Ameteala si pierderi de echilibru? Tot ce trebuie stiut despre vertij

Generalitati

Vertijul reprezinta o senzatie de ameteala rotativa insotita de pierderea echilibrului. De asemenea, vertijul este un simptom al unor tulburari de sanatate si poate sa apara cand exista probleme ce afecteaza urmatoarele structuri: urechea interna, creierul sau calea nervoasa senzitiva.

In plus, vertijul se poate asocia cu privitul in jos de la o inaltime mare.

Vertijul poate fi temporar sau pe termen lung, afectand mai frecvent persoanele de peste 65 de ani.

Persistenta vertijului a fost legata de problemele de sanatate mintala, afectand in unele cazuri chiar si functionalitatea de zi cu zi. Din cauza acestui lucru, vertijul poate duce in cele din urma la depresie sau anxietate.

Manifestari

O persoana cu vertij va simti ameteala, ca si cum capul sau mediul inconjurator s-ar roti. Vertijul poate reprezenta un simptom al unor alte afectiuni de sanatate, dar poate avea si propriul lui set de simptome asociate. Acestea includ:

- Tulburari de echilibru;
- Senzatie de cap greu;
- Greutate in efectuarea miscarilor;
- Greata si varsaturi;
- Senzatie de presiune la nivelul urechilor;
- Tinitus;
- Cefalee.

Cauze

Exista o serie ampla de afectiuni medicale ce pot duce la vertij. De cele mai multe ori, vertijul apare din cauza unui dezechilibru de la nivelul urechii interne. Mai putin frecvent, vertijul este consecinta unor tulburari de la nivelul creierului.

Cele mai frecvente cauze ale vertijului sunt reprezentate de:

Labirintita – se caracterizeaza prin inflamatia labirintului situat la nivelul urechii interne si a nervului vestibulocohlear. Cel mai frecvent, acest lucru apare ca urmare a unei infectii virale;

Neuronita vestibulara – inflamatia nervului cohleovestibular din cauze virale poate duce, de asemenea, la aceasta afectiune si la vertij;

Colesteatomul – se caracterizeaza printr-o crestere de tesut la nivelul urechii medii. Cauza principala consta in infectiile repetate. In cazul in care se dezvolta o masa de tesut mare, pierderea auzului si ametelile sunt inevitabile.

Boala Meniere – o acumulare de lichid la nivelul urechii interne poate duce la episoade de vertij, insotite de hipoacuzie si tinitus.

Se estimeaza ca aceasta boala afecteaza mai ales persoanele cu varste intre 40 si 60 de ani. Se suspicioneaza ca aceasta boala poate sa apara din cauza constrictiei vaselor de sange, din cauza infectiilor virale sau din cauza unei reactii autoimune.

Vertij paroxistic pozitional benign – se considera ca aceasta afectiune survine din cauza perturbarii cristalelor de otolite. Otolitele reprezinta cristale formate din carbonat de calciu ce se deplaseaza in timpul miscarii, stimuland nervul vestibular.

Astfel, creierul primeste informatii despre pozitia unei persoane. Cauza afectiunii este necunoscuta, dar se suspecteaza ca adultii in varsta sunt mai afectati. De asemenea, boala a fost corelata cu dementa si este de doua ori mai frecventa la femei decat la barbati.

Alte cauze: migrene, traumatisme cranio-cerebrale, consumul unor anumite medicamente, interventiile chirurgicale la nivelul urechii, repausul exagerat la pat, existenta unei fistule perilimfatice, herpesul zoster, otoscleroza, scleroza multipla, sifilisul, tumorile cerebrale, accidentul vascular cerebral si atacul ischemic tranzitor.

Clasificare

Exista doua tipuri principale de vertij, in functie de factorul cauzal:

Vertijul periferic – apare atunci cand exista dezechilibre la nivelul urechii interne. Urechea interna contine un sistem dotat cu receptori ce ajuta la transmiterea catre creier a pozitiei corpului.

