Cand si cum au fost descoperiti microbii

Microbii, organisme microscopice care nu pot fi observate cu ochiul liber, au fost descoperiti de cercetatorul olandez Anton van Leeuwenhoek in anul 1675, dupa inventarea oficiala a microscopului.

De la identificarea existentei microbilor si pana la intelegerea diversitatii si actiunii lor din prezent au trecut 200 de ani, perioada in care oamenii de stiinta au realizat diverse conexiuni intre microbi si bolile pe care le produc.

Antony van Leeuwenhoek (1632-1723) este considerat a fi primul om din istorie care a depistat existenta microbilor, realizare ce s-a datorat pasiunii sale pentru microscopie. Leeuwenhoek nu s-a folosit de microscopul deja inventat de predecesorii sai, ci a conceput singur lentile cu distante focale foarte mici, cu care a analizat ani la rand materiale din mediul inconjurator, inclusiv parti anatomice umane.

Desi Antony van Leeuwenhoek mai descoperise si alte lucruri importante, fiind primul care a descris spermatozoidul (1677) si numarandu-se printre primii oameni care au observat indeaproape globulele sangelui, olandezul a observat forme de viata intr-o banala picatura de apa, fara sa stie ca acele microorganisme au o importanta majora pentru umanitate.

Mai tarziu, Leeuwenhoek a consemnat ca organismele vii invizibile cu ochiul liber se regasesc peste tot in natura, inclusiv in organismul oamenilor. Asa a ajuns sa examineze si sa clasifice diverse tipuri de bacterii si de protozoare, pe care un alt cercetator le-a folosit, doua secole mai tarziu, pentru a da nastere unei noi stiinte microbiologia.

Anul 1850 il surprindea pe Louis Pasteur, decanul Facultatii de Stiinte al Universitatii din Lille, Franta, pornind intr-o calatorie curajoasa in lumea misterioasa a microbilor. Pasteur a fost rugat de un lucrator la o fabrica producatoare de bere din trestie de zahar sa afle de ce o buna parte din berea fermentata ajungea sa se altereze.

Louis Pasteur a utilizat un microscop pentru a analiza mostrele de bere compromise si a descoperit mii de microorganisme in compozitia acestora. Teoria sa era ca acesti microbi sau germeni nu sunt rezultatul alterarii berii, ci cauza propriu-zisa a procesului de acrire. Pasteur a continuat sa studieze si alte lichide perisabile, precum laptele sau otetul.

Treptat, Pasteur s-a convins de faptul ca aerul contine multe organisme invizibile, care pot altera lichide si care pot fi ucise cu ajutorul caldurii. Initial, cercetatorul a fost ironizat de comunitatea medicala pentru argumentele sale, ca apoi sa demonstreze ca teoriile lui nu pot fi contestate. Termenul de lapte pasteurizat provine de numele profesorului Pasteur, fiind acordat in onoarea sa.

Mai tarziu, Louis Pasteur a dezvoltat convingerea ca microbii nu afecteaza doar lichidele, ci si organismul uman. Cercetatorul credea cu tarie ca microbii pot provoca boli oamenilor, perseverand in a gasi cai prin care rasa umana sa se protejeze de actiunea germenilor.

In anul 1868, Pasteur a suferit un accident vascular cerebral, care i-a afectat capacitatea de a lucra independent. Prin urmare, a desemnat o echipa de cercetare care sa ii foloseasca studiile, iar in 1881, din aceasta colaborare a rezultat vaccinul impotriva antraxului. Cativa ani mai tarziu, Pasteur a descoperit vaccinul antirabic.

Descoperirile stralucitului profesor francez Louis Pascal au inspirat si alti cercetatori sa efectueze experimente in aria microbiologiei. Multi dintre ei au reusit sa gaseasca aplicatii extrem de importante pe baza principiilor deja demonstrate de Pascal

- Edward Jenner (1749 - 1823) a dezvoltat primul vaccin pentru variola, desi virusul responsabil cu aceasta infectie a fost descoperit 12 ani mai tarziu, de Dmitri Ivanovski.

- Joseph Lister (1827-1912) a descoperit legatura dintre decese post-operatorii si conditiile insalubre din spitale, apoi a dezvoltat principiile antiseptice folosite si astazi in chirurgie.

- Robert Koch (1843-1910) a descoperit germenii care cauzeaza antraxul si tuberculoza, demonstrand teoria lui Pascal despre existenta unor microbi specifici care produc boli individuale. Tot Koch a dezvoltat noi tehnici de cercetare care au influentat munca tinerilor cercetatori din generatiile viitoare, descoperind calea de a pigmenta si fotografia microbii pe care sa ii poata observa intreaga lume. Koch a mai depistat si modul prin care se poate atribui o boala unui germen, perfectionand tehnicile de crestere a culturilor microbiene in medii solide.

- Martinus Beijerinck (1851-1931) fiu al unui cultivator de tutun falimentar, si-a dedicat o buna parte a carierei sale studiind bolile contagioase care afecteaza frunzele de tutun, cunoscute astazi sub denumirea de virusul mozaicului de tutun. Beijerinck a inspirat alti cercetatori sa descopere, pana in anul 1900, 21 de microbi cauzatori de boli si vaccinuri impotriva febrei tifoide (1897 - Almwroth Wright si David Sample) si a ciumei (1897 - Waldemar Haffkine).

Poate ca cel mai important pas al descoperirii microbilor a fost dezvoltarea antibioticelor. Inceputul anilor 1900 a fost marcat de imbogatirea medicinei cu aceste substante care urmau sa crute multe vieti, prin uciderea sau impiedicarea dezvoltarii bacteriilor.

Prima substanta antibacteriana considerata a fi antibiotic este salvarsanul, descoperit de chimistul german Paul Ehrilch (1854-1915). Acest medicament reusea sa trateze sifilisul, o maladie foarte raspandita la inceputul secolului XX.

In anul 1928, Sir Alexander Flemming, descoperitorul penicilinei, spunea ca natura produce penicilina, eu doar am gasit-o. Femming a observat ca mucegaiul verde Penicillium notatum poate sa distruga colonii de bacterii.

In 1935, Gerhard Domagk descoperea sulfonamida, un bacterioastatic care reusea sa opreasca bacteriile din crestere, dar nu sa le ucida. A urmat apoi dezvoltarea altor antibiotice care au schimbat istoria omenirii Streptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina, Tetraciclina etc.