Cancerul vaginal este o forma rara de cancer localizata la nivelul vaginului – tubul muscular care face legatura intre uter si organele genitale externe. Cancerul vaginal apare cel mai frecvent in celulele care captusesc suprafata vaginului, canal care porta numele si de canal de nastere. In timp ce alte forme de cancer se pot extinde si la vagin din alte parti ale corpului, cancerul cu originea la nivelul vaginului (cancer vaginal primar) este rar.
Cancerul vaginal reprezinta doar 2-3% dintre toate cancerele ginecologice. Femeile cu cancer vaginal in stadiu precoce au cele mai bune sanse de vindecare. Cancerul care se extinde dincolo de vagin este mult mai greu de tratat.
Cancerul vaginal in stadiu precoce poate sa nu prezinte semne si simptome.
Pe masura ce progreseaza, acesta poate determina simtome cum ar fi:
- sangerare vaginala neobisnuita, cum ar fi dupa contactul sexual sau dupa menopauza;
- secretii vaginale apoase care pot fi sanguinolente sau urat mirositoare;
- prezenta unei tumori la nivelul vaginului;
- dureri in timpul urinarii;
- constipatie;
- durere pelvina.
Consultul medical Este necesar un consult medical la aparitia oricaror simtome legate de cancerul vaginal, cum ar fi sangerare vaginala anormala. Intrucat cancerul vaginal nu determina intotdeauna semne si simptome, este bine ca femeile sa urmeze sfaturile medicale in ce priveste examinarea pelvina de rutina. In general, cancerul apare cand in celulele sanatoase apar modificari genetice care transforma celulele normale in celule anormale. Celulele sanatoase cresc si se multiplica intr-un ritm stabilit si intr-un final mor la un moment programat. Celulele canceroase cresc si se multiplica fara control si nu mor. Acumularea celulelor anormale determina aparitia unei mase de celule (tumora).
Celulele canceroase invadeaza tesuturile din apropiere si se pot desprinde din tumora initiala si sa disemineze in alte zone ale corpului (metastaze). Majoritatea cancerelor vaginale - intre 85 si 90% - apar la nivelul celulelor scuamoase. Aceste celule subtiri si plate se gasesc la suprafata vaginului.
Alte tipuri mai putin frecvente de cancer vaginal includ:
1. Adenocarcinomul vaginal, care apare in celulele glandulare de la suprafata vaginului;
2. Melanomul vaginal, care se dezvolta in celulele producatoare de pigment (melanocite) din vagin;
3. Sarcomul vaginal, care se dezvolta in celulele tesutului conjunctiv sau in celulele musculaturii netede din peretii vaginali.
Ca in cazul altor tipuri de cancer, nu este clar ce determina mutatia genetica care determina cancerul vaginal.
Anumiti factori pot creste riscul de cancer vaginal, desi, si femeile fara factori de risc cunoscuti pot face acest tip de cencer.
Factorii de risc pentru cancerul vaginal sunt:
- Varsta. Majoritatea femeilor diagnosticate cu cancer vaginal au varsta de peste 60 de ani;
- Prezenta celulelor atipice la nivelul vaginului. Femeile cu neoplazie interepiteliala vaginala au un risc crescut de cancer vaginal. La femeile cu aceasta afectiune, celulele din vagin par diferite de celulele normale, dar nu suficient de diferite pentru a fi considerate cancer. Un numar mic de femei cu acet tip de neoplazie vor dezvolta cancer vaginal, iar la altele afectiunea va ramane benigna;
- Expunerea la medicamente pentru prevenirea avortului spontan. Femeile ale caror mame au luat un anume medicament numit dietilstibestrol in timp ce erau insarcinate au un risc crescut pentru un anume tip de cancer vaginal numit adenocarcinomul cu celule clare;
- Papiloma virusul uman (HPV) HPV este un virus cu transmitere sexuala care creste riscul atat pentru cancerul vaginal cat si pentru alte tipuri de cancer. HPV determina un numar mare dintre cancerele cervicale si modificarile precanceroase din cervix;
- Un cancer ginecologic anterior. Femeile care au fost tratate pentru un alt tip de cancer ginecologic, in special cancer de col uterin, pot avea un risc crescut pentru cancerul vaginal.