De exemplu, creierul este informat imediat atunci cand o persoana se ridica in picioare. Perturbarea acestui sistem produce vertijul si poate avea drept cauza infectiile virale, traumatismele etc. De cele mai multe ori, tratarea vertijului periferic reprezinta apanajul medicilor ORL.

Vertijul central – este corelat de problemele sistemului nervos central. Aceste probleme implica perturbari in functia cerebelului sau a trunchiului cerebral.

Aceste parti ale sistemului nervos se ocupa de interactiunea dintre perceptia unei persoane si echilibrul sau. In cele mai multe cazuri, afectiunile ce provoaca acest tip de vertij sunt tratate de catre medici neurologi.

Diagnostic

Pentru un diagnostic corect, anamneza pacientului este extrem de importanta. Prin aceasta, medicul poate afla numeroase informatii despre pacient si despre afectiunea de care acesta sufera.

De asemenea, prin intermediul anamnezei, informatiile cu privire la motivele prezentarii la medic sunt mult mai bine sistematizate. Istoricul medical al pacientului este extrem de important, fiind necesare orice informatii cu privire la leziunile sau infectiile recent suferite.

In unele cazuri, medicul poate solicita efectuarea unor investigatii suplimentare, precum tomografia computerizata (CT) sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).

Daca pacientul prezinta nistagmus, medicul trebuie sa observe daca miscarile oculare sunt pe verticala sau orizontala. Acest lucru poate indica timpul de vertij si de leziune avuta de pacient. Electronistagmografia si videonistagmografia reprezinta doua investigatii speciale ce pot oferi foarte multe detalii despre nistagmus.

Proba Romberg reprezinta o evaluare facuta frecvent de medicii neurologi pentru a evidentia vertijul. Pacientul este rugat sa stea in ortostatism si cu ochii inchisi, cu picioarele alaturate si mainile pe langa corp. In cazul vertijului periferic, pacientul va devia de partea labirintului lezat.

O alta proba efectuata pentru a evidentia urechea lezata este proba bratelor intinse sau proba Barany. Pacientul trebuie sa intinda mainile inainte, iar pozitia degetelor trebuie fixata de catre examinator. Ulterior, la inchiderea ochilor, mana de aceeasi parte cu labirintul afectat va devia.

Tratament

In unele cazuri, vertijul se poate rezolva si fara tratament, dar orice problema ce sta la baza sa necesita o atentie medicala deosebita.

De cele mai multe ori, medicamentele pot ameliora simptomele. De exemplu, antiemeticele pot reduce greata, iar infectiile de la nivelul urechii pot fi vindecate cu antibiotice sau antivirale.

Pacientii cu vertij paroxistic pozitional benign pot necesita interventii chirurgicale la nivelul urechii interne pentru a fi vindecati. De asemenea, boala Meniere poate necesita tratament medicamentos, precum meclizina, glicopirolatul sau lorazepamul.

Alte optiuni de tratament al vertijului constau in:

- Reducerea aportului de sare si administrarea de medicamente diuretice pentru a reduce volumul de lichid din organism si din urechea interna;

- Evitarea cafeinei, a alcoolului si a tutunului;

- Folosirea unui aerator transtimpanic;

- Interventii chirurgicale pentru decomprimarea sacului endolimfatic sau sectionarea nervului vestibular;

- Acupunctura, suplimente pe baza de plante sau alte terapii alternative (nu exista suficiente dovezi stiintifice care sa sustina eficienta lor).

Pe langa tratamentul vertijului si a starii de baza, pacientii trebuie sa urmeze si cateva masuri de precautie. De exemplu, acestia trebuie sa nu conduca si sa aiba mare grija cand utilizeaza o scara.

Caderile sunt foarte frecvente in cazul pacientilor cu vertij, iar prin modificarile unor obiceiuri zilnice, acestea pot fi prevenite.

In plus, persoanele cu vertij nu trebuie sa efectueze miscari bruste ale capului si ochilor si este indicat sa se deplaseze doar prin zone luminate corespunzator si fara obiecte ce ar putea duce la vatamari.