Mituri legate de poliartrita reumatoida

Generalitati

Poliartrita reumatoida este o afectiune sistemica cronica de natura autoimuna ce se caracterizeaza prin sinovita si serozita (inflamatia suprafetelor articulare, seroaselor pericardice, pleurei), dar si prin aparitia nodulilor reumatoizi si vasculitei. O particularitate a acestei boli este afectarea simetrica, persistenta, a mai multor articulatii de la mana si de la picioare (in general orice articulatie care are sinoviala poate sa fie afectata de acest proces). Severitatea acestei boli variaza, insa prin caracterul sau progresiv are risc debilitant deoarece statusul functional al articulatiilor prinse in proces se reduce pana se ajunge la distructie si deformare locala.

Poliartrita reumatoida afecteaza aproximativ 1% din populatia adulta, si apare de trei ori mai frecvent la femei comparativ cu barbatii. Desi aceasta boala se poate manifesta practic la orice varsta (existand chiar si cazuri descrise la copii de artrita reumatoida juvenila), incidenta creste cu varsta, iar maximul este atins in cazul indivizilor intre 40- 60 de ani.

Desi afectiunea este raspandita, se cunosc deocamdata destul de putine despre ea, despre procesul patogen care sta la baza aparitiei acesteia. Uneori datorita faptului ca exista ata de multe tipuri de artrite, pacientii ajung sa o confunde cu alte forme. Poliartrita reumatoida ramane un mister inca si pentru specialisti, nu doar pentru pacienti.

Din acest motiv ne-am propus sa exploram cateva dintre cele mai frecvente mituri legate de poliartrita reumatoida.

Mitul nr 1

Poliartita reumatoida este exact ca artrita obisnuita

Poliartita NU este o forma obisnuita de artrita. Ceea ce se intelege de fapt prin artrita obisnuita este osteoartrita, o boala de natura degenerativa care se localizeaza la nivelul articulatiilor mari si care afecteza atat cartilajul articular cat si osul subiacent. Incidenta osteoartritei este mult mai crescuta comparativ cu cea a poliartritei reumatoide, specialistii estimeaza ca peste 85% din populatia de 65 de ani are semne radiologice de osteoartrita, iar 60% sunt simptomatici.

Exista intr-adevar elemente comune intre cele doua afectiuni articulare, insa si multe diferente. Durerea este unul din aspectele ce caracterizeaza atat osteoartita cat si poliartrita reumatoida, dar este si unul dintre elementele care ajuta medicii sa stabilesca diagnosticul diferential intre ele. Durerea din osteoartita este localizata la o singura articulatie, este prezenta dimineata, insa se amelioreaza in primele minute prin mobilizarea articulatiei, in timp ce poliartrita reumatoida este caracterizata prin afectarea mai multor articulatii (de unde si numele de poliatrita) este insotita de redoare matinala mai lunga de 30 de minute si este simetrica.

In plus, cauza de aparitie a osteoartritei este cunoscuta: traumatisme, degenerescenta senila a cartilajelor, infectii locale. In ceea ce priveste cauza de aparitie a poliartritei reumatoide, aceasta ramane inca un mister. Se pare ca in cadrul bolii apare o reactivare anormala a sistemului imun al organismului care nu mai recunoaste ca proprii anumite structuri.

Acestea sunt considerate in schimb antigene si impotriva lor sistemul imun directioneaza celule care sa le distruga. Atacul autoimun este directionat in special impotriva sinovialelor, seroaselor, insa si altor structuri ale organismului. Care este cauza declansarii acestei reactii imune aberante nu se cunoaste pana in prezent.
Specialistii sunt de parere ca cea mai frecventa greseala facuta este tocmai confundarea poliartritei reumatoide cu osteoartrita. Uneori acest lucru pare scuzabil deoarece in timp, pacientii cu poliartrita reumatoida ajung sa dezvolte si osteoartrita.

Mitul nr 2

Poliartrita reumatoida apare exclusiv la varstnici

Poliartira reumatoida poate debuta la orice varsta, de la 30 de ani pana la 60. Nu exista nici o limita de varsta - nici superioara, nici inferioara. Pacientii varstnici au evolutie mai grava comparativ cu cei tineri deoarece se presupune ca afectiunea a progresat o perioada foarte lunga de timp si a determinat anumite modificari patologice ale articulatiei care o expun riscului de impotenta functionala.
Poliartrita reumatoida are chiar si o forma juvenila, care se manifesta la copii, in timpul copilariei sau adolescentei. Grupa cu cel mai mare risc de aparitie a acestei boli este reprezentata de femeile cu varsta intre 40 si 50 de ani.

