Un chist ganglionar este o tumora sau o umflatura in partea superioara a unei articulatii sau in zona in care aceasta este acoperita de tendoane. Chistul ganglionar are forma unui saculet plin cu lichid. In interiorul chistului este prezent un material a carei densistate seamna cea a jeleului, lipicios, limpede si incolor.
In functie de marime (care variaza), chisturile pot fi simtite la palpare ca fiind ferme sau de consistenta spongioasa. Formele chisturilor ganglionare difera. De exemplu, multiple chisturi mici interconectate pot avea aspectul unui chist mai mare. Acest tip de chist nu este periculos si este intalnit in mai mult de jumatate din cazul tumorilor localizate in zona tesutului moale al mainii.
Chisturile ganglionare sunt mai frecvent intalnite la femei si apar in proportie de 70% la persoane cu varsta intre 20-40 de ani.Chisturile ganglionare apar cel mai frecvent pe partea superioara a mainii, la nivelul articulatiei palmei. Acestea devin proemiente cand incheietura este flectata inainte. Alte zone mai putin frecvente includ:
- baza degetelor mainii - seamana cu mici umflaturi asemanatoare cu boabele de mazare
- varful degetului - chiar sub cuticula
- in partea superioara a piciorului.
Cauzele aparitiei chisturilor ganglionare nu sunt cunoscute. Unele teorii sugereaza ca in urma unui traumatism local are loc descompunerea tesutului care determina formarea de chisturi mici. Iar acestea se grupeaza, in timp, sub forma unei mase de dimensiuni mai mari. Cea mai probabila teorie este cea care se refera la prezenta unui defect al capsulei articulare sau tendonului (teaca) fapt ce determina inflamarea tesutului articulatiei.
Chistul ganglionar are forma unei umflaturi de diverse marimi. Acesta este de obicei moale, masoara 1-3 cm in diamentru si nu este mobil. Inflamatia poate sa apara in timp sau brusc, poate fi minora sau poate semnificativa si poate sa apara si sa dispara.
In cazul celor mai multe dintre chisturile ganglionare apare durerea, in urma unor tratumatisme puternice sau repetitive. Durerea este continua si se agraveaza la miscare. In cazul in care chistul este atasat de tendon, se poate simti si senzatia de slabiciune la nivelul degetului afectat. Totusi in peste 35% dintre cazuri, chisturile ganglionare nu prezinta simptome, cu exceptia celor legate de aspect.
Indiferent daca apar sau nu simptome, un chist ganglionar trebuie sa fie evaluat de medic. Specialistul va decide care este natura acestuia si va decide care este cel mai bun plan de tratament. Chistul ganglionar nu necesita tratament de urgenta daca nu a aparut in urma unor traumatisme semnificative. Verificarea de rutina de catre un ortoped ar trebui sa fie suficienta.
De cele mai multe ori, un examen fizic este necesar pentru diagnosticarea chistului gangilonar. Medicul poate considera necesar sa extraga o parte din lichidul existent in chist cu ajutorul unei seringi (aspiratie cu ac) sau ar putea solicita ca pacientul sa realizeze o ecografie locala. Ecografia este o procedura imagistica ce implica utilizarea de ultrasunete.
Aceasta poate contribui la evaluarea umflaturii si depistarea tipului de continut al acesteia. Ecografia este o tehnica imagistica disponibila pe scara larga, rapida, ieftina si cu ajutorul ei se obtin imagini utile pentru stabilirea unui diagnostic corect.
Radiografia este foarte putin utilizata pentru depistarea ganglionilor. Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) este foarte utila pentru vizualizarea incheieturii mainii, in cazul chisturilor. Totusi cel mai mare dezavantaj al acestei metode de diagnostic este costul procedurii.
- Masurile de ingrijire la domiciliu utilizate in trecut implicau aplicarea topica de plasturi, caldura si diferite tipuri de cataplasme. Uneori se puneau pe chisturi greutati pentru ca acestea sa se sparga. Aceste forme de tratament nu sunt indicate, deoarece s-a demonstrat ca prin acest mod chistul poate sa reapara, fiind insotit si de diverse complicatii.
Multe chisturi (38-58%) pot sa dispara fara nici un tratament. De-a lungul tipului, au fost propuse diverse tipuri de terapii. Unele presupun indepartarea continutului chisturilor cu ajutorul aspiratiei cu ac iar altele interventia chirurgicala. Aspiratia implica introducerea unui ac in chist, drenarea si eliminarea lichidului urmate de injectarea unui steroid si apoi imobilizarea si evitarea miscarilor mainii. Totusi, chisturile se vindeca mult mai rapid dupa interventia chirurgicala decat dupa aspiratia lichidului cu ajutorul unui ac.
- Indepartarea chirurgicala a chisturilor ganglionare este necesara atunci cand acestea sunt dureroase, interfera cu functionarea normala a mainii sau cauzeaza amorteala sau furnicaturi a mainii sau a degetelor. Chirurgica poate implica simpla indepartare a chisturilor printr-o mica incizie prin care este introdusa o camera video(artroscop) pentru vizualizarea zonei sau o incizie de dimensiuni mai mari pentru a se permite observarea directa a chisturilor si zonei inconjuratoare.
Dupa ce o persoana a fost diagnosticata cu un chist gangilonar si a ales tipul terapiei, evolutia va fi diferita, in functie de modalitatea de tratament. Dupa aspiratia cu ac, medicul ar putea solicita pacientului sa faca diverse tipuri de miscari cu articulatiile implicate, la scurt timp dupa procedura.
Cel mai probabil, dupa o interventie chirurgicala articulatia va fi imobilizata intre 7-10 zile cu ajutorul unei atele. Medicul specialist ar putea solicita pacientului sa revina la consult medical pentru control de rutina dupa operatie si va decide necesitatea terapiei fizice si posibilitatea reintoarcerii la locul de munca.
Deoarece cauza aparitiei ganglionilor nu este cunoscuta nu se pot propune masuri de prevenire. Se recomanda evaluarea si tratamentul precoce.
Tumora este inofensiva si de multe ori poate sa dispara de la sine sau in urma aspiratiei cu ac fin ori a unei interventii chirurgicale minore. De aceea, sansele de recuperare sunt destul de optimiste, mergand pana la vindecarea completa. Deoarece chistul ganglionar ar putea sa reapara dupa fiecare dintre aceste tratamente, uneori ar putea fi necesare mai multe interventii.