Tetanosul este o boala infectioasa acuta, necontagioasa, cauzata de bacilul anaerob Clostridium tetani. Determina o afectare neurologica caracterizata de tonus muscular crescut si spasme musculare, cauzate de tetanospasmina, o toxina eliberata de Clostridium tetani. Tetanosul poate aparea la orice varsta, distingandu-se forme clinice: generalizate, localizate sau neonatale. Boala este deosebit de grava la nou-nascuti (tetanos neonatal).
Infectia apare sporadic si afecteaza de obicei persoane neimunizate sau partial imunizate, fiind mai frecventa in zonele rurale, unde se cultiva solul si in anotimpul cald.
Microbul este prezent in mediul inconjurator, mai ales in solul contaminat cu dejecte animale. In anumite conditii de mediu, sporii pot supravietui cativa ani, fiind rezistenti la diferite dezinfectante si la fierbere 20 minute. Tetanosul nu se transmite de la o persoana la alta. Boala apare ca urmare a infectarii unei plagi cutanate (chiar in cazul unei rani superficiale, atunci cand se produce o slaba oxigenare a tesutului respectiv) produsa de un obiect murdar (cuie, ace, foarfeci, aschii, pamant etc.) sau prin muscaturi de animale.
Nou-nascutul poate fi infectat la nastere, atunci cand cordonul ombilical este taiat cu un instrument nesteril.
Perioada de incubatie este de la 2 pana la 50 zile (in medie de 5-10 zile). Manifestarile tetanosului se datoreaza unei toxine, tetanospasmina, elaborate de microb. Aceasta afecteaza nervii care controleaza muschii striati, determinand cresterea tonusului si contractura acestora. O data fixata, toxina nu mai poate fi indepartata.
Tetanosul generalizat, forma cea mai frecventa de boala, se caracterizeaza prin tonus muscular crescut si spasme musculare generalizate. Simptomul care apare cel mai precoce si cel mai frecvent este rigiditatea maxilarelor (trismus sau imposibilitatea de a deschide gura) datorata contracturii muschilor maseteri. Alte simptome includ dificultate la inghitire (disfagie), neliniste, iritabilitate, rigiditate corporala, frisoane, spasme musculare. Spasmul muschilor faciali (ai fetei) creeaza o expresie caracteristica de zambet fals si sprancene ridicate (ras sardonic). Unii pot dezvolta spasme musculare paroxistice, violente, dureroase, care pot afecta inclusiv musculatura respiratorie, existand riscul de laringospasm si insuficienta respiratorie.
In tetanosul localizat, sunt afectati numai muschii inervati de catre nervii afectati din apropierea plagii.
Nou-nascutul cu tetanos pare sanatos la nastere. Simptomele apar in general intr-un interval de 4-14 zile, evoluand de obicei sub forma generalizata, iar in cazurile netratate este frecvent fatal.
Spasmele si contracturile musculare paroxistice pot provoca fracturi si uneori spasm laringian, cu sufocare si insuficienta respiratorie. De asemenea, poate surveni coma si decesul. La nivel mondial mortalitatea este de 50%. In cazul copiilor decesul se produce in majoritatea cazurilor. Persoanele afectate necesita spitalizare, de preferinta in unitati de terapie intensiva, unde se poate realiza continuu o monitorizare cardiorespiratorie.
Pe langa sustinerea functiei respiratorii tratamentul va cuprinde:
- curatarea si debridarea plagii;
- antibioterapie;
- administrarea de antitoxina pentru a neutraliza toxina circulanta nelegata din plaga (cea legata in tesutul nervos nu poate fi neutralizata);
- tratament pentru combaterea spasmelor musculare.
Imunitatea dobandita in urma imbolnavirii nu este durabila. De aceea convalescentii dupa tetanos vor fi imunizati activ prin vaccinare. Singura metoda profilactica este vaccinarea antitetanica (ATPA). In majoritatea tarilor din lume vaccinul antidifteric se administreaza concomitent cu vaccinul antitetanic si antipertussis (DTP). Este recomandat un rapel de vaccin asociat antidifteric-antitetanic la fiecare zece ani, pentru a prelungi imunitatea.
De asemenea, in cazul unor plagi cu risc tetanigen, adica plagi severe sau produse cu obiecte contaminate (cuie sau sarme ruginite, obiecte murdare cu pamant, spini vegetali etc.) trebuie consultat medicul, in vederea evaluarii necesitatii de a efectua un rapel la vaccinarea antitetanica si/sau administrarea de ser antitetanic (antitoxina).
Astfel:
- in cazul unei plagi minime, la o persoana vaccinata antitetanic corect este suficienta toaleta si pansamentul plagii; in cazul in care vaccinarea s-a facut incorect sau incomplet, se recurge la vaccinarea antitetanica completa;
- in cazul unei plagi medii, la o persoana vaccinata corect se face toaleta plagii, se administreaza antibioterapie si un rapel ATPA; daca vaccinarea a fost incorecta sau incompleta este necesara pe langa toaleta plagii, vaccinarea completa si seroprofilaxia (administrarea de antitoxina);
- in cazul unei plagi severe la persoane vaccinate se efectueaza toaleta plagii, antibioterapie, un rapel ATPA si seroprofilaxie; in cazul in care vaccinarea a fost incorecta sau incompleta dupa toaleta plagii se va initia antibiorepia, vaccinarea completa antitetanica si seroprofilaxie.