Alti factori de risc care pot creste riscul de aparitie al cancerului vaginal:
- parteneri sexuali multipli;
- inceperea precoce a vietii sexuale;
- fumatul;
- infectia HIV.
Cancerul vaginal de poate extinde (metastazia) in zone mai indepartate ale corpului, cum ar fi plaman, ficat sau oasele pelvine.
Cel mai probabil pacienta va consulat mai intai medicul de familie , dar poate fi trimisa imediat la ginecolog. Intrucat consultatia se desfasoara intr-un interval limitat si sunt foarte multe informatii de oferit si afla pentru pacient, este mai bine ca acesta sa se pregateasca din timp, pentru a beneficia la maxim de timpul petrecut in cabinetul medical.
Ce poate face pacientul
- Notarea simptomelor prezente, inclusiv cele care par sa nu aiba legatura cu motivul pentru care se solicita consultatia;
- Notarea unor informatii personale cheie, printre care orice stress major sau modificare importanta in ultimul timp;
- Lista de medicamente, dar si de vitamine si suplimente alimentare, pe care le ia pacientul;
- Pacientul poate lua cu sine, la consultatie, un membru al familiei sau un prieten. Uneori pot fi dificil de retinut toate informatiile oferite de medic in timpul consultatiei. Daca pacientul este insotit, insotitorul poate retine ceva ce pacientul a uitat;
- Notarea unor intrebari pe care pacientul vrea sa la adreseze medicului.
Timpul petrecut cu medicul este limitat, asa ca este bine sa fie pregatita o lista cu intrebari pentru a ajuta la folosirea din plin a timpului petrecut in cabinetul medical. Acestea trebuie notate in ordinea importantei, lasandu-le pe cele mai putin importante la urma, in cazul in care timpul expira.
Pentru cancerul vaginal, medicul poate fi intrebat urmatoarele:
- Care sunt cauzele simptomelor?
- Care sunt alte cauze posibile pentru aceste simtome sau pentru afectiune?
- Ce teste de laborator sunt necesare?
- Ce tipuri de tratament sunt disponibile? Ce fel de efecte secundare pot apare de la fiecare tratament? Aceste tratamente imi vor afecta viata sexuala?
- Care ste cea mai buna conduita in aceste cazuri?
- Care sunt alternativele de tratament sugerate de medic?
- Cum pot fi tratate atat cancerul vaginal cat si alta boala prezenta? - Exista restrictii care trebuie urmate?
- Cancerul s-a extins? In ce stadiu este?
- Care este prognosticul?
- Este necesar consultul la specialist?
- Exista brosuri sau alt tip de material scris care poate fi citit despre aceasta afectiune?
In afara de intrebarile pregatite inainte, pacientul e bine sa adreseze intrebari in timpul consultatiei de fiecare data cand are nelamuriri.
La ce se poate astepta pacientul din partea medicului
Cel mai probabil medicul va pune mai multe intrebari. Daca pacientul este pregatit sa le raspunda prompt poate ramane timp pentru a dezbate alte probelme.
Medicul poate intreba:
- Cand au aparut simptomele prezente?
- Simptomele sunt continui sau ocazionale?
- Cat de severe sunt simptomele?
- Ce pare sa amelioreze aceste simptome?
- Ce pare sa agraveze aceste simptome?
- Mama pacientei a luat dietilsibestrol in timpul sarcinii cu pacienta?
- Pacienta a mai avut alte forme de cancer?
- I s-a spus vreodata pacientei ca are HPV?
