Radiatiile X sunt o forma de radiatii prin ionizare. Acestea pot fi foarte periculoase. Cel mai important lucru este sa se cunoasca modul in care actioneaza fasciculul incident de raze x. Exista mai multe caracteristici ale razelor x care fac din acest tip de radiatii unele deosebit de periculoase pentru utilizarea lor in laborator (desi in timpul cercetarilor sunt analizate radiatii de intensitate redusa care nu sunt riscante pentru specialistii care le studiaza).
Radiatiile x nu pot fi simtite de om, insa unele persoane pot simti furnicaturi la nivelul pielii atunci cand se afla in apropierea unui instrument de analiza cu raze x. Practic nu se simt fasciculele razelor x ci mai degraba senzatia rezultata in urma interactiunii particulelor ionizate de raze x cu aerul.
Cu ajutorul razelor x medicii pot investiga interiorul organismului bolnavului si pot pune diagnosticul in cazul unui traumatism sau boli. Cand sunt facute in mod adecvat, radiatiile x sunt sigure si benefice. Este important faptul ca razele x sa nu fie utilizate in mod abuziv pe parcursul vietii unei persoane, intrucat aceasta poate fi expusa la o cantitate mare de radiatii, cumulative.
Un alt aspect esential este sa se evalueze daca beneficiile razelor x depasesc riscurile presupuse de utilizarea acestora. Medicii radiologi sunt instruiti sa foloseasca o cantitate destul de mica de radiatii pentru a produce imaginea care va ajuta la stabilirea diagnosticului. Specialistii care fac investigatia cu raze x si apoi interpreteaza rezultatul obtinut, sunt adesea in masura sa spuna pacientului ce volum de radiatii este implicat.
Pentru ca o persoana sa inteleaga ce cantitate de radiatii este folosita in timpul unei investigatii, trebuie sa masoare actiunea pe care o are unei doze efectiva de radiatii (1 mSv) intr-o perioada de timp si riscul rezultat in urma expunerii. De exemplu, valoarea medie a radiatiilor la care oamenii sunt expusi, din mediul inconjurator este de apoximativ 3 mSv pe an. Iar o mamografie are o doza de 1 mSv sau cantitatea de radiatii x de pe parcursul a patru luni.
Razele x sunt un tip de energie electromagnetica. Acesta au lungimi scurte de unda, ceea ce le permite sa transporte destul de multa energie. Atunci cand acestea sunt interceptate de organismul uman intra si radiatiile ionizate in ecuatie. Radiatiile ionizate pot respinde electronii care orbiteaza in jurul nucleelor atomilor. Cand electronii se deplaseaza, acestia creaza grupuri de atomi numite ioni, care pot imprastia alti atomi prin celule celui expus la radiatii x.
Deteriorarea celulelor in urma radiatiilor poate modifica ADN-ul si duce la cresterea sanselor formarii celulelor anormale in timpul replicarii sau chiar a transformarii in celule canceroase, in timp. Acesta este motivul pentru care specialistii utilizeaza doar doza necesara de radiatii x sau cea mai mica doza, in cazul imagisticii medicale.
Mai mult, radiatiile se acumuleaza in timp, astfel incat pot sa apara probleme si in cazul in care se fac investigatii cu raze x in mod frecvent. Razele x nu sunt doar nocive, totusi. Din fericire celulele umane se pot vindeca in urma expunerii de scurta durata la raze x. In cazul unor afectiuni, razele x pot oferi imaginea unor portiuni de dinti sau organe interne care nu sutn vizibile din exteriorul corpului.
Acestea ajuta la evaluarea fracturilor, rupturilor sau modificarilor anormale ale oaselor si permit medicilor sa urmareasca eficienta operatiilor chirurgicale. In cele din urma, beneficiile stabilirii diagnosticului adecvat si a urmarii tratamentului optim sunt de multe ori mai mari decat riscurile presupuse de radiatii. Este adevarat ca razele x pot oferi chiar si indicii in cazul situatiilor mai delicate, cum ar fi cazul in care un copil inghite in mod accidental un obiect.
Expunerea de scurta durata la radiatiile ionizate nu este ingrijoratoare in cazul adultilor deoarece celulele rapide se pot reface rapid (in cea mai mare parte) dar oasele si tesuturile copiilor sunt expuse unor riscuri mai mari. Celulele copiilor se divid mai repede pe masura ce acestia cresc, existant mai multe sanse de formare a celulelor anormal si de afectare a ADN-ului a celor care urmeaza sa fie reproduse.
Femeile insarcinate vor anunta medicul radiolog ca sunt gravide, inainte de a suporta o investigatie care presupune utilizarea razelor x. Si chiar daca in cazul a celor mai multe dintre scanarile medicale se evita expunerea fetusilor la radiatii, este important ca medicul sa cunoasca detalii de acest gen. De asemenea, pentru ca efectele radiatiilor asupra organismului se cumuleaza in timp, medicii vor fi rezervati atunci cand trebuie sa faca testari cu raze x in cazul tinerilor.
Vulnerabilitatea copiilor implica un risc mai mare al acestora de a dezvotla cancer sau alte probleme de sanatate, mai tarziu, in viata. De aceea, inaintea oricarei investigatii cu raza x parintii ar trebui sa solicite toate detaliile legate de riscurile si beneficiile presupuse de o astfel de testare.
Cu siguranta ca actiunea razelor x poate fi negativa asupra organismului uman, dar exista multe lucruri care pot fi facute pentru a se reduce impactul expunerii la acestea. In primul rand, oamenii de stiinta au creat diverse modalitati de a minimiza expunerea la radiatii x. Aceasta include in mare parte respectarea masurilor de protectie in timpul unei investigatii cu radiatii x, pentru a se micsora cantitatea dozelor care patrund in piele.
De multe ori este suficient ca echipamentele trebuie sa functioneze corespunzator, intrucat oamenii de stiinta au creat diverse modalitati pentru minimizarea expunerii la raze x. Acest lucru include, printre altele, reglarea si masurarea cantitatii de raze absorbite prin piele, in timpul unei proceduri, asigurarea ca echipamentele functioneaza corespunzator si formarea adecvata a specialistilor care manvreaza aparatura.
Fiecare persoana trebuie sa se asigure ca nu este expusa in mod inutil la radiatii x, ca aparatura este performanata, iar medicii specializati in utilizarea ei si trebuie sa respecte intocmai recomandarile specialistului pe parcursul procedurii. Nimenui nu ar trebui sa-i fie jena sau teama sa intrebe daca o radiografie cu raze x este sau nu absolut necesara in cazul sau.