Dizartria: tipuri, simptome, cauze, tratament, complicatii

Ce este dizartria

Dizartria reprezinta o afectiune care presupune o tulburare a vorbirii, aparuta ca rezultat al slabirii muschilor implicati in vorbire. Aceasta slabire a muschilor implicati in actul vorbirii este cauzata, de obicei, de afectiuni neurologice.

Dizartria afecteaza intelegerea vorbirii, naturaletea acesteia sau pe chiar ambele. Exista, insa, pacienti in cazul carora inteligibilitatea nu a avut de suferit.

De asemenea, dizartria poate aparea impreuna cu alte tulburari neurologice, insa adevarata sa incidenta si prevalenta nu sunt cunoscute. Estimarile variaza in functie de localizarea leziunii, de natura si cauza afectiunii.

Conform acestora, intre 8-60% dintre pacientii care au suferit un accident vascular cerebral prezinta dizartrie, in timp aceasta se regaseste la aproximativ 10-65% dintre indivizii care prezinta leziuni cerebrale. In cazul persoanelor care dezvolta boala Parkinson, dizartria afecteaza aproximativ 70-100% dintre acestea. In randul persoanelor care sufera de scleroza multipla, procentul celor care prezinta dizartrie este mai mic, fiind cuprins intre 25-30%.

Tipuri de dizartrii

In functie de localizarea leziunii neurologice, oamenii pot dezvolta diferite tipuri de dizartrie:

Dizartria spastica: persoanele care sufera de aceasta forma prezinta dificultati in vorbire, alaturi de o slabiciune musculara generalizata si de reflexe anormale. Ea apare ca rezultat al lezarii neuronilor motori de la nivelul Sistemului Nervos Central (SNC).

Dizartria flasca: in cazul careia persoanele nu pot pronunta consoanele. Ea rezulta ca urmare a unor leziuni de la nivelul neuronilor din Sistemul Nervos Periferic (SNP).

Dizartria ataxica: apare in urma unor leziuni la nivelul cerebelului. Cerebelul fiind regiunea creierului responsabila pentru primirea informatiilor senzoriale si coordonarea miscarilor, persoanele care sufera de aceasta forma de dizartrie intampina probleme de coordonare.

Dizartria hipokinetica: cauzata de leziuni ale sistemului extrapiramidal de la nivelul creierului. Persoanele cu dizartrie hipokinetica pot prezenta: o voce linistita, monotona; dificultati in inceperea propozitiilor; dificultati in pronuntarea consoanelor; rigiditate si miscari reduse ale fetei si gatului; dificultate la inghitire; spasme musculare.

Dizartria hiperkinetica: apare ca rezultat al unor leziuni la nivelul ganglionilor bazali. Pacientii care sufera de aceasta forma de dizartrie prezinta simptome precum: vorbire lenta; oboseala in timpul vorbirii; spasme musculare; miscari involuntare; tonus muscular anormal. Leziunile la nivelul ganglionilor bazali pot surveni in urma unor boli neurodegenerative precum boala Huntington sau Parkinson.

Cauzele dizartriei

Dizartria poate aparea ca urmare a unor afectiuni neurologice, atat dobandite, cat si congenitale, dar si in urma unor leziuni cerebrale.

Dizartria apare ca rezultat al slabirii muschilor din zone precum: fata, gat, tractul respirator superior.

Afectiunile neurologice care determina aparitia dizartriei pot fi rezultatul unor afectiuni neurologice precum epilepsia, scleroza amiotrofica laterala, boala Parkinson; tumorilor cerebrale; traumatismelor la nivelul creierului sau gatului; afectiunilor inflamatorii precum bolile autoimmune, encefalita sau meningita; afectiunilor vasculare precum accidental vascular cerebral sau boala Moyamoya; expunerii la substante toxice precum alcoolul, metalele grele, monoxidul de carbon.

Simptome

Dizartria prezinta simptome similare cu alte tipuri de afectiuni neurologice, precum: afazia, disfazia si apraxia.

Ea poate afecta unul sau mai multe dintre urmatoarele cinci sisteme implicate in vorbire:

Respiratia: aceasta deplaseaza aerul de-a lungul corzilor vocale, producand sunete care sunt transformate in cuvinte cu ajutorul gurii si al nasului.
Fonatia: utilizeaza fluxul de aer din plamani si vibratiile corzilor vocale pentru a produce sunete.
Rezonanta: se refera la calitatea sunetelor produse.
Articularea: presupune transformarea sunetelor in cuvinte reconoscibile, implicand formarea vocalelor si consoanelor.
Prozodia: se refera la ritmul si intonatia vorbirii, care confera cuvintelor si frazelor intelesul corespunzator.