In timp ce nu exista un test screening pentru detectarea precoce a cancerului vaginal, acesta este uneori descoperit in timpul unei examinari pelvine de rutina, inainte ca semnele si simptomele sa devina evidente. In timpul examinarii pelvine, medicul va inspecta cu atentie partile expuse ale vaginului, iar apoi va introduce doua degete ale aceleiasi maini in vagin in timp ce palpeaza simultan cu cealalta mana abdomenul, pentru a simti uterul si ovarele.
Medicul poate folosi si un instrument numit speculum pentru a largi vaginul, lucru care ii va permite sa observe mai bine orice anomalii ale cervixului si vaginului.
De asemeni, de obicei, medicul va recolta o proba pentru un test Papanicolau, test screening pentru detectarea cancerului de col uterin; uneori celulele prezente in cancerul vaginal pot fi observate si cu ajutorul acestui test. Examinarea pelvina si testul Papanicolau se recomanda a fi realizate de rutina la fiecare 1-2 ani.
Cat de frecvent sunt realizate aceste teste depinde de factorii de risc ai femeii pentru cancerul de col uterin si de prezenta unui test Papanicolau anormal in trecut.
Daca pacienta prezinta semne si simptome, medicul va realiza un examen vaginal si un test Papanicolau pentru a cauta anomaliile care semnaleaza prezenta cancerului vaginal.
In plus, pot fi realizate si alte proceduri pentru a evidentia cancerul, cum ar fi:
1. Colposcopia. Aceasta reprezinta o examinare a vaginului cu un microscop special, numit colposcop. Colposcopia permite medicului sa observe in detaliu suprafata vaginului pentru a detecta zone cu anomalii.
2. Biopsia. Biopsia este o procedura de obtinere a unei probe de tesut care poate ridica suspiciuni, acesta urmand a fi examinat pentru evidentierea unor eventuale celule canceroase. Medicul poate recolta biopsia in timpul colposcopiei. Aceasta proba va fi trimisa la laborator pentru examinare.
Odata ce medicul stabileste diagnosticul de cancer vaginal,vor trebui parcursi pasii pentru a determina extinderea acestuia – proces numit stadializare. Stadiul in are se afla cancerul il ajuta pe medic sa aleaga cel mai potrivit tratament.
Pentru a determina stadiul cancerului, medicul poate folosi:
- Biopsia. Probe de tesut din cervix sau vulva pot arata daca neoplazia s-a exitns in aceste zone;
- Teste imagistice. Medicul poate realiza teste imagistice pentru a detemina extinderea canerului. Aceste teste includ radiografii, tomografie computerizata sau imagistica prin rezonanta magnetica;
- Vizualizarea cu ajutorul unor microcamere. Procedura foloseste camere de luat vederi foarte mici pentru a vedea in interiorul corpului si a determina daca neoplazia s-a extins in anumite zone. Aceste camere ajuta medicul sa vada in interiorul vezicii urinare (cistoscopie) si al rectului (rectoscopie); - Tomografie cu emisie de pozitroni. Acest test foloseste glucoza combinata cu un atom radioactiv pentru a determina zonele in care s-a extins cancerul. Celulele canceroase folosesc mai multa glucoza deoarece sunt mai active decat celulele normale, iar analiza PET evidentiaza zonele in care detectarea noninvaziva a cancerului este mai dificila, cum ar fi nodulii limfatici..
Odata ce medicul a determinat extensia cancerului, el acorda bolii un anumit stadiu.
Stadiile cancerului vaginal sunt:
- stadiu 0. Cancerul nu s-a extins dincolo de primul strat de celule (epiteliu) al peretelui vaginal. Rata de supravietuire la cinci ani este de 96% in acest stadiu;
- Stadiul I. Cancerul este limitat la peretele vaginal;
- Stadiul II. Cancerul s-a extins la tesuturile din jurul vaginului;
- Stadiul III. Cancerul s-a extins la nodulii limfatici din zona, sau la peretele pelvin sau ambele;
- Stadiul IV A. Cancerul s-a extins la nodulii limfatici din zona si de asemeni la vezica urinara, rect sau pelvis;
- Stadiul IV B. Cancerul s-a extins in zone departate de vagin, cum ar fi plaman.