Mitul nr 3

Poliartrita reumatoida nu este o afectiune grava

Afirmatia este falsa deoarece prin evolutia sa prelungita si prin natura procesului patogen, poliatrita reumatoida este una dintre cele mai debilitante boli. Netratata, sau tratata neadecvat ea poate sa interfere cu indepedenta pacientului, ii scade semnificativ calitatea vietii si il face dependent de ajutorul celor din jur pentru a-si indeplini chiar si activitatile de igiena si ingrijire.

Deoarece multi dintre pacienti confunda poliartrita reumatoida cu osteoartrita degenerativa, nu se prezinta la timp la medic, ci prefera sa se autotrateze la domiciliu in speranta ca durerile se vor ameliora. Temporizarea consultatiei medicale de specialitate nu face decat sa permita afectiunii sa se agraveze, sa cuprinda din ce in ce mai multe articulatii si sa scoata din uz cele la care s-a inregistrat debutul. Unii pacienti se pezinta la medic chiar si la cativa ani de la debutul simptomelor.

Poliartrita reumatoida este o afectiune ce trebuie diagnosticata corect cat mai rapid, iar tratamentul trebuie inceput imediat dupa stabilirea diagnosticului de certitudine. Boala este periculoasa atat prin afectarea articulatiilor cat si prin complicatiile sale. Pacientii au si modificari cutanate, cu aparitia nodulilor reumatoizi, a proceselor vasculitice, a eritemului palmar si chiar a atrofiei tegumentare digitale, sau dezvoltarea dermatozitelor necrotizante. Boala reumatoida poate avea si afectare pulmonara cu fibroza si pleurezie, poate sa se extinda la rinichi, ducand la aparitia glomerulonefritelor. Pacientii cu poliartrita reumatoida netrata au un risc crescut de infarct miocardic si accident vascular cerebral.

Mitul nr 4

Poliartrita reumatoida are caracter invalidant

Evolutia poliartritei reumatoide este diferita de la un pacient la altul, in principal deoarece exista o mare variabilitate a raspunsului la tratament. In ciuda evolutie cronice si caracterului progresiv, poliartrita este o boala ce nu invalideaza pacientul. Acesta nu ajunge intr-un scaun cu rotile si nici intr-un spital special pentru tratarea unor astfel de cazuri.

Boala poate sa afecteze foarte mult calitatea vietii deoarece duce la impotenta functionala a unor articulatii mici, iar pacientul nu poate realiza miscari de finete. Totusi, tratamentul actual cu metotrexat si agenti biologici este atat de eficient incat stopeaza sau reduce ritmul evolutiei bolii astfel incat pacientii pot duce o viata normala. Studiile recente nu fac decat sa sustina aceste afirmatii, peste 94% dintre pacientii aflati in tratament adecvat pentru poliartrita reumatoida duc o viata normala, chiar si la 10 ani de la descoperirea bolii.

Mitul nr 5

Pacientii cu poliartrita reumatoida abandoneaza lucrul si serviciul

Poliartrita reumatoida netratata sau nedescoperita inca de la debut poate sa evolueze in timp si poate sa duca la pierderea functionalitatii unor articulatii, in special articulatiile mici ale mainii. Degetele se deformeaza semnificativ iar unele profesii nu mai pot fi practicate cu aceeasi indemanare. Este vorba in special de profesii care necesita o anumita finete a miscarilor. Trebuie specificat insa ca diagnosticul de poliartrita reumatoida nu presupune aparitia imediata a unui handicap fizic.

In plus, evolutia bolii este agravanta doar in lipsa tratamentului. In momentul actual evolutia este foarte bine controlata de catre tratament, iar pacientii nu trebuie sa isi modifice stilul de viata si nici sa isi schimbe profesia. Poliartritra reumatoida poate sa interfere cu activitatile cotidiene doar in timpul puseelor si acutizarilor, in rest pacientul simtindu-se bine.
Specialistii au efectuat un studiu care a evidentiat faptul ca pacientii cu poliartrita reumatoida diagnosticata in urma cu 10 ani isi puteau indeplini indatoririle de serviciu asemanator colegilor care nu aveau aceasta problema.

Mitul nr 6

Deoarece tratamentul este toxic, pacientii trebuie sa astepte ca boala sa evolueze pentru a fi tratati

Specialistii sunt de parere ca acesta este poate cel mai periculos mit dintre toate. In prezent medicii sunt de parere ca cel mai bine pentru evolutia pacientului si pentru ameliorarea simptomelor este ca tratamentul sa fie administrat de indata ce este stabilit diagnosticul de certitudine. Cu cat se asteapta mai mult cu atat procesul inflamator evolueaza si este mult mai greu de domolit si in final de stapanit.
Este adevarat, tratamentul poliartritei este complex iar unele medicamente au efecte adverse importante, insa nu poate fi mai rau decat daca boala nu este tratata.

