Testele de anticorpi anti-SARS-CoV-2 - ce ne spun acestea?

Ce semnifica prezenta anticorpilor in sange?

Indiferent care ar fi microorganismele sau alte elemente straine care patrund in organismul uman, este important ca sistemul nostru imunitar sa le recunoasca si sa faca diferenta intre structurile proprii si cele numite non-self care i-ar putea cauza diverse daune. Facand aceasta distinctie, corpul devine capabil prin activarea sistemului imunitar sa lupte impotriva factorilor agresori pentru a mentine starea de sanatate a organismului.

Un rol important in acest sens il joaca anticorpii, structuri de natura proteica avand proprietatea de a recunoaste antigenele elementelor straine care invadeaza organismul si de a le neutraliza formand impreuna cu acestea, pe baza unor situsuri specifice de complementaritate, asa-numitele complexe imune. Ulterior, aceste complexe imune sunt recunoscute de macrofagele care completeaza mai departe raspunsul imun al gazdei prin distrugerea agentului strain corpului.

Cum se detecteaza anticorpii?

Prezenta anticorpilor este detectata prin efectuarea unor teste serologice specifice si sunt un indiciu care confirma ca pacientul a trecut printr-o anumita boala, fie ca a avut sau nu simptome clinice evidente, dar este o dovada ca agentii infectiosi sau non-infectiosi au patruns in organism declansand din partea acestuia un raspuns imun.

La fel se intampla si in cazul infectiei cu SARS-CoV-2 pentru care se doreste prezenta in determinarea serologica a acestor anticorpi dobanditi pe calea imunizarii naturala dupa expunerea la acest microorganism sau prin imunizare pasiva in urma vaccinarii. Indiferent daca valoarea titrului de anticorpi anti SARS-CoV-2 este mai modesta, dar peste limita de cutt-off ului care este situata in intervalul 50-1000 AU/mL sau daca acestia se gasesc intr-un numar mai mare, depistarea lor in serul pacientilor este un semn ca organismul este pregatit sa recunoasca si sa lupte cu virusul.

Testele de anticorpi anti-SARS-CoV-2 - ce ne spun acestea?

Organismul uman produce anticorpi pentru anumite tipuri de proteine aflate in componenta virusului, cel mai frecventi intalniti fiind anticorpii IgM si IgG care, in cazul infectarii cu SARS-Co-V-2 apar si persista aproape in acelasi timp. Genomul viral codifica patru proteine principale : proteina N (pentru nucleocapsida helicoidala – nucleul care contine ARN-ul viral), proteina M (membranara), proteina E (anvelopa virala) si glicoproteina S

Cinetica anticorpilor anti-SARS-CoV-2 este supusa legii variabilitatii biologice, raspunsul imun variaza in functie de organismul fiecarei persoane in parte, iar titrul acestor proteine plasmatice care ofera protectie impotriva virusului variaza de la caz la caz atat in ceea ce priveste momentul aparitiei, cat si numarul lor sau corelatia cu simptomatlogia si tabloul clinic. Nu exista studii care sa demonstreze cu certitudine o anumita valoare a titrului de anticorpi care ar asigura protectia optima, dar este cert ca un titru peste limita cut-off ului joaca un rol important in apararea organismului fata de acest virus.

De regula, in primele zile ale infectiei acesti anticorpi nu sunt detectabili in torentul sanguin, motiv pentru care recoltarea probelor pentru confirmarea lor se realizeaza la doua, trei saptamani dupa debutul simptomelor care ar indica aparitia bolii. Un rezultat negativ al testelor serologice nu infirma infectia cu SARS-CoV-2, iar in cazul in care persista suspiciunea unei infectii subacute, asimptomatice sau oligosimptomatice, este recomandata repetarea analizelor la aproximativ doua saptamani cat se considera ca reprezinta perioada de incubatie a virusului.