Optiunile de tratament pentru cancerul vaginal depind de mai multi factori, printre care tipul cancerului si stadiul in care se afla. Intrucat cancerul vaginal este rar, nu a fost dezvoltat un ghid standard de tratament. Medicul si pacientul impreuna vor determina care este cel mai potrivit tratament in functie de scopurile tratamentului si de efetele secundare pe care pacienta este dispusa sa le indure. Tipic, tratamentul cancerului vaginal include chirurgie si radioterapie.
Chirurgia
Interventia chirurgicala de indepartare a cancerului este de obicei facuta pentru cancerele in stadiul incipient care este limitat la vagin sau, in stadii avansate, extins la tesutul din jur. Deoarece multe organe importante sunt localizate in pelvis, operatia de indepartare a tumorilor mari ar necesita indepartarea acestora. Din acest motiv, medicul va incerca sa controleze cancerul prin alte metode de tratament mai intai.
Tipurile de interventie chirurgicala folosite pentru tratarea cancerului vaginal sunt:
1. Indepartarea tumorilor mici sau a leziunilor. Cancerul limitat la suprafata vaginului poate fi indepartat prin folosirea unui bisturiu sau a laserului. Chirurgul poate indeparta si o mica zona de tesut sanatos pentru a se asigura ca toate celulele bolnave au fost indepartate;
2. Indepartarea vaginului (vaginectomie). Indepartarea unei parti a vaginului (vaginectomie partiala) sau a intregului organ (vaginectomie radicala) poate fi necesara pentru indepartarea tumorii. In functie de extensia acestuia, chirurgul poate recomanda indepartarea uterului si a ovarelor (histerectomie), si a nodulilor limfatici din zona (limfadenectomie) in aceeasi interventie cu vaginectomia;
3. Indepartarea majoritatii organelor din pelvis (exenteratie pelvina). Aceasta interventie chirurgicala extensiva poate fi o optiune daca, cancerul este extins in toata zona pelvina sau in cazul in care cancerul vaginal a reaparut. In timpul acestei interventii, chirurgul indeparteaza multe din organele pelvine, printre care vezica urinara, ovarele, uterul, vaginul, rectul si portiunea inferioara a colonului.
Vor fi create deschideri la nivelul abdomenului pentru a permite urinei (urostomie) si materiilor fecale (colostomie) sa fie eliminate din organism, si vor fi colectate in pungi speciale.
Daca vaginul este indepartat in totalitate, pacienta poate alege sa treaca printr-o operatie de reconstructie a vaginului. Chirurgii folosesc o bucata de piele, o portiune de intestin sau de muschi din alte zone ale corpului pentru a face un vagin nou. Desi un vagin reconstruit poate permite femeii sa aiba activitate sexuala, acesta nu este la fel cu cel natural. Spre exemplu, vaginului reconstruit ii lipseste lubrifierea naturala si ofera senzatii diferite la atingere datorita modificarilor din nervii inconjuratori.
Radioterapia
Radioterapia este un tratament frecvent al cancerului vaginal. Acesta foloseste particule energetice de putere inalta pentru a distruge celulele canceroase.
Radiatiile pot fi distribuite in doua moduri:
1. Iradierea externa. Iradierea externa este directionata intregului abdomen sau doar pelvisului, in functie de extensia cancerului. In timpul iradierii externe, pacientul este pozitionat pe o masa si un aparat pentru radiatii este rotit in jurul acestuia pentru a trata zona afectata. Majoritatea femeilor cu cancer vaginal primesc iradiere externa;
2. Iradierea interna. In timpul iradierii interne, dispozitive care contin radiatii – seminte radioactive, fire, cilindrii sau alte materiale - sunt introduse in vagin sau tesuturile din jur. Dupa mai multe zile, aceste dispozitive sunt indepartate. Femeile cu stadiu precoce de cancer vaginal pot primi iradiere interna. Unele paciente pot primi iradiere interna dupa realizarea iradierii externe.