Schemele terapeutice actuale includ administrarea de antiinflamatoare, saruri de aur, agenti imunosupresori de tipul metotrexatului, hidroxiclorochine, agenti ce modifica evolutia bolii, substante imunomodulatoare. Ele sunt administrate in functie de etapa de evolutie a bolii, raspunsul la alte medicamente, starea generala de sanatate si gradul de afectare a calitatii vietii. Nu sunt administrate toate aceste preparate la un singur pacient ci doar conform unor scheme foarte bine stabilite.
Evolutia pacientului sub tratament este atent monitorizata in permanenta pentru a se detecta eventualele reactii adverse din timp.

Mitul nr 7

Poliartrita reumatoida determina aparitia concomitenta a cancerului

Specialistii au observat ca pacientii cu poliartrita reumatoida au un risc mai mare (de aproximativ 2 ori mai mare) de a dezvolta limfoame. Motivul exact nu este cunoscut. In ciuda faptului ca riscul este mai mare decat in populatia generala, per ansamblu, incidenta de aparitie a limfoamelor este destul de scazuta. Un studiu facut in acest sens a stabilit ca dupa 18 ani de evolutie a poliartritei reumatoide, din peste 2000 de pacienti care au participat, doar 11 au dezvoltat limfoame. Comparativ cu lotul de pacienti studiat, 3 pana la 8 persoane din populatia generala poate sa dezvolte limfom, de-a lungul aceleiasi perioade de timp.

Exista o serie de ipoteze ce isi propun sa explice aparitia limfoamelor la pacientii cu poliartrita reumatoida. Unii specialisti considera ca inflamatia generala si reactivarea anormala a sistemului imun ar trebui incriminate, in timp ce altii considera cancerul ca o reactie adversa a tratamentului. Metotrexatul sau noii agenti biologici sunt printre medicamentele incriminate, insa specialistii considera ca beneficiile administrarii acestor preparate depasesc considerabil riscurile si de aceea sustin continuarea administrarii lor.

Poliartrita reumatoida netrata are efect devastator asupra pacientului si ii afecteaza in mod grav si ireversibil viata. Limfoamele ce pot sa apara sunt foarte rare, au evolutie lenta si se pot trata. In plus, aceasta este o simpla supozitie, iar studiile nu au demonstrat ca exista o relatie de tip cauza-efect intre tratament si aparitia cancerului.

Exista si o veste buna, riscul de aparitie a cancerului colorectal in cazul pacientilor cu poliartrita reumatoida este scazut cu pana la 40%. Ca si in cazul asocierii poliartritei cu aparitia limfoamelor, nici efectul protector impotriva cancerului colorectal nu este foarte bine inteles. Una din teorii afirma ca responsabila de acest efect este administrarea frecventa a AINS (inclusiv a aspirinei, si ibuprofenului).

Mitul nr 8

Pacientii cu poliartrita reumatoida trebuie sa evite miscarea

Dimpotriva! Specialistii insista ca pacientii cu poliatrita reumatoida sa faca multe exercitii fizice, sa mobilizeze permanent articulatiile si sa nu adopte un regim de viata sedentar. Tratamentul si fiziokinetoterapia sunt esentiale, insa daca pacientul nu are vointa si nu face singur cat mai mult sport, rezultatele nu se ridica la nivelul asteptarilor. Intr-adevar, odihna este si ea necesara, insa pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca diagnosticul de poliartrita ii obliga la mai mult exercitiu, nu la mai putin.

In cazul lor, sedentarismul este contraproductiv. Daca articulatiile sunt rigide, dureroase iar mobilizarea lor agraveaza aceste simptome, este normal ca pacientul sa evite miscarea. Dar imobilizarea pune baza aparitiei unui cerc vicios. Cu timpul sunt afectati si muschii care devin hipotrofici, hipotoni iar aceste conditii duc la agravarea bolii.

Exista o gama foarte larga de exercitii fizice pe care le pot realiza toti pacientii cu poliartrita reumatoida, indiferent de stadiul evolutiv. Alergarea usoara este foarte indicata, stretchingul la fel. Efortul este minim, insa beneficii sunt multiple. In plus, aceste exercitii presupun mobilizarea tuturor articulatiilor, deci sunt si foarte complexe. Pacientii pot incerca si exercitii aerobice cu un grad scazut de dificultate. In cazul in care nu au un regim de viata destul de activ, specialistii le pot recomanda anumite exercitii care le vor ameliora semnificativ functionarea articulara. Exercitiile intense si foarte solicitante trebuie evitate deoarece acestea sunt cele periculoase, care fac mai mult rau decat bine.