Tipurile de teste pentru determinarea anticorpilor

Testele pentru anticorpii antiSARS-CoV-2 sunt de trei tipuri in functie de studiile efectuate pana in prezent in ceea ce priveste dimanica raspunsului imun determinat de invazia virusurilor la nivelul organismului. Se pot doza anticorpii IgM (anticorpi de faza acuta) si IgG anti-Nucleocapsida virala (anticorpi care apar in torentul sanguin dupa o anumita perioada si reprezinta o imunizare de lunga durata), anticorpii IgG neutralizanti anti-Spike si anticorpii Ig anti-Spike.

Se recomanda ca anticorpii Ig M si Ig G anti-Nucleocapsida virala sa fie testati la aproximativ 7-15 zile dupa debutul simptomatologiei care ridica suspiciunea unei infectii cu virusul SARS-CoV-2 deoarece este nevoie de un interval de timp de la momentul invaziei microorganismului in corpul gazdei, detectarea antigenelor virale in torentul sanguin si ulterior seroconversia antigen-anticorp care semnifica imunizarea si capacitatea organismului de a lupta cu virusul.

Determinarea lor este o metoda de tip calitativ si pune in evidenta prezenta anterioara a infectiei in organismul gazdei in urma careia s-au dezvoltat anticorpii, pacientul capatand imunitate dupa ce a trecut prin boala.

Anticorpii Ig neutralizanti anti-Spike si anticorpii Ig anti-Spike sunt pusi in evidenta prin teste de tip cantitativ care detecteaza titrul acestora fie post-infectie, fie post-vaccinare.

Primul tip de anticorpi asigura o imunitate de lunga durata, iar recoltarea sangelui pentru testare se recomanda a fi efectuata la cel putin 15 zile dupa debutul bolii sau dupa vaccinare, iar in cazul vaccinului titrul anticorpilor se poate doza la o saptamana dupa rapel. In acelasi mod se procedeaza si pentru anticorpii Ig anti-Spike, diferenta constand in faptul ca acestia sunt o modalitate de determinare cantitativa a anticorpilor totali incluzand si titrul anticorpilor Ig neutralizanti anti-Spike.

Rolul testelor pentru determinarea anticorpilor anti-SARS-Co-V-2

Este cunoscut faptul ca raspunsul organismului uman la contactul cu diversi agenti patogeni variaza de la persoana la persoana, dar si in cazul aceluiasi pacient aflat in momente diferite in functie de capacitatea sistemului imunitar de a declansa o reactie de aparare impotriva agentilor agresori.

Simptomatologia clinica manifestata de pacient dupa momentul infectiei poate sau nu sa fie corelata cu incarcatura virala. Asa se face ca exista persoane care au fost infectate cu SARS-Co-V-2, dar nu prezinta simptomele specifice, asa-numitii pacienti asimptomatici, dar care pot transmite virusul mai departe la contacti, sau au un tablou clinic mai putin zgomotos.

Aici intervine rolul testelor pentru anticorpii anti-SARS-Co-V-2 pentru a determina daca persoana respectiva a avut boala in urma careia a dobandit raspuns imun natural. De asemenea, dozarea titrului de anticorpi post-vaccinare reprezinta o modalitate de urmarire in dimanica a reactiei organismului in ceea ce priveste crearea imunitatii pasive la acest virus.

Fie ca pacientul a fost infectat si ulterior imunizat natural, fie ca a fost vaccinat, dozarea titrului de anticorpi anti-SARS-Co-V-2 evalueaza raspunsul imun al organismului in lupta cu acest microorganism.

Efectuarea testelor pentru anticorpi nu necesita o pregatire prealabila, sangele pentru examenul serologic se recolteaza prin punctie venoasa in vacutiner fara anticoagulant cu sau fara gel separator, iar prelucrarea probei se efectueaza prin metoda de electrochemiluminescenta (ECLIA).

Valorile de referinta variaza in functie de laborator, un rezultat sub 0,80U/ml fiind considerat negativ, iar peste aceasta valoare se considera rezultat pozitiv, adica prezenta anticorpilor in sangele pacientului si deci, un risc redus fata de expunerea la virus.

Bibliografie:
https://www.ecdc.europa.eu/en/covid-19/latest-evidence/immune-responses
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33355886/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8223110/