Radioterapia distruge celulele canceroase care au o rata mare de crestere, dar pot produce leziuni si celuleleor sanatoase din apropiere, determinand efecte secundare. Efectele secundare ale radioterapiei depind de intensitatea radiatiilor si de locul unde ele tintesc. Complicatiile includ iritarea vezicii urinare, inflamatia mucoasei rectale, ingustarea vaginului, subtierea mucoasei vaginale, menopauza prematura si infertilitate.
Alte optiuni de tratament
Daca chirurgia si radioterapia nu pot controla cancerul, pacientei ii pot fi oferite ale tratamente, printre care:
- Chimioterapia. Chimioterapia foloseste substante chimice pentru a distruge celulele canceroase. Inca nu este clar daca aceste tratamente sunt eficiente in cazul femeilor cu cancer vaginal. Studii mici realizate pentru diferite combinatii chimioterapice au oferit rezultate diferite. Chimioterapia poate fi folosita pe parcursul radioterapiei pentru a creste eficienta acesteia;
- Trialurile clinice. Acestea sunt experimente pentru testarea unor noi metode de tratament. In timp ce trialul clinic ofera o sanse de testare pentru cele mai avansate tratamente, nu se garanteaza vindecarea.
Este importatnt ca pacienta sa aiba grija de starea generala de sanatate atunci cand urmeaza un tratament pentru cancer si dupa acesta. Alimentatia corecta, tinerea sub control a stessului si activitatea fizica adecvata pot ajuta la promovarea unei stari bune de sanatate.
Alimentatia corecta
O nutritie buna este in mod special importanta pentru pacientii care urmeaza un tratament pentru cancer. Dar acesta deziderat poate fi greu de intreprins pentru o perioada daca tratamentul include chimioterapie sau radioterapie. Pacientul poate simti greata, isi poate pierde apetitul sau alimentele pot parea fade sau neplacute la gust.
Chiar si in aceste conditii, alimentatia corecta in timpul tratamentului impotriva cancerului poate ajuta la mentinerea abilitatii de a face fata efectelor secundare ale tratamentului. De asemeni, o nutritie buna poate ajuta la prevenirea infectiilor si mentinerea unei stari mai active.
Iata cateva strategii care il pot ajuta pe pacient sa manance bine chiar si atunci cand nu se simte in stare:
- Consumul de alimente bogate in proteine. Alimentele bogate in proteine pot ajuta la reconstruirea sau repararea tesuturilor lezate. Pot fi consumate oua, iaurt, branza de vaci, unt de arahide, carne slaba, pui, peste, fasole si linte;
- Mentinerea unei dorinte de a incerca sa consume si alimentele pe care pacientul nu le agreeaza. Un aliment care astazi pare neaptisant poate avea un gust mai bun in saptamana urmatoare;
- Cand pacientul se simte mai bine, trebuie sa profite din plin. Se recomanda consumarea a cat mai multe alimente sanataose posibil. Pot fi preparare mancaruri care pot fi apoi congelate si reincalzite. De semeni, pot fi incercate si preparatele congelate cu continut scazut de grasimi;
- Cresterea numarului de calorii consumate la o masa. Spre exemplu, folosirea painii pe care s-a intins unt, gem sau miere. Amestecarea de nuci, alune, arahide in mancare;
- Consumarea unor cantitati mici de hrana de mai multe ori pe zi. Daca pacientul nu poate consuma o cantitate mai mare de alimente la o singura masa, cel mai bine este sa incerce sa consume cantitati mai mici de hrana dar la intervale mai mici. Fructele si legumele ar trebui tinute aproape pentru servirea gustarilor.
Mentinerea in activitate
Chiar daca pacientul nu se simte bine, cel mai bine este sa incerce sa se mentina activ din punct de vedere fizic. O plimbare scurta sau urcarea unor trepte pot ajuta la mentinerea tonusului muscular. Exercitiile fizice pot ajuta la prevenirea oboselii, reducerea anxietatii si prevenirea depresiei. In plus, activitatile care necesita miscari repetitive, cum ar fi inotul, pot produce o stare mentala similara celei din timpul meditatiei. Acelasi lucru este valabil si pentru exercitiileyoga si exercitiile de streching.