Cele cinci sisteme sunt implicate impreuna in actul vorbirii, ceea ce inseamna ca in cazul in are unul dintre ele este afectat si celelalte vor avea de suferit.
Oamenii care sufera de dizartrie pot prezenta simptome precum: voce aspra sau ragusita; ton monoton; voce nazala; vorbire prea rapida sau prea lenta; tremur vocal.

Din cauza faptului ca leziunile care duc la aparitia dizartriei afecteaza si nervii care controleaza muschii, persoanele cu dizartrie pot prezenta simptome fizice precum: tremur sau miscari involuntare ale maxilarului, limbii sau buzelor; slabiciune musculara; reflex de voma mult prea accentuat.

Diagnostic

Persoanele care prezinta dificultati in vorbire pot merge la un medic specialist neurolog, psihiatru sau la logoped. Ca parte a procesului de diagnosticare, specialistul va consulta istoricul medical al pacientului si va realiza un examen fizic. In cadrul acestui examen el ii va cere pacientului sa inspire si sa expire; sa pronunte diferite vocale si consoane; sa citeasca diferite propozitii; sa numere cu voce tare.

In afara de examenul fizic, specialistul poate, de asemenea, sa recomande:

Teste imagistice: precum examenul CT sau RMN, care ajuta la obtinerea unor imagini detaliate ale creierului, capului si gatului, cu ajutorul carora pot fi identificate cauzele problemelor de vorbire.

Analize de sange si urina: care pot stabili daca sursa simptomelor este reprezentata de o infectie sau de o boala inflamatorie.

Biopsie cerebrala: in cazul in care este suspectata existenta unei tumori cerebrale.

Punctie lombara: ajuta la diagnosticarea infectiilor grave, tulburarilor sistemului nervos central, precum si al cancerului cerebral sau al maduvei spinarii.

Tratament

Tratamentul dizartriei depinde de tipul acesteia, de cauza care a dus la aparitia ei, dar si de simptome.

Persoanele care dobandesc dizartria ca urmare a unei infectii sau a expunerii la substante toxice, observa imbunatatiri ale vorbirii in urma administrarii antibioticelor sau a identificarii si eliminarii comusului toxic.

Specialistul in tulburari de vorbire poate recomanda diferite exercitii si tehnici care implica: exercitii de intarire a musculaturii gurii, maxilarului si gatului; tehnici de respiratie care ajuta la cresterea sau scaderea volumului vocii; tehnici pentru diferite probleme de vorbire, precum: invatarea persoanei sa faca pauza atunci cand vorbeste, pentru a incetini ritmul vorbirii.

Persoanele care sufera de dizartrie trebuie sa fie incurajate si sustinute de oamenii din jurul lor prin diferite gesturi precum: li se acorda suficient timp sa isi exprime ideile; nu sunt corectati; nu le sunt terminate frazele de catre alti interlocutori; sunt reduse zgomotele care le pot distrage atentia; sunt incluse in conversatie cat mai mult; li se vorbeste normal- cei mai multi oameni cu dizartrie ii inteleg perfect pe cei din jur; prin urmare, nu este nevoie sa li se vorbeasca mai lent.

Complicatii ale dizartriei

Din cauza dificultatilor in vorbire pe care dizartria le presupune, pot aparea diverse complicatii precum:
Dificultati in mediul social: problemele de comunicare pot afecta relatiile cu prietenii si familia si pot crea diverse situatii dificile.
Depresia: pentru unii oameni, dizartria poate determina izolarea de cei din jur, ceea ce poate conduce la aparitia depresiei.

Concluzii

Dizartria reprezinta o tulburare a vorbirii care poate afecta viata multor persoane.
Desi aceasta afectiune poate face vorbirea foarte dificila, cu ajutorul unui specialist si a terapiei, aceasta abilitate poate fi imbunatatita.

BIBLIOGRAFIE
1. Dysarthria-https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dysarthria/diagnosis-treatment/drc-20371999
2. Dysarthria in adults- asha.org/PRPSpecificTopic.aspx?folderid=8589943481
3. Enderby, P. (2013). Chapter 22: Disorders of communication: Dysarthria. Handbook of Clinical Neurology. sciencedirect.com/science/article/pii/B9780444529015000228?via%3Dihub
4. Learn about aphasia aphasia.org/
5. Waldman, S. D. (2009). Chapter 104: The extrapyramidal system. Pain Review.
sciencedirect.com/science/article/pii/B9781416058939001040
6. What to know about dysarthria- https://www.medicalnewstoday.com/articles/327362.php