Ea este unul dintre ingredientele esentiale intr-o relatie. Putem fi compatibili in pat, putem avea aceleasi teluri, vise si dorinte. “Dar fara incredere, toate acestea inseamna nimic”. Multi dintre noi gandim si simtim astfel.
Uneori viata ne supune la mari incercari peste care unii trecem, altii renuntam, devenim adesea mai puternici, mai intelepti. Sunt experiente de viata din care unii invatam, altii facem compromisuri sau alegem cum vrem sa fie viata noastra.
In cazul unora, increderea acordata altor persoane nu este un lucru greu de realizat. Adesea increderea este perceputa ca o investitie in celalalt.
Fiecare mariaj are momentele sale de vulnerabilitate, mai ales in trecerea de la o etapa de dezvoltare la alta cand asa cunoscuta ordine de zi sufera rasturnari. Sunt asa numitele tranzitii, de exemplu tranzitia de la etapa cuplului necasatorit la cea de cuplu casatorit, sau tranzitia de la cuplul casatorit fara copii, la cuplul cu copii mici.
Alte tranzitii care vulnerabilizeaza cuplul marital pot fi: instrainarea unuia de celalalt, infidelitatea partenerului, intrarea copiilor la scoala, adolescenta, plecarea copiilor de acasa sau cuibul gol, pensionarea. Dupa cum se vede, din momentul in care apar copiii, cei doi parteneri mai au un nou rol care le capaciteaza o mare parte din resurse si concureaza cu cel de sot/sotie, rolul de parinte.
Efortul de permanenta improspatare si intarire a vietii maritale este concurat de rolurile parentale care ofera multe bucurii si chiar tentatia de a investi exclusiv in ele. Si, astfel, se ajunge in situatia in care cei doi devin parinti si uita sau cred ca nu mai au timp pentru a fi sot si sotie.
In fiecare dintre tranzitiile sus mentionate cuplul este solicitat mai mult decat de obicei iar daca relatia dintre cei doi nu este tocmai solida, cu un puternic filon de respect, incredere si intimitate, exact atunci creste probabilitatea aparitiei unei aventuri extraconjugale (atentie, nu este obligatoriu la toate cuplurile, dar este probabil), sau creste frecventa conflictelor maritale dintr-o mare varietate de motive, toate fiind un pretext de a descarca tensiunea depasirii tranzitiei.
Dupa socul initial, oricat de puternic ar fi, vine un moment in care trebuie sa luam o decizie – ramanem impreuna sau ne despartim. Exista destul de putine persoane care ar putea trece mai mult sau mai putin usor peste tradare.
Majoritatea nici nu iau in considerare varianta de a ramane impreuna. Insa, daca stam bine sa ne gandim, alegerea de a-i mai acorda o sansa cere mult curaj si o frantura de incredere ramasa ascunsa in adancurile inimii.
Este important adesea sa ne concentram atentia asupra manierei alese de recuperare si permanenta regenerare a ceea ce inseamna pentru noi relatie de cuplu: barbat-femeie, sot-sotie.
Cand simtim ca increderea ne-a fost inselata si totusi luam hotararea de a mai acorda o noua sansa relatiei de cuplu, principalul motor poate fi iubirea fata de partener, ideea de familie unita, ideea ca este important pentru copil sa aiba si mama si tata.
Inainte de a lua o decizie, se impune sa raspundem cu sinceritate la cateva intrebari:
- Are relatia aceasta un viitor?
- De fapt, vreau sa am un viitor alaturi de un om care m-a inselat?
- Mai pot avea vreodata incredere in omul acesta?
- Este aceasta o decizie corecta pentru mine?
Daca am hotarat ca avem destule motive pentru a ramane impreuna, daca credem ca este posibil sa ne recastige din nou dragostea si increderea, atunci este de preferat sa incepem sa lucram la reconstructia relatiei. Este importanta aceasta etapa!
Daca alegem sa uitam si sa mergem inainte, adesea poate fi o solutie usoara de moment, dar cu un rateu pe termen lung. Cu timpul ajungem sa realizam ca nu este suficient doar sa uitam si sa ne ambitionam sa mergem mai departe.
In vederea acestei reconstructii, trebuie sa trecem prin patru etape, dupa cum au constatat psihologii: in primul rand, sa intelegem de ce am fost inselate, sa facem niste schimbari in relatia de cuplu (renegocierea relatiei), sa invatam sa iertam cu adevarat si, in fine, sa ne recapatam increderea in celalalt. Ultimii doi pasi se pot dovedi a fi unii dificili pentru multi dintre noi!
