Primul ajutor in cazul reactiilor alergice

Generalitati

Reactiile alergice apar ca urmare a agresiunii exercitate asupra organismului de diferite substante din mediul extern, grupate sub denumirea de alergeni, cum ar fi: praf, poluanti, polenuri, pulberi chimice, medicamente, substante alimentare.

Manifestarile alergiilor sunt diverse, variind de la simpla aparitie a urticariei sau eczemelor (alergii de la nivelul pielii) sau obstructia si hipersecretia apoasa (la nivelul nasului), pana la obstructia laringo-traheala si asfixie (la nivelul arborelui respirator).

Tinand cont de faptul ca alergiile se manifesta prin reactii severe ce au rasunet asupra intregului organism si implica un pericol vital, depistarea si tratarea lor (profilactica si curativa) prezinta o deosebita importanta. Terapia include, in functie de gravitatea situatiei, acordarea primului ajutor si chiar resuscitarea si tratamentul medicamentos specific prescris de medicul alergolog.

Masuri de prim ajutor

In functie de situatia clinica a pacientului se pot aplica mai multe metode de resuscitare, in vederea atingerii aceluiasi scop, si anume mentinerea functionalitatii aparatelor cardiovascular si respirator.

Aceste metode sunt grupate in 2 clase de manevre de urgenta:
- suportul vital de baza (BLS - basic life support) si
- suport vital avansat (ALS - advanced life support),
fiecare dintre ele avand anumite prioritati.

De maxim interes este asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, aceasta realizandu-se cel mai eficient prin intubatie orotraheala (este cea mai sigura metoda). Dupa dezobstructia cailor respiratorii se trece la mentinerea respiratiei, obtinuta fie prin ventilare artificiala cu balon, fie prin respiratia 'gura la gura' sau 'gura la nas'. Simultan cu acestea trebuie instituit masajul cardiac extern cu scopul precis de refacere a activitatii miocardice, cordul avand capacitatea de a-si relua functia daca este stimulat in timp util.

In continuare se trece la masurile corespunzatoare ALS, care implica monitorizarea permanenta a functiei cardiorespiratorii, administrarea de medicamente tonicardiace (de tipul adrenalinei, dopaminei). Este esentiala realizarea de EKG-uri repetate in vederea evaluarii eficientei terapiei, precum si verificarea periodica a starii generale a pacientului. In cazuri selectionate de aritmii se poate realiza defibrilarea (stimularea electrica externa a inimii in vederea restabilirii ritmului cardiac normal).
In caz de hipovolemie este necesara administrarea de solutii saline sau coloidale in vederea restabilirii volumului circulator. De obicei, pacientul resuscitat are si nevoi crescute de calciu, potasiu, magneziu si bicarbonat.

Tratament la domiciliu

Sunt doua lucruri esentiale pe care pacientul cunoscut cu alergii le poate face pentru sanatatea sa, acasa: sa evite expunerea la alergeni si sa isi administreze corect medicatia antialergica.

Evitarea contactului cu alergeni

In primul rand este important evitarea contactului declansator.
Recomandarile includ :
- evitarea folosirii unor parfumuri, spray-uri, creme, geluri incriminate in declansarea reactiilor alergice;
- excluderea din dieta a alimentelor banuite ca alergene;
- evitarea fumatului sau contactului cu hainele fumatorilor;
- renuntarea la prajirea unor alimente precum semintele, nucile, alunele, arahidele.

De retinut!

Consumul de arahide este incriminat din ce in ce mai des in aparitia reactiilor alergice cu efecte grave, chiar letale.
Este foarte importanta apelarea serviciului de ambulanta daca s-a produs contactul declansator si au aparut primele semne si simptome. Evolutia alergiilor este adesea rapida, ceea ce pare initial un caz de intensitate redusa putand evolua alarmant spre soc anafilactic.
Nu se recomanda administrarea de ceaiuri sau infuzii de plante in cazul alergiilor, acestea putand agrava simptomatologia.

Medicatia antialergica

In al doilea rand, se recomanda instituirea terapiei medicamentoase specifice. Actual, in farmacii sunt disponibile medicamente antialergice din clasa antihistaminicelor nesedative, cum ar fi loratadina (Claritine), medicamente care au beneficiul de a nu determina aparitia ametelilor si de a nu interfera cu capacitatea de operare a utilajelor industriale sau cu condusul autovehiculelor, ca in cazul sustantelor sedative. Totusi, nu este indicata administrarea lor pe o perioada de timp mai lunga de cateva zile.

De asemenea, in cazul aparitiei urticariilor se poate folosi local un unguent pe baza de hidrocortizon. Daca este vorba de aparitia unor pete rosiatice cu localizare limitata la nivel tegumentar, este indicata aplicarea la nivelul zonei afectate a unei pungi cu gheata sau doar a unor comprese cu apa rece, pentru efectul lor antiinflamator.

De retinut!

Punga cu gheata trebuie aplicata peste un prosop sau o alta bucata de material, niciodata direct pe piele.

Tratament de specialitate

Tinand cont de severitatea acestei afectiuni, precum si de faptul ca scade semnificativ calitatea vietii persoanelor afectate, in prezent se acorda o atentie deosebita modalitatilor de tratament.
Printre metodele cu eficienta dovedita se inscrie desensibilizarea, un procedeu prin care se introduc in organismul pacientilor alergeni modificati genetic, capabili insa de a induce aparitia unui raspuns imun prompt din partea gazdei. Rezultatul reactiilor imune este de a forma anticorpi in concentratii suficiente pentru a impiedica aparitia unei reactii alergice cu efecte grave la un nou contact cu stimulul exogen.

In ceea ce priveste medicamentele antialergice, acestea sunt din ce in ce mai numeroase, unele fiind incluse in clasa OTC (over the counter), ceea ce inseamna ca nu necesita o reteta de la medic in vederea eliberarii. Totusi, datorita efectelor secundare importante pe care unele din aceste medicamente le au, in special cele din clasa sedativelor, este recomandata efectuarea unui consult medical de specialitate, medicul alergolog fiind singurul in masura sa prescrie un tratament eficient fiecarei persoane in parte.
De asemenea, este indicat ca pacientii care dezvolta reactii alergice grave, ajungand chiar la soc anafilactic, sa aiba in permanenta la ei o trusa de prim ajutor, din care sa nu lipseasca adrenalina.