Functia respiratorie este o functie vitala organismului nostru. Aceasta este indeplinita cu ajutorul unor structuri care, impreuna, alcatuiesc aparatul respirator.
Aparatul respirator este alcatuit in linii mari din cai aeriene, plamani si muschi respiratori, la care se adauga foitele pleurale, care formeaza cavitatea pleurala si care imbraca cei doi plamani.
Caile aeriene se impart la randul lor in cai aeriene superioare si cai aeriene inferioare. In componenta cailor aeriene superioare intra nasul (fosele nazale), faringele (cu cele trei componente ale sale - rinofaringe, orofaringe si hipofaringe) si laringele, iar tractul respirator inferior este alcatuit din trahee, bronhiile principale si subdiviziunile acestora.
Altfel spus, aparatul respirator poate fi impartit in doua zone: intr-o zona de conducere si intr-o zona respiratorie - unde are loc imbogatirea sangelui cu oxigen si preluarea dioxidului de carbon pentru a fi expirat.
Zona de conducere a aerului este zona unde aerul inspirat este filtrat, incalzit si umezit inainte de a ajunge la nivelul zonei de schimb gazos.
O serie de afectiuni respiratorii pot perturba buna functionare a aparatului respirator si pot determina individul sa se prezinte la medic.
Cea mai frecventa patologie respiratorie este reprezentata de infectiile cailor aeriene superioare.
O infectie a tractului respirator superior sau o infectie respiratorie superioara este un proces infectios al oricarei componente a cailor aeriene superioare. Acestea sunt caracterizate de o serie de particularitati, cum ar fi:
a) Infectiile cailor aeriene/respiratorii superioare (ICRS) sunt unul dintre cele mai frecvente motive pentru vizitele la medic;
b) Infectiile cailor aeriene/respiratorii superioare sunt cea mai frecventa boala care duce la absenteismul de la locul de munca sau scoala;
c) Infectiile tractului respirator superior se pot produce in orice anotimp, dar sunt cele mai frecvente toamna si iarna;
d) Marea majoritate a infeciilor respiratorii superioare sunt cauzate de virusuri si sunt de cele mai multe ori auto-limitate.
Simptomele infectiei cailor respiratorii superioare includ: tuse, stranut, rinoree, congestie nazala, febra sau dureri in gat.
Pneumonia reprezinta o alta afectiune respiratorie de natura infectioasa. Pneumonia este o infectie bacteriana, virala sau fungica a unuia sau ambilor plamani, care determina ca saculetele cu aer sau alveolele plamanilor sa se umple cu lichid sau cu puroi.
Simptomele pot fi usoare sau severe si pot include tuse productiva, febra, frisoane, respiratie dificila, junghi toracic, mialgii etc.
Gravitatea unei pneumonii este influentata de o serie de factori cum ar fi: tipul de microorganism care cauzeaza infectia pulmonara, varsta pacientului sau starea generala de sanatate.
Pneumonia tinde sa fie mai grava in cazul copiilor cu varsta sub cinci ani, adultilor cu varsta peste 65 de ani, persoanelor cu anumite afectiuni cum ar fi insuficienta cardiaca, diabetul sau BPOC (boala pulmonara obstructiva cronica) sau persoanelor care au sistemul imunitar slabit din cauza HIV/SIDA, chimioterapiei (tratament pentru cancer) sau in urma unor proceduri de transplant de celule stem, de organe, de sange si maduva.
Pentru a diagnostica pneumonia, medicul va examina istoricul medical al pacientului, va efectua un examen fizic si teste diagnostice. Aceste informatii pot ajuta medicul sa stabileasca ce tip de pneumonie este prezenta.
Daca medicul suspecteaza ca pacientul a fost infectat in timp ce se afla intr-un spital, se ridica problema unei pneumonii asociata ingrijirilor de sanatate.
Daca pacientul a beneficiat de ventilatie mecanica, menita sa ii asiste respiratia, este posibil sa fie vorba de o pneumonie asociat ventilatorului.
Cea mai obisnuita forma de pneumonie este cunoscuta sub numele de pneumonie comunitara, si este pneumonia contactata in afara spitalului.
Tratamentul pneumoniei presupune identificarea germenului care a produs boala si, in functie de natura lui, se va administra:
- tratament antibiotic, in cazul in care este vorba despre o bacterie;
- tratament antiviral si simptomatic, in cazul in care un virus este incriminat pentru aparitia pneumoniei;
- tratament antifungic, in cazul in care microorganismul implicat este reprezentat de un fung.
Tratamentului descris anterior i se asociaza de obicei tratament simptomatic de tipul antipireticelor (medicamente care scad temperatura), antiinflamatoare si antialgice.
Exista cel putin trei motive pentru care plamanii sunt deosebit de susceptibili sa fie implicati in raspunsurile alergice.
Mai intai, plamanii sunt expusi mediului exterior si, prin urmare, particule de substante straine, cum ar fi polenul, pot fi depozitate direct in plamani.
In al doilea rand, peretii arborelui bronsic au in alcatuirea lor muschi neted care este foarte probabil sa fie stimulat sa se contracte la contactul cu histamina - o substanta care este eliberata de celulele inflamatorii implicate in raspunsul alergic.
In al treilea rand, plamanul contine un pat vascular foarte mare, care poate fi implicat in orice raspuns inflamator general.
Cea mai intalnita afectiune alergica a aparatului respirator si cea mai importanta, de altfel, este astmul.
Astmul poate intrerupe activitatile normale si poate produce anxietate intensa sau sustinuta, in special la persoanele care au suferit unul sau mai multe atacuri grave.
Acesta tinde sa se diminueze odata cu inaintarea in varsta, iar persoanele care au avut astm bronsic sever in copilarie pot duce o viata normala dupa varsta de 20 de ani.
Simptomele astmului variaza de la o persoana la alta. Este posibil ca unele cazuri sa fie caracterizate doar de atacuri rare de astm, altele sa prezinte simptome numai in anumite momente - cum ar fi atunci cand individul face exercitii fizice/depune un efort - iar in alte cazuri simptomatologia sa fie prezenta tot timpul.
Simptomele prezente in astm sunt: dispnee, wheezing (respiratie suieratoare), senzatie de constrictie toracica, tuse, oboseala etc.
Patologia respiratorie reprezinta un domeniu vast al stiintelor medicale. Aparatul respirator poate fi afectat de o gama variata de patologii. Un alt tip de patologie intalnita este reprezentata de patologia neoplazica. Factorul cel mai incriminat este fumatul.
Cancerul pulmonar, in functie de localizarea lui la nivelul aparatului respirator si de natura, se poate manifesta mai devreme sau mai tarziu in cursul evolutiei.
Semnalele de alarma sunt reprezentate de: scadere importanta in greutate intr-un timp scurt, lipsa poftei de mancare, paloare tegumentara, hemoptizii (tuse cu sange), dispnee - respiratii dificile, astenie fizica etc.
Orice modificare in buna functionare a aparatului respirator ar trebui sa atraga atentia individului. Modificarile (semnele si simptomele) trebuie cuantificate si prezentate medicului pentru a le integra intr-un plan diagnostic si de tratament.