Daca nu incercam sa aflam care au fost motivele gestului sau de tradare, ne sabotam pe termen lung si adesea nu avem nici un fel de sansa in a ne reconstrui relatia. “De pilda, unii barbati casatoriti isi insala soatele din cauza ca ele nu mai au timp de ei – au dus in spinare o gospodarie, au de ingrijit copii, si atunci, omul se simte singur si abandonat si cauta consolare in alta parte”. Stiu, suna ca o scuza ieftina, dar poate fi un punct de plecare in a afla niste raspunsuri satisfacatoare la chinuitoarea intrebare: DE CE? Odata aflat raspunsul la “de ce”-uri, este timpul pentru schimbare. Ceea ce v-a adus in punctual despartirii, inca poate sa va readuca in acelasi punct undeva candva.
Desigur ca schimbarile serioase intr-o relatie nu se pot face peste noapte, insa, daca intelegem ce anume nu merge, vom fi in stare sa operam niste schimbari. Daca aventura amoroasa s-a intamplat din cauza unor presiuni externe, precum lipsa banilor, oboseala si stresul, este utila o schimbare a stilului de viata. Daca totul s-a petrecut din cauza ca nu mai petrecem prea mult impreuna (acel timp de calitate petrecut impreuna ca barbat si femeie), readucem pe prim plan interesele comune, hobby-uri, activitati in care sa ne implicam deopotriva. Reaprinderea sentimentului de placere de a fi unul in preajma celuilalt!
De asemenea, este posibil ca imediat dupa aflarea vestii infidelitatii, sa crezi ca nu vei mai fi niciodata in stare sa il ierti sau sa isi faca loc in suflet un sarpe al carui mesaj este ca, daca il ierti, el/ea se va simti indreptatit/a sa calce stramb inca o data si inca o data… la nesfarsit.
Este oare tradarea este ca un drog – cand i-ai prins gustul, esti tentat sa repeti greseala la nesfarsit? Totusi, daca vom continua sa il acuzam si sa il pedepsim zi de zi, intr-un tarziu, i se va acri si va pleca. Gandirea pozitiva este cea mai eficienta metoda de a ierta.
Vom putea trece peste acest moment daca luam in considerare partile bune ale relatiei noastre, daca suntem sincere cu voi insine si recunoastem ca am jucat si noi un rol, oricat de neinsemnat ar fi, in toata afacerea asta.
Constientizand acest lucru, putem indrepta lucrurile, putem face mai mult din ceea ce tine de noi in acea relatie. Astfel cand viata ne-ar readuce intr-un acelasi punct, decizia ar fi una mai simplu de luat, vom fi mai impacate ca am facut mai tot din ceea ce tinea de noi ca acea relatie sa continue.
Este important sa ne mentinem acel respect si stima de sine pentru a fi mai puternici, mai prezenti in contextul vietii noastre personale si de cuplu.
Recastigarea increderii este un pas facut cu incetinitorul. Este firesc o perioada sa fim gelosi/ase, sa urmarim fiecare miscare a partenerului, sa nu ne mai multumeasca raspunsul “Am fost la o bere cu prietenii, dupa serviciu, de aia am intarziat putin!”.
Chiar daca el se jura cu cerul si cu pamantul ca este cuminte si ca nu va mai calca stramb toata viata, ne va fi destul de greu sa-l credem o buna perioada de timp. Si asta pentru ca increderea nu se recastiga dintr-o data. Este nevoie de efort din partea ambelor parti. Si el/ea trebuie incurajat din cand in cand.
Este util sa ii aratam cat suntem de multumite atunci cand vine acasa la ora stabilita sau cand ne da telefoane peste zi. Abia cand impreuna va veti simti bine si veti scapa de sentimentul de vinovatie, puteti spune cu mana pe inima ca relatia merge, din nou, pe fagasul normal.
Pana atunci este o lupta intre amintirea tradarii si dorinta de a avea din nou incredere ca totul este bine si ca aveti un viitor impreuna!
Se spune ca o data ce ai cladit ceva si l-ai distrus, chiar daca il reconstruiesti, acel lucru nu va mai fi ca inainte. Depinde de noi si de cel de langa, adica de partener, daca mai exista un viitor impreuna. Este de preferat sa nu ne agatam de nevoia ca lucrurile sa fie ca inainte. Adesea tocmai acel inainte te-a adus, v-a adus in acest impas!
Reconstructia unei relatii si recastigarea increderii se poate dovedi a fi un drum dificil, greoi pe care daca alegem sa pornim este bine sa ne inarmam cu rabdare, intelepciune, sinceritate, iubire de sine si de celalalt!
Este un drum mai scurt pentru unii, mai lung pentru altii. Important este sa stim ca putem alege sa nu fim singuri pe acest drum, ca exista oameni ca mine, ca tine care iti pot veni un ajutor: consilierul marital sau de cuplu.