Meprobamatul este un carbamat folosit mult timp ca anxiolitic, dar cu tendinta de a fi inlocuit de clasa benzodiazepinelor. A fost scos pe piata in 1955, devenind rapid cel mai bine vandut si cel mai popular anxiolitic sub denumirea "Happy Pills" ("pilulele fericirii").
Utilizarea sa a inceput sa scada dupa ce s-a demonstrat ca are efecte adictive mari si determina o mare letalitate in cazul supradozelor. Intre anii 1960-1970 a fost declarat ca avand proprietati care determina dependenta fizica si psihica, in mod similar barbituricelor.
Absorbtia meprobamatului este caracterizata in unele cazuri de supradozare, de un proces dezordonat si/sau lent, de depunere sub forma de concrescente (placute) in mucoasa gastrica ("bezoari de medicament"), fapt ce arata predilectia pentru concentrarea gastrica. Aceste depuneri indurate sunt de cele mai multe ori indepartate chirurgical.
Mecanismul de actiune nu este pe deplin cunoscut. In studiile pe animale s-a dovedit a actiona pe mai multe situsuri, inclusiv talamus si sistemul limbic. Leaga receptorii GABAA care intrerup comunicarea neuronala intre formatiunile reticulata si maduva spinarii, determinand astfel sedare si alterarea mecanismului de percepere a durerii.
In cazul supradozei masive de meprobamat au fost raportate:
- coma,
- clonus (contractii reflexe ritmate si irepresibile ale musculaturii),
- hipotensiune grava si prelungita,
- edem pulmonar,
- aritmii cardiace.
In cazuri mai usoare pot sa apara:
- greata,
- diaree,
- crampe abdominale,
- oligurie,
- stare subcomatoasa.
In cazurile grave apare:
- insuficienta circulatorie acuta determinata de hipovolemie si de scaderea eficacitatii functionale a miocardului,
- deprimarea SNC care poate sa conduca chiar la coma cu hipotermie,
- insuficienta respiratorie.
Decesul poate surveni prin colaps circulator. Doza toxica este de 4 g, iar doza minima letala de 6 g (15 tablete).
Meprobamatul utilizat timp indelungat determina modificari morfo-functionale hepatice, renale si sanguine.
In cazul consumului abuziv apare toleranta si farmacodependenta accentuata care poate lua forma unei adevarate toxicomanii. Astfel apare nu numai dependenta psihica ci si dependenta fizica, ca si in cazul barbituricelor si benzodiazepinelor.
La intreruperea brusca a administrarii cronice, se declanseaza un sindrom de retragere caracterizat prin:
- insomnie,
-anorexie,
- anxietate,
- tresariri musculare,
- convulsii.
Tratamentul intoxicatiei acute cu meprobamat consta in sustinere respiratorie si tratament simptomatic.
In cazurile severe, in care pacientul nu raspunde la terapia obisnuita este indicata epurarea extracorporeala hemodializa, care este eficienta datorita greutatii moleculare mici, volumului de distributie mare si gradului de legare de proteinele plasmatice.