lor greutate este acceptabila, intrucat aspectul lor fizic nu merge in extrema pe care o observa la televizor.

Un alt motiv al falsei perceptii asupra greutatii corporale este feedbackul fals oferit de cei din jur. De pilda, parintii se pot abtine sa isi catalogheze copiii ca fiind supraponderali, pentru a nu rani stima de sine a celor mici si pentru a nu favoriza dobandirea unor tulburari intens mediatizate, precum bulimia sau anorexia.

Un exemplu relevant pentru aceasta situatie este controversa lansata de o carte introdusa pe piata in anul 2011 si intitulata Maggie incepe o dieta. Personajul principal este o adolescenta supraponderala care alege sa slabeasca pentru a-si creste stima de sine, a deveni mai sanatoasa si a putea incepe un sport preferat. Cartea a fost intens criticata si considerata a fi periculoasa, deoarece cuvantul dieta din titlu trimite cu gandul la conceptul de privare de calorii, deci infometare (desi metodele de slabit din carte respectau recomandarile medicilor nutritionisti).

Specialistii spun ca teama de a incuraja copiii si adolescentii sa slabeasca pentru a nu-i determina sa devina anorexici este nefondata. Tulburarile alimentare sunt boli de natura mintala, favorizate de alti factori, inclusiv de cei genetici (nicidecum de recomandarile de a pierde cateva kilograme in plus).

Acelasi lucru se intampla si in randul adultilor cei care sunt convinsi de apropiati ca arata minunat, desi realitatea este cu totul alta, risca sa dezvolte o imagine falsa despre sine, periculoasa pentru propria sanatate. Specialistii avertizeaza ca nerecunoasterea unei probleme de greutate este inceputul unui drum gresit in viata, in care an de an este nevoie de haine cu unul sau doua numere mai mari. Iar odata de un prag critic este depasit, revenirea la normal devine extrem de dificila.