Pielea este alcatuita din trei straturi – epidermul, dermul si hipodermul; acesta din urma se mai numeste si tesut adipos subcutanat.
Epidermul
Epidermul este stratul exterior al pielii si functioneaza ca si bariera in fata agresiunii factorilor din mediul inconjurator. Celulele epidermului - numite keratinocite - inainteaza din stratul bazal catre suprafata pielii; pe masura ce avanseaza, peretele acestor celule se ingroasa iar interiorul lor este ocupat de o proteina numita keratina.
Odata ajunse in stratul cornos, keratinocitele se desprind de la suprafata pielii, proces numit descuamare. Anomaliile aparute in cadrul procesului de descuamare pot cauza aparitia unor agregate de keratinocite ce poara denumirea de scuame.
Dermul
Cel de-al doilea strat al pielii este dermul, alcatuit din tesut conjunctiv. Exista mai multe tipuri de tesut conjunctiv in organism, fiecare avand o functie specifica. La nivelul pielii, colagenul confera rezistenta, glicozaminoglicanii retin apa in piele iar fibrele de elastina stau la baza proprietatilor elastice ale pielii.
Jonctiunea dermo-epidermica
Jonctiunea dermo-epidermica este o structura de maxima importanta; este alcatuita din prelungiri digitiforme ale celor doua structuri, numite creste papilare si papile dermice. Celulele epidermului sunt hranite de la nivelul vaselor din derm, proces mediat de jonctiunea dermo-epidermica.
Aceasta din urma are si rolul de a creste suprafata de expunere a epidermului catre vasele de sange din derm, pentru a se asigura o nutritie adecvata a stratului extern al pielii.
Tesutul adipos subcutanat.
Hipodermul contine tesut adipos, alcatuit din celule numite adipocite. Acestea au rolul de izolator termic al organismului si de asemenea mentin pielea intinsa, prevenind aparitia ridurilor.
Pe masura ce o persoana imbatraneste, celulele epidermului devin mai subtiri si mai putin aderente, ceea ce micsoreaza considerabil grosimea pielii. Scaderea aderentei intercelulare duce la cresterea pierderilor de apa la nivelul barierei cutanate, ducand la tendinta pielii de a se usca.
Numarul de celule epidemice scade cu 10% cu fiecare decada ce trece, iar ritmul lor de inmultire este din ce in ce mai scazut, ceea ce conduce la diminuarea capacitatii de reparare a pielii.
Efectele imbatranirii sunt considerabile si la nivelul dermului: nu numai ca acesta se subtiaza, dar si cantitatea de colagen produsa scade, iar fibrele de elastina se deterioreaza. Aceste modificari ale structurii intime a pielii conduc la aparitia ridurilor.
Tot la nivelul dermului, glandele sebacee se maresc dar produc din ce in ce mai putin sebum, iar numarul glandelor sudoripare scade, ceea ce duce la accentuarea tendintei pielii de a se usca.
Jonctiunea dermo-epidermica se aplatizeaza, ceea ce face ca pielea sa devina mai fragila si mai putin rezistenta. Mai mult, si concentratia de nutrienti disponibili pentru hrana epidermului scade prin diminuarea suprafetei de contact dintre epiderm si derm; procesul de reparare a pielii este, de asemenea, alterat.
Adipocitele se micsoreaza odata cu inaintarea in varsta; aceasta modificare contribuie la aparitia ridurilor, intrucat scade cantitatea de tesut adipos care serveste ca suport pentru invelisul cutanat.
Expunerea la radiatiile ultraviolete din spectrul luminii solare este responsabila de 90% dintre manifestarile imbatranirii premature a pielii. Efectele razelor ultraviolete devin vizibile incepand cu cea de-a treia decada de viata si depind atat de doza totala de radiatii ultraviolete primita de piele pe parcursul anilor prin efect de sumare, cat si de tipul de pigmentatie a pielii, proprie fiecarei persoane.
Efectele expunerii la soare asupra epidermului
Soarele cauzeaza subtierea epidermului si aparitia unor leziuni cutanate numite keratoze actinice, carcinoame bazocelulare sau carcinoame spinocelulare.
Efectele expunerii la soare asupra dermului
La nivelul dermului, razele soarelui cauzeaza ruperea fibrelor de colagen si acumularea de fibre anormale de elastina. Aceste modificari apar si in pielea imbatranita, dar intr-o mai mica masura decat in pielea expusa cronic la lumina soarelui. Odata cu acumularea elastinei modificate se produc in cantitati crescute si niste enzime numite metaloproteinaze, enzime care in mod normal remodeleaza pielea expusa la soare prin remodelarea fibrelor de colagen.
Din anumite cauze care nu sunt cunoscute in totalitate, aceste enzime produc si distrugerea fibrelor de colagen ceea ce determina dezorganizarea fibrilelor cu aparitia de keratoze solare. Atunci cand procesul anormal de remodelare se repeta de foarte multe ori, la nivelul pielii isi fac aparitia ridurile.
Ridurile si radicalii liberi
Radicalii liberi sunt specii reactive de oxigen care au doar un singur electron, in loc de doi. Intrucat tendinta electronilor este de a forma perechi, radicalii liberi preiau electroni de la alte molecule, care la randul lor sunt nevoite sa preia electroni de la alte si alte molecule si acest proces continuu duce la modificarea functiei celulelor si alterarea materialului genetic.
Radicalii liberi activeaza metaloproteinazele care la randul lor distrug fibrele de colagen, ceea ce are drept rezultat aparitia ridurilor. Aparitia radicalilor liberi si declansarea acestor procese inlantuite sunt cauzate de expunerea la radiatiile ultraviolete, fumat si poluarea atmosferica.
Efectele hormonilor asupra aparitiei ridurilor
Desi momentan nu s-a stabilit care dintre modificarile pielii se datoreaza exclusiv factorilor hormonali, se pare ca scaderea nivelului de estrogeni odata cu menopauza poate duce la modificari cutanate.
Pe modele animale experimentale s-a putut observa ca odata cu scaderea nivelului de estrogen, pielea se subtiaza cu 1% pe an iar cantitatea de colagen scade cu 2% in fiecare an.
Utilizarea musculaturii faciale si aparitia ridurilor
Miscarile muschilor mimicii stau la baza aparitiei ridurilor si scaderii elasticitatii pielii. Liniile de incruntare de la nivelul fruntii si aspectul de „laba de gasca” de la nivelul unghiului extern al ochilor apar ca urmare a contractiei repetate si a uzurii muschilor expresiei faciale, muschi care actioneaza predominant in aceste zone.
Forta gravitationala si aparitia ridurilor
Forta gravitationala face ca laxitatea tegumentara sa devina din ce in ce mai aparenta, ceea ce conduce in final la aparitia aspectului de „falci”si a aspectului de „pleoape cazute".