Fiecare femeie diagnosticta cu cancer faca fata diagnosticului in felul sau. Unele femei isi doresc sa aiba familia in jurul lor in timp ce altele au nevoie de o perioada de singuratate pentru a-si pune gandurile in ordine. Socul si confuzia diagnosticului pot lasa pacienta cu o anumita nesiguranta fata de sine.
Pentru a le face fata, ea poate sa:
1. Invete tot ce se poate despre cancer. Pacienta poate nota intrebari pe care sa le adreseze medicului la urmatoarea consultatie. Poate lua un prieten sau un membru al familiei la consultatie pentru ca acesta sa ia notite. Poate cere informatii suplimentare si de la ceilalti membrii ai echipei medicale. Cu cat mai multe lucruri stie pacienta despre boala sa cu atat va fi mai pregatita sa ia decizii in ce priveste tratamentul;
2. Mentinerea intimitatii cu partenerul. Tratamentul cancerului vaginal poate produce efecte secundare care fac ca intimitatea actului sexual sa fie mai dificila. Daca tratamantul face activitatea sexuala dureroasa sau temporar imposibila, este bine sa fie gasite alte metode de mentinere a intimitatii. Petrecerea tipului impreuna, purtarea de conversatii profunde sunt cai de creare a intimitatii emotionale. Cand pacienta esta gata pentru intimitatea emotionala, cel mai bine este sa ia lucrurile usor. Daca efectele secundare sexuale ranesc relatia cu partenerul, este bine ca pacienta sa discute aceste aspecte cu medicul. Acesta poate oferi cai de face fata acestor probleme sau poate trimite pacienta la un specialist;
3. Crearea unei retele de suport. Prezenta familiei si a prietenilor in jurul pacientei poate fi un suport valoros. Poate fi de folos gasirea unei persoane cu care pacienta sa discute despre emotiile pe care le are. Alte surse de suport sunt asistentii sociali si psihologii – pot fi solicitate informatii de la medicul care ingrijeste pacienta , daca aceasta simte nevoia sa discute cu un specialist. De asemeni, pacienta poate sta de vorba si cu preotul. Alte persoane care sufera de cancer pot oferi o perspectiva unica si pot intelege mai bine prin ce trece pacienta, astfel incat aceasta poate lua in considerare si participarea la grupuri de suport – daca acestea exista;
4. Timp pentru sine atunci cand este nevoie. Pacienta este bine sa spuna celor din jurul sau cand doreste sa fie singura. Timpul petrecut in liniste pentru a gandi sau a tine un jurnal poate ajuta la clarificarea emotiilor.
Nu exista o cale sigura de prevenire a cancerului vaginal. Totusi, poate fi crescuta sansa de a descoperi precoce cancerul vaginal prin efectuarea de rutina a examinarii pelvine si a testului Papanicolau. Daca este descoperit in stadiu precoce exista cele mai bune sanse de vindecare. Medicii recomanda femeilor examinarea pelvina si testul Papanicolau la putin timp de la inceperea vietii sexuale sau pana la varsta de 21 de ani.
Prevenirea infectiei cu HPV poate ajuta, de asemeni, la prevenirea aparitiei cancerului vaginal. Folosirea vaccinului Gardasil este recomandat inainte ca femeia sa devina activa sexual.
Intrucat inceperea precoce a vietii sexuale este asociata cu cancerul vaginal, intarzierea acestei prime experiente poate preveni, de asemeni, apritia cancerului vaginal. In plus, evitarea activitatii sexuale cu parteneri multipli poate reduce riscul pentru acest tip de cancer. Renuntarea la fumat sau evitarea acestuia poate scade, de asemeni, riscul pentru cancerul